ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ÎNFIINȚAREA FILIALEI MARGHITA DIN BIHOR A ASTREI(1910-1940)

Profesor-Diana Medeia URZICEANU

Școala Gimnazială nr.1 Balc,Bihor

Despărţământul Marghita – repere organizatorice

 Se numără printre acele filiale bihorene ale Astrei, al căror început se situează în preajma declanşării Primului Război Mondial. Problema constituirii sale a fost pusă în discuţie cu prilejul adunării de inaugurare a institutului financiar Luncana din Marghita, desfăşurată la 14 iulie 1910. Intelectualitatea şi ţărănimea din zonă,  participantă la eveniment, a luat hotărârea organizării în localitate a unei filiale a Astrei, fapt adus şi la cunoştinţa comitetului central la 17 iulie 1910.

Solicitarea acestora a primit un răspuns favorabil din partea comitetului central în şedinţa din 30 iulie 1910[1], ocazie cu care a şi fost delegat dr. Dionisie Stoica cu convocarea adunării de constituire. Prin urmare, filiala s-a înfiinţat la data de 3/16 octombrie 1910, în prezenţa a peste 100 de localnici (50 de locuitori ai comunei Cheţ, 30 din Satul lui Barb, veniţi sub conducerea preotului Ilarion Boţiu, a proprietarului Gavril Chereji şi a învăţătorului Fl. Buiţa, precum şi locuitori din Sânlazăr, Popeşti, Voivozi, Abrămuţ, Galoşpetreu, Chişlaz, Derna, Abram, Săldăbagiu, Margine ş. a.), a delegaţilor despărţămintelor Oradea (Aurel Lazăr şi Gheorghe Tulbure) şi Şimleu (Gavril Trif, dr. Coriolan Meseşianu, Ioan P. Lazăr, dr. Victor Deleu şi Nicolae Munthiu).

            Cuvântarea inaugurală a fost rostită de dr. Dionisie Stoica, subliniind însemnătatea cultural-naţională a evenimentului: „Dacă ne despărţim azi trupeşte de despărţământul Oradea, sufleteşte va rămânea aceiaşi legătură între noi. Căci sub deviza distribuirii muncii şi hărniciei tuturora, astăzi ne despărţim de vatra părintească şi pornim pe picioarele proprii, să ne căutăm şi noi norocul în lume şi pe urmă să ne întoarcem cu tot sporul trudei noastre, să-l depunem pe marea vatră părintească, care este cultura noastră naţională”. Se înscriu 27 de membri, din care unul fondator, 2 pe viaţă, 19 ordinari şi 5 ajutători. La propunerea lui Aurel Lazăr, dr. Dionisie Stoica este ales director, iar avocatul dr. Iuliu Chiş şi preoţii Vasile Tămaş, Victor Pop şi Ilarion Boţiu sunt aleşi în calitate de membri ai comitetului cercual.

            Însufleţirea localnicilor faţă de înfiinţarea noului despărţământ este surpins de ziarul Tribuna din Arad: „O adevărată zi de sărbătoare culturală românească a fost pentru Marghita bihoreană şi împrejurimea ei ziua de 3/16 octombrie 1910. În acest ţinut, uitat cu totul în viaţa noastră culturală şi economică, când a fost vorba de înfiinţarea unei instituţii menite a trezi conştiinţa vieţii româneşti - de înfiinţarea unui despărţământ al Astrei, au alergat intelectuali şi popor, încât au fost întrecute şi aşteptările cele mai optimiste. Adunarea de constituire a despărţământului Marghita al Asociaţiunii a fost dovada vie, că ţinutul românesc, de care e vorba, va fi recâştigat pentru cultura şi neamul nostru, deşi maghiarizarea lui e adânc înrădăcinată. Prin muncă stăruitoare şi în urma situaţiei schimbate, cu înfiinţarea a două instituţii, una financiară şi economică şi alta cultural-economică, succesul e asigurat”[2].

            Noua instituţie culturală urma să-şi desfăşoare propaganda culturală în 37 de localităţi, care, până în acel moment, intraseră în aria de activitate a despărţământului orădean, astfel: Almaş, Voivozi, Dernişoara, Borumlaca, Satul lui Barb, Spurcani, Bogei, Cintelec, Ghida, Dijir, Făncica, Abram, Derna, Ghenetea, Cheţ, Chiraleu, Cohani, Cuzap, Iteu, Marghita, Petreu, Popeşti, Sărsig, Margine, Sânlazăr, Suplac, Săldăbagiu, Suiug, Chiribiş, Tria, Chişlaz, Varviz, Abrămuţ, Sfărnaş, Cenaloş, Ciuhoi şi Brusturi[3].

            Încă din primele etape ale activităţii, comitetul cercual şi-a stabilit, în linii mari, programul de muncă, şi, în acest cadru, principalele priorităţi: a) înfiinţarea de agenturi comunale şi biblioteci; b) susţinerea de prelegeri poporale; c) participarea membrilor comitetului la examenele şcolilor poporale confesionale româneşti din despărţământ; d) adunarea de informaţii privitoare la situaţia morală, intelectuală şi materială a românilor din comunele arondate; e) sprijinirea înfiinţării de coruri; f) combaterea alcoolismului şi g) abonarea de gazete pentru agenturi[4].

            Despărţământul a acordat de la început prioritate înfiinţării de agenturi, reuşind în decurs de doi ani (1911-1912) să înfiinţeze opt astfel de organisme culturale în localităţile Cheţ (25 aprilie 1911; preotul Victor Pop - preşedinte, învăţătorul Grigorie Görög - notar şi bibliotecar, „economul” George Băican - casier; 16 membri)[5], Sânlazăr (28 mai 1911; preotul Gavril Lazăr - preşedinte, învăţătorul Ioan Potoran - notar şi bibliotecar, iar judele comunal Vasile Gal - casier; 26 membri ajutători)[6], Popeşti (12 iunie 1911; protopopul Vasile Tămaş - preşedinte, învăţătorul George Racoş - notar şi bibliotecar iar judele comunal Ioan Pintiuţa - casier; 50 membri ajutători)[7], Voivozi-Cuzap (30 iulie 1911; preotul George Navrea - preşedinte, învăţătorul Constantin Mărcuţ - notar şi bibliotecar, Gavril Petruţ şi Gavril Chilba - casieri, primul pentru Voivozi iar al doilea pentru Cuzap), Ghenetea (la 29 octombrie 1911; preotul Iosif Clintoc - preşedinte, învăţătorul Gavril Erdei - notar şi bibliotecar)[8], Satu lui Barb (21 iulie 1912; preotul Alexandru Drimba - preşedinte, învăţătorul Florian Buiţa - bibliotecar şi notar iar judele comunal Gavril Chereji - casier), Margine (28 iulie 1912; preotul Alexandru Mărcuş - preşedinte, învăţătorul Eugen Drimba - bibliotecar şi notar, iar judele comunal Gavril Curtan - casier)[9] şi Chiraleu (25 august 1912; preotul Ioan Simoc - preşedinte şi bibliotecar)[10].

            Dintre acestea, doar cele din Cheţ şi Voivozi-Cuzap au desfăşurat activitate, susţinând în iarna anului 1911 mai multe şezători culturale cu tineretul. Celelalte s-au mărginit la înscriere de membri ajutători şi împrumutarea cărţilor din biblioteci.

            Conform rapoartelor de activitate ale despărţământului, acesta avea 21 membri în 1910 (din care unul fondator, 2 pe viaţă, 13 ordinari şi 5 ajutători), 59 la 12 iunie 1911 (unul fondator, 13 ordinari şi 45 ajutători), 45 în decembrie 1911 (1 fondator, 2 pe viaţă, 16 ordinari şi 26 ajutători), 37 la 27 decembrie 1912 (1 pe viaţă, 11 ordinari şi 25 ajutători), 7 în 1915-1916 (1 fondator şi 6 ordinari)[11].

            Despărţământul Marghita şi-a început activitatea culturală în localitatea Cheţ, la 25 aprilie 1911, ocazie cu care s-a înfiinţat aici o agentură, o bibliotecă şi au fost susţinute mai multe conferinţe: Dragostea de limbă şi neam (de dr. Dionisie Stoica), Obârşia neamului nostru şi folosul învăţăturii (de Victor Pop), Biserica şi şcoala, cele două aşezăminte ale culturii naţionale româneşti (de Vasile Tămaş) şi Despre Asociaţiune (de Victor Mărcuş). La manifestările ocazionale au participat 200 de ţărani din localitate şi aşezările limitrofe[12]. O altă manifestare culturală a avut loc la Sânlazăr, la 30 mai 1911, când, în prezenţa unei audienţe formate din 170 de persoane, au fost susţinute prelegerile Rostul şi organizarea Asociaţiunii, iobăgia intelectuală, dreptul şi datorinţa poporului român de a se instrui (dr. Dionisie Stoica), Contractele de donaţiune (dr. Iuliu Chiş), Folosul meseriilor (de Coriolan Manu) şi Despre biserică şi şcoală şi despre chemarea Asociaţiunii (de Victor Pop)[13].

            Activitatea conferenţiară a fost reluată la 12 iunie 1911, cu ocazia adunării cercuale ţinută la Popeşti. În prezenţa unei audienţe numeroase, formate din aproximativ 300 de persoane, au fost susţinute prelegerile: Meseriaşii şi industria de casă. Frumuseţea şi practicitatea portului românesc (de Coriolan Manu), Contracte şi cambii (de dr. Aurel Nichita), Folosul învăţăturii şi a şcolii (de Ioan Abrudan) şi Despre Asociaţiune (de Victor Pop). La 30 iulie 1911, cu ocazia adunării constituante a agenturii din Voivozi-Cuzap, au fost prezentate, în prezenţa a 150 de localnici, alte două prelegeri: Despre conştiinţa naţională şi Despre drepturile noastre etnice (dr. Dionisie Stoica şi Stelian Russu). În toamna aceluiaşi an, cu prilejul organizării agenturii de la Ghenetea (29 octombrie 1911), a fost susţinută prelegerea Despre puterea noastră de viaţă şi despre forţa culturală şi talentul artistic românesc (dr. Dionisie Stoica, 250 de persoane). Interesantă, sub raport documentar, este motivarea interesului pentru un anumit gen de prelegeri, dată de directorul despărţământului marghitean într-un raport de activitate pe anul 1911 înaintat comitetului central: „Suntem necesitaţi a pune la început accent mai mare pe prelegerile culturale generale, fiind poporul foarte rămas şi având convingerea, că poporul românesc e lăsat să sufere, fără a avea vre-un drept să aspire la cultură şi la o viaţă mai omenoasă. De aceea prelegerile direct practice s-au ţinut mai puţine. Se vor spori treptat şi acestea”[14].

            În şedinţa comitetului din 10 februarie 1912, s-a luat hotărârea de a se ţine în cursul acelui an prelegeri într-un număr de 12 comune, având a se înfiinţa, în măsura posibilităţii, şi agenturi şi biblioteci poporale, localităţile vizate fiind Abram, Făncica, Sfârnaş, Sărsig, Cenaloş, Satul lui Barb, Margine, Chiraleu, Cheţ, Sânlazăr, Dernişoara, Iteu şi Dijir. Cu toate că au fost stabiliţi atât conferenţiarii (dr. Dionisie Stoica, dr. Iuliu Chiş, Coriolan Manu, George Navrea, Victor Pop şi Ioan Abrudan) cât şi prelegerile care urmau a fi susţinute[15], acest program ambiţios nu a putut fi dus în totalitate la îndeplinire. Ca urmare, în cursul acestui an au fost susţinute prelegeri în doar patru aşezări: Folosul învăţăturii şi importanţa culturii în ziua de azi (de Dionisie Stoica), în Satu lui Barb (150 de persoane), Margine (100 de persoane) şi Chiraleu (70 de persoane), în cea din urmă localitate mai fiind susţinută prelegerea Despre testamente (de dr. Iuliu Chiş), Despre nutrire, conservarea sănătăţii şi alăptarea copiilor (de George Navrea), Despre învăţătură, cultură şi Asociaţiune (de Victor Pop) şi Despretestamente şi contracte (de dr. Iiuliu Chiş) în Cheţ (28 august 1912; 200 de persoane)[16].

            Se poate astfel observa că în decurs de doar doi ani, de la înfiinţare şi până la sfârşitul lunii august 1912, s-a reuşit susţinerea a 22 de prelegeri poporale, în care au fost abordate subiecte diverse. În sprijinul filialei a venit şi comitetul central, care i-a acordat pentru acest scop 100 de coroane precum şi broşuri pentru înfiinţarea bibliotecilor săteşti[17].

            Activitatea culturală promiţătoare conturată în partea de nord a Bihorului a fost întreruptă însă curând din cauza instaurării în zonă a unor situaţii atmosferice nefavorabile (intemperii) în decursul anului 1913[18]. Directorul despărţământului Marghita, dr. Dionisie Stoica, scria la 9 februarie 1914 comitetului central: „Onorat comitet central al Asociaţiunii, avem onoare a vă anunţa că despărţământul nostru în anul trecut a fost împiedicat de a dezvolta vre-o activitate din cauza anului de tot critic, care în părţile noastre a adus poporul aproape la mizerie. Ploile au făcut, de s-au vărsat apele în mai multe rânduri, iar recolta a fost cu desăvârşire compromisă. Comunicaţia în satele noastre a fost aproape imposibilă anul întreg, fiind drumurile foarte rele. Dar chiar de n-ar fi fost comunicaţia întreruptă - eventualele prelegeri etc. în asemenea situaţie n-ar fi putut fi de prea mult folos. Activitatea despărţământului s-a mărginit la funcţionarea celor opt agenturi înfiinţate în anii trecuţi, prevăzute toate cu biblioteci. În comuna Vaşcău s-au instruit 30 de analfabeţi. Cu deosebită stimă, dr. Dionisie Stoica, directorul despărţământului[19].

            În acest despărţământ s-au remarcat ca şi conferenţiari în special Dionisie Stoica (director), Victor Pop (preot în Cheţ), Iuliu Chiş (avocat în Marghita), Vasile Tămaş (protopop Popeşti), Coriolan Manu (preot în Abram), Aurel Nichita (avocat în Marghita), Ioan Abrudan (învăţător în Făncica).

Biblioteci

În despărţământul Marghita au fost înregistrate preocupări în direcţia înfiinţării de biblioteci în lunile imediat următoare constituirii sale. Astfel, la 25 aprilie 1911, cu ocazia organizării unei manifestări cultural-artistice în comuna Cheţ, s-a inaugurat prima bibliotecă, dotată cu 66 de broşuri. A fost desemnat şi un bibliotecar, în persoana învăţătorului Gr. Görög. Pe lângă cărţile primite de la centru, în bibliotecă au intrat şi volume donate de membrii agenturii. Începând din 1 iunie 1911, biblioteca a fost abonată la trei dintre cele mai importante periodice româneşti ale vremii: Tribuna poporului, Libertatea şi numărul de duminică al Gazetei Transilvaniei.

            O nouă bibliotecă poporală, constând în 66 de broşuri, a fost înfiinţată în comuna Sânlazăr, la 28 mai 1911. Bibliotecar a fost desemnat învăţătorul Ioan Potoran. Cea de-a treia bibliotecă a fost înfiinţată în comuna Popeşti, cu prilejul adunării cercuale desfăşurate aici la 12 iunie 1911.

            În urma solicitării adresate, la începutul lui iunie 1911, de conducerea despărţământului factorilor de decizie de la Sibiu, de a le pune la dispoziţie broşuri pentru înfiinţarea a încă cel puţin trei biblioteci, le-au fost expediate mai multe exemplare din colecţia Biblioteca poporală a Asociaţiunii, precum şi numere din revista Transilvania[20]. În consecinţă, în perioada următoare sunt înfiinţate încă două biblioteci la Voivozi-Cuzap (30 iulie 1911), cu 35 broşuri - bibliotecar fiind ales învăţătorul local Constantin Mărcuţ, şi la Ghenetea (29 octombrie 1911), cu 24 broşuri, aici fiind numit bibliotecar învăţătorul Gavril Erdei[21].

            În şedinţa comitetului cercual din 10 februarie 1912, a fost lansată ideea iniţierii unor contribuţii benevole pentru abonarea unor comune la câteva periodice româneşti. Măsura viza punerea la dispoziţia sătenilor a unor mijloace de informare referitoare la evenimentele politice şi culturale din ţară. A fost adunată pentru acest scop suma de 118 coroane, fapt pentru care s-a luat decizia abonării periodicului Libertatea, cu toate anexele sale, pentru 11 comune (Cheţ, Sânlazăr, Popeşti, Voivozi-Cuzap, Ghenetea, Varziv, Sfârnaş, Cenaloş, Dijer, Făncica şi Petreu), iar Poporul Român pentru 10 (Cheţ, Sânlazăr, Popeşti, Voivozi-Cuzap, Ghenetea, Satu Barbă, Sărsig, Dernişoara, Abram şi Margine). Când starea financiară ar fi permis, despărţământul urma să aboneze şi alte gazete, între care Tribuna Poporului. S-a decis, de asemenea, ca periodicul Poporul Român să fie cerut gratuit pentru următoarele 19 aşezări: Itiu, Suiugd, Dida, Spurcani, Spinuş, Brusturi, Chişlaz, Cinboiu, Chiraleu, Chiribiş, Cintelec, Bogei, Ciuleşti, Derna, Tria, Galoşpetreu, Abrămuţ, Almaş şi Suplac. Directorul solicită în acelaşi timp cărţi pentru înfiinţarea a cinci biblioteci poporale, solicitare pe care comitetul central, în şedinţa sa din 17 aprilie 1912 o şi aprobă[22].

            În 1912 s-au înfiinţat alte trei biblioteci, cu un total de 185 volume în comunele Satul lui Barb (21 iulie, 57 broşuri, bibliotecar învăţătorul Florian Buiţa), Margine (28 iulie, 65 broşuri, bibliotecar învăţătorul Eugen Drimba) şi Chiraleu (25 august, 63 broşuri, bibliotecar a fost ales preotul local Ioan Simoc). De asemenea, au fost distribuite intelectualilor 80 de broşuri, primite gratuit de la institutul financiar Luncana: Din cele trecute vremi (de Virgil Oniţiu), Almanahulscriitorilor de la noi (de Sebastian Bornemisa) şi Calendarul naţional al părintelui Ioan Moţa, iar membrii comitetului cercual au distribuit cărţi elevilor de la şcolile din Făncica şi Abram, sub formă de premii[23].

            Conform raportului de activitate pe anul 1912, întocmit de directorul dr. Dionisie Stoica, despărţământul dispunea de opt biblioteci poporale, însumând 428 volume, citite în cursul anului respectiv de 411 persoane, astfel: Cheţ (66 volume, 61 cititori), Sânlazăr, (66 volume, 61 cititori), Popeşti (52 volume, 45 cititori), Voivozi-Cuzap (35 volume, 35 cititori), Ghenetea (24 volume, 24 cititori), Satul lui Barb (57 volume, 57 cititori), Margine (65 volume, 65 cititori) şi Chiraleu (63 volume, 63 cititori). La sfârşitul anului 1911, situaţia se prezenta în modul următor: cele 5 biblioteci poporale dispuneau în total de 243 volume, citite de 88 persoane: Cheţ (66 volume, 61 primite gratuit de la comitetul central, 32 cititori), Sânlazăr (66 volume, 61 primite, 17 cititori), Popeşti (52 volume, 45 broşuri, 10 cititori,), Voivozi-Cuzap (35 volume, 35 broşuri, 20 cititori) şi Ghenetea (24 volume, 24 broşuri, 9 cititori). În acel an au fost, de asemenea, primite în mod gratuit un număr de 226 broşuri din partea comitetului central[24].

            Rezultatele notabile obţinute de despărţământul marghitan în primii trei ani de existenţă nu au fost continuate, din nefericire, şi în perioada următoare, când activitatea sa a fost practic redusă la funcţionarea celor opt agenturi şi biblioteci înfiinţate în anii anteriori.

Concerte poporale

În despărţământul Marghita, prima manifestare muzical-artistică a fost organizată la 25 aprilie 1911, prilejuită de înfiinţarea agenturii din Cheţ. Corul mixt din localitate, coordonat de învăţătorul Grigorie Görög, a interpretat mai multe doine populare româneşti. Corul şi-a adus aportul şi la reuşita adunării cercuale din 12 iunie 1911 de la Popeşti. De remarcat că în raportul de activitate prezentat cu acest prilej, directorul  dr. Dionisie Stoica, sublinia necesitatea înfiinţării de coruri vocale în cât mai multe comune, despărţământul fiind dator să-şi asume iniţierea demersurilor în această direcţie[25].

„ În contextul principalelor momente istorice ce au jalonat destinul poporului român ca , de pildă, 1848, 1859, 1877, 1918, s-au constituit numeroase asociații, societăți, cluburi, etc., care au militat cu consecvență pentru înfăptuirea idealurilor neamului românesc , de dreptate și justiție socială , de unitate a tuturor provinciilor locuite de români într-un stat independent și suveran “[26]. Din nevoie de unitate ,de sprijinire a învățământului, din dorința de cultivare a demnității românilor și de preamărire a limbii române s-a înființat și la Marghita un Despărțământ.

            Din punct de vedere cronologic „ Despărțământul din Marghita al Astrei este cel de-al patrulea înființat în Bihor, reprezentând încă un pas în direcția consolidării societății culturale românești în aceste părți ale Transilvaniei, unde a câștigat poziții însemnate încă de la finele secolului trecut, odată cu întemeierea despărțămintelor din Beiuș (1898) și Oradea (1900) “[27]. La 14 iulie 1910, apare ideea înființării unui despărțământ la Marghita, în cadrul adunării pentru inaugurarea Institutului Financiar „ Luncana “ , din Marghita. La 21 ianuarie 1911 despărțământul din Marghita și-a început activitate. Este important să reținem un episod referitor la înființarea Despărțământului , este vorba despre organizarea unei adunări poporale în Sânlazăr, la care adunare, au participat jandarmii, având intenția de a stopa desfășurarea acesteia : „ Cu multă greutate, menționa dr. D. Stoica – ne-a succes să-i dezarmăm , după ce le-am arătat statutele ( care demonstrau faptul că despărțământul funcționa pe baze legale) și după ce s-au convins că nu erau cărți agitatorice , ci povețe depre cultivarea câmpurilor și a grădinilor “. [28]  La aceasta au luat parte țăranii din zonă, intelectualii, care au cerut înființarea unui despărțământ la Marghita. „Decizia românilor din această zonă a fost comunicată Comitetului Central al Astrei de către dr. Dionisie Stoica, Sibiul aprobând solicitarea. Astfel, ședința de constituire a Despărțământului s-a desfășurat la 16 octombrie 1910. Ca director al Despărțământului a fost ales Dionisie Stoica “[29].  Abia începând cu anul 1911 activitatea Despărțământului s-a manifestat plenar când la 25 aprilie 1911 a fost organizată la Cheț, în curtea unei școli confesionale, o serbarea culturală unde au fost prezenți oameni simpli și intelectuali. În urma acesteia, „ a luat ființă agentura din Cheț a despărțământului, precum și o bibiotecă poporală continând 66 de broșuri “[30]. S-au înscris 16 membri și a fost propusă practicarea vizitării familiilor de țărani. La 30 mai 1911, conducerea Despărțământului Astra al Marghitei a organizat în curtea școlii confesionale din Sînlazăr a doua adunare poporală. Spre deosebire de prima adunare, la aceasta au participat și jandarmii care au dorit să oprească buna defășurarea a acesteia. Au fost rostite prelegeri de dr. D. Stoica, avocat Iuliu Chiș și Coriolan Manu. La 12 iunie 1911 a avut loc a treia adunare a Despărțământului , la școala din Popești, unde au luat parte membrii comitetului, țăranii și intelectualii din Abram, Suplac, Marghita, Făncica, Abram, Popești, Varviz, Ciutelec, Cheț, etc. În cadrul adunării s-a subliniat de mai multe ori interesul oamenilor zonei pentru cultură, înființarea de coruri, combaterea alcoolismului, stimularea procesului de învățământ, subliniat aspru chiar de dr. D,Stoica. S-a pus accent pe faptul că prin educație, prin carte, tinerii pot fi luminați și pot duce mai departe tradiția și portul românesc.

Activitatea Astra a Despărțământului din Marghita a fost una de succes, o activitate remarcabilă prin implicarea liderilor vremii în accentuarea importanței culturii în viața marghitenilor și nu numai. Pe parcursul anului 1911 au fost înființate biblioteci și agenturi în Voivozi, Cuzap, Ghenetea, de asemenea peste 10 sate din aria Despărțământului s-au abonat la ziarele Libertatea și Poporul Român. Au fost distribuite cărți, sub formă de premii pentru elevii eminenți, dar și pentru elevii care participau la diverse activități cultural-naționale. Pe parcursul anului 1911 activitatea Despărțământului a fost remarcabilă prin implicarea directă în acte de cultură și promovare a acesteia. În satele Chiraleu, Margine și Satul Barbă , liderii Despărțământului au manifestat un real interes pentru înființarea unor biblioteci poporale în vederea scăderii ratei analfabetismului. La 28 august 1912 a avut loc adunarea generală la Cheț, unde dr. D.Stoica a încurajat poporul să utilizeze cu rațiune resursele intelectuale „ fiind avizați numai de puterile noastre proprii, trebuie să știm folosi toate comorile, de cari dispunem...,să ne încredem în noi înșine și în viitorul neamului nostru “[31].  În cadrul adunării generale de la Cheț s-a făcut propunerea ca românii din Despărțământ să facă donații în vederea suținerii Aeroplanului Vlaicu III, în urma căreia s-au strâns 100 de coroane. S-au mai ținut prelegeri la Margine, Chiaraleu, etc. Membrii comitetului au asistat , pentru a constata calitatea actului de predare la examenele școlare de la Făncica și de la Abramul de Sus, unde s-a constatat că învățătorii și-au îndeplinit menirea. „ O notabilă inițiativă a avut acest despărțământ atunci când a aeditat o listă a intelectualilor și sătenilor din cercul Marghita de la care comitetul așteaptă să se înscrie cel puțin ca membri ordinari “[32]. Liderul Despărțământului subliniază faptul că prin intermediul acesteia, oamenii pot fi luminați, de aceea, considera acesta, era necesară creșterea agenturilor și a membrilor.

Activitatea despărțământului Astra al Marghitei a fost una demnă de admirație, întreruptă în perioada anului 1913 din cauza problemelor produse de ploi, care au dus la inundații și distrugerea recoltelor. Perioada următoare a fost marcată de declanșarea Primului Război Mondial, care a dus la sistarea manifestărilor culturale, activitate reluată abia în pragul formării statului național unitar român. 

După formarea statului național unitar român, Despărțământul din Marghita se reorganizează, la 28 august 1920, odată cu adunarea ținută la Abrămuț, unde elevii comunei au organizat o serată culturală, unde s-au intonat cântece naționale și s-a pus bazele unui cor. Director al Despărțământului a fost ales avocatul Iuliu Chiș, care a continuat activitatea prin organizarea de șezători, conferințe, serate la sate, a reorganizat zece agenturi și a sărbătorit mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu. „ În anul 1923 acesta s-a retras de la conducerea filialei, în locul său venind Vasile Bianu, primarul Marghitei, iar din 1924 preotul Vladimir Muțiu “[33]. În perioada 1923-1928, Despărțământul a trecut printr-o perioadă de destabilizare „ Despărțământul se luptă cu greutăți din partea autorităților“[34] . Pe parcursul anului 1911, Despărțământul Marghita a fost susținut, ajutat de diferite categorii sociale , precum : plugari – 23 persoane, învățători – 1 persoană și 1 institut. Astfel Iuliu Chiș este rugat să revină la conducere, însă Sibiul a considerat că activitatea Astra din Marghita dezorganizată. La 6 martie 1936, după moartea lui Iuliu Chiș, Despărțământul marghitean este reogranizat la insistențele Astrei Centrale. Președinte a fost ales protopopul greco-catolic Antoniu Băliban. În perioada sa Despărtământul marghitean s-a reimplicat în organizarea și susținerea de activități cultural-artistice. Legătura românilor bihoreni cu societatea Astra a fost una destul de strânsă, în sensul că indiferent de poziția autorităților vremii, Despărțămintele au popularizat idealul Astrei, acela de unitate. „ De o certă semnificație a fost și participarea românilor bihoreni la expoziția organizată de Astra la Sibiu.......obiectele și "productele" casnice și meșteșugărești trimise din localitățile bihorene s-au bucurat de o bună apreciere....“[35]. În perioada 1927-1928, Astra din Bihor și-a ținut adunările în zone cu polulație muxtă, printre care și Marghita.

Perioada 1910-1940 a Despărțământului Astra al Marghitei a fost una de reale reușite în plan cultural, artistic și educativ. În zona marghiteană, liderii vremii au reușit să aducă modernismul secolului XX, prin implicarea oamenilor simpli și nu numai în acțiuni filantropice, în acțiuni de cunoaștere a limbii române , de promovare a ideilor iluministe. De remarcat este faptul că oamenii au fost interesați și bucuroși să participe la toate acțiunile inițiate de Despărțământ.


[1] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii, dos. 33/1906-1914, f. 200

[2]Tribuna, 1910, nr. 216, p. 5.

[3] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii, dos. 33/1906-1914, f. 188, 199

[4]Ibidem, f. 146.

[5]Ibidem, 158-159.

[6]Ibidem, f. 161.

[7]Ibidem, f. 143.

[8]Ibidem, f. 281.

[9] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii,dos. 35/1906-1914, f. 245.

[10]Ibidem, f. 249.

[11]Ibidem, f. 198, 147, 187, 225, 369, Transilvania, 1915, nr. 7-12, p. 196; Ibidem, 1916, nr. 7-12, p. 150.

[12] Viorel Faur, Activitatea despărţământului ..., în Crisia, 1977, p. 482.

[13] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii, dos. 33/1906-1914, f. 160-161.

[14] Viorel Faur, Activitatea despărţământului..., p. 485-486.

[15] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii, dos. 33/1906-1914, f. 282-283.

[16]Ibidem, 249, 371.

[17]Ibidem, f. 272, 274, 284.

[18] Viorel Faur, Activitatea despărţământului..., p. 490.

[19] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii, dos. 33/1906-1914, f. 404.

[20]Ibidem, f. 153-155, 158-159, 161.

[21]Ibidem, f. 281.

[22]Ibidem, 249-250, 278-279, 281-282.

[23]Ibidem, f. 249-251, 283.

[24] AN-SJBh, fond Astra Bihor-Oradea. Xerocopii, dos. 33/1906-1914, f. 187, 369.

[25] Viorel Faur, Preocupările muzicale ale despărţămintelor bihorene ale Astrei..., p. 174.

[26] Petre Dan, op. cit., p. 6.

[27] Viorel Faur, Activitatea despărțământului din Marghita al „Astrei“ (1910-1914), în Crisia, 1977, p. 481.

[28] Liviu Maior, Ioan – Aurel Pop, Ioan Bolovan, op. cit., p. 145-146.

[29]https://crisia.mtariicrisurilor.ro/pdf/2011/R_Romanasu.pdf

[30] Viorel Faur, Activitatea.........., p. 483.

[31]Ididem, p. 487.

[32]Ibidem, p. 489.

[33]https://crisia.mtariicrisurilor.ro/pdf/2011/R_Romanasu.pdf

[34] BCUCluj, Transilvania-Revista Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, nr. 5, Septembrie-Octombrie 1912, p.102.

[35]Viorel Faur ,  Legăturile Astrei cu românii din Bihor, în Crisia VIII, Oradea, 1978, p. 569.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *