ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



HARTA CONCEPTUALĂ – METODĂ DE EVALUARE – APLICAȚIE PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Harta conceptuală (organizatorul grafic) este o tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor și a legăturilor dintre ele. A apărut ca urmare a teoriilor cognitiviste ale lui David Ausubel și, ulterior, a cercetărilor lui Joseph D. Novak, începând cu anii '70, la Universitatea Cornell, S.U.A. Novak, prin hărţile conceptuale, acordă o importanţă majoră formării de legături între concepte în procesul învăţării. 

Conceperea hărţilor conceptuale se bazează pe temeiul : „învăţarea temeinică a noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea” (Teoria lui Ausubel). Esenţa cunoaşterii  constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Important este nu cât cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. 

Hărţile conceptuale (conceptual maps) sau hărţile cognitive (cognitive maps) se definesc astfel ca fiind o imagine a modului de gândire, simţire şi înţelegere ale elevului care le elaborează, la început simplist, apoi tot mai complete, devenind o procedură de lucru la diferite discipline, dar şi inter şi transdisciplinar.. Ele se pot utiliza atât în predare- învăţare, cât şi în evaluare, la toate nivelurile şi toate disciplinele. Aceste instrumente de evaluare presupun operaţii de analiză, identificare a semnificaţiei conceptelor (prin procedura de ierarhizare), comparaţii, clasificări şi raţionamente.  Hărţile conceptuale sau „formularele de argumentare” pun accentul pe relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele pe care le are elevul, pe modul în care fiecare elev îşi organizează experienţa, ideile, dar şi modul de aplicare al acestora. Această metodă îi face pe elevi să devină activi în propriul proces de învăţare, să asimileze cunoştinţe, priceperi şi deprinderi având la bază cunoştinţe, priceperi şi deprinderi deja existente.

În procesul de instruire constructivistă, hărţile conceptuale sunt mai des folosite ca instrumente de instruire decât ca procedeu de estimare. Conceptele sunt redate în spații delimitate (cercuri, dreptunghiuri etc.), iar relaţiile dintre concepte sunt indicate prin linii/săgeți de legătură.

O hartă conceptuală prezintă următoarele caracteristici:

  • Este o reprezentare grafică a componentelor unui proces sau concept, precum şi a relaţiilor dintre ele .
  • Informaţiile dintr-o lecţie sau un text se organizează în jurul unor termeni-cheie, tema principală este plasată în centrul organizatorului;
  • Subtemele sunt plasate în jurul temei principale, însoţite de caracteristici. Prezentarea schematizată a cunoştinţelor ajută la o mai bună structurare a lor, precum şi la o consolidare mult mai eficientă a acestora. 
  • O hartă conceptuală conţine cel puţin 10-15 subteme secundare, terţiare etc.
  • Se folosesc forme de ciorchine pentru reprezentare, căsuţe sau cercuri, într-o modalitate ierarhizată. 
  • Săgeţile dintre căsuţe sunt utilizate frecvent pentru a indica tipul de relaţie existentă între componente (determinare, relaţionare etc.) . 

Avantajele acestei metode de evaluare se reflectă prin:

🗹 Utilizarea ei facilitează memorarea mai rapidă şi mai eficientă a informaţiei.

🗹 Facilitează dezvoltarea gândirii logice şi a abilităţilor de învăţare.

 🗹 Poate fi folosită pentru orice disciplină, dar şi pentru a rezolva situaţii- problemă reale din viaţa de zi cu zi .

🗹 Este un mod de lucru ordonat şi construit cu imaginaţie şi simţ artistic.

 Crearea unei hărţi conceptuale solicită efort mental susţinut din partea subiectului în realizarea legăturilor între concepte. Pentru a construi o hartă conceptuală mai întâi se realizează o listă cu 10-15 concepte cheie sau idei despre ceea ce interesează şi câteva exemple. Plecând de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţi conceptuale diferite în funcţie de aranjamentul ales pentru reprezentarea hărţii conceptuale.    

Tipuri de hărţi conceptuale:
Sunt patru mari categorii de hărţi conceptuale. Ele se disting prin forma diferită de reprezentare a informaţiilor:
1. Hărţi conceptuale sub forma “pânzei de păianjen” - în centru se află un concept central, o temă unificatoare de la care pleacă legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare.

Panza de paianjen1             Panza de paianjen2            Panza de paianjen3
2. Hartă conceptuală ierarhică- prezintă informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei. Cea mai importantă se află în vârf. În funcţie de gradul de generalitate, de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori, sunt aranjate celelalte concepte.Această aranjare în termenii unei clasificări începând de la ceea ce este mai important şi coborând prin divizări progresive către elementele secundare se mai numeşte şi hartă conceptuală sub formă de copac.

Retea ierarhica
3. Harta conceptuală lineară-informaţiile sunt prezentate într-un format linear.

Harta conceptuala lineara 1Harta conceptuala lineara 2
4. Sisteme de hărţi conceptuale-informaţia este organizată într-un mod similar celor anterioare în plus, adăugându-se INPUTS şi OUTPUTS (intrări şi ieşiri).

Sisteme de harti conceptuale
    Folosite în evaluare, cu ajutorul hărţilor conceptuale se pot conceptualiza programe de ameliorare, recuperare sau de accelerare, probe de evaluare .
    Pot fi concepute hărţi conceptuale ale mai multor concepte sau teme de studiu.

Folosită ca metodă de predare – învăţare încă din clasa pregătitoare, etapele de realizare ale unei hărţi conceptuale trebuie însuşite de elevi pentru ca  această metodă să poată fi aplicată şi ca metodă de evaluare:

1. Faza de brainstorming. Elevul sau elevii organizaţi în grupuri se gândesc la câteva idei, cuvinte, propoziţii care au legătură cu subiectul pentru care realizează harta conceptuală. De exemplu la limba română trebuie realizată o compunere. Se porneşte de la cerinţă şi se notează toate ideile şi gândurile care le vin în minte când o citesc, în ordine aleatoare, fără a le ierarhiza.

2. Faza de organizare. Se notează încă o dată ideile din faza de brainstorming, însă mai structurat şi rezumat, sub forma unor idei ori sintagme – cheie, pe câte o bandă de hârtie. Se împrăştie pe o coală , cu spaţii între ele pentru a le putea citi cu mai mare uşurinţă. Apoi elevul/ elevii încearcă să le grupeze după diverse criterii: importanţa, relevanţa, costuri-beneficii, utilitate, grad de realizare etc. Acesta/ aceştia obţin în acest fel grupe şi subgrupe de informaţie, reuşind să le elimine pe cele care nu le sunt de prea mare folos. Dacă li se pare că au uitat unele aspecte privind acest subiect, le  adaugă, iar dacă vor să mai realizeze o nouă grupă sau subgrupă, se vor simţi liberi să o facă aplicând modificările de rigoare.

3. Faza de aşezare în pagină. Contează mult aspectul de organizare şi aranjare în pagină pentru ca atunci când arunci o simplă privire asupra foii să-ţi dai seama cu usurinţă despre ce este vorba. Oricine trebuie să înţeleagî ierarhizarea şi legăturile dintre concepte. Astfel elevul/ elevii se gândesc la elementul - cheie şi îl aşează, fie în  partea de sus a paginii, fie la mijloc. Îl înglobează într-un dreptunghi sau cerc, după care aşează în jurul lui, în funcţie de relaţiile existente cu celelalte concepte, cuvintele ori sintagmele din grupurile şi subgrupurile formate în faza de organizare. Le vor scrie pe aceeaşi linie dacă e vorba de relaţie simetrică sau echivalentă şi unele sub altele în caz de influenţă sau determinare. Pot  folosi culori diferite pentru elementele - cheie şi restul componentelor. In acest fel le vor observa după criteriul importanţă şi relevanţă. 

4. Faza de legătură continuă faza anterioară prin fixarea relaţiilor de legătură dintre elemente. În mijloc se scrie conceptul – cheie. Se folosesc săgeţile unidirecţionale sau bidirecţionale, arce între concepte (în cazul în care unul dintre componentele finale se leagă direct de cuvântul - cheie din susul paginii, se poate trasa un arc cu rolul de a sublinia această relaţie, în afara întregii scheme, pe margine), după caz.

5. Faza de finalizare a hărţii conceptuale constă în a oferi o imagine de ansamblu şi de a detalia aspectul acesteia. În cazul unei compuneri, elevul / elevii se gândesc la un titlu, folosind caractere italice sau boldate prin care să evidenţieze anumite lucruri, elimină eventualele greşeli. Aruncă o ultima privire asupra ei, de la distanţă şi se  pune în locul unei alte persoane care nu ştie nimic despre subiect. Dacă acea persoană citeşte harta conceptuală pe care a creat-o elevul, va înţelege ceea ce a expus, elementele importante, relaţiile dintre ele? In cazul in care  răspunsul este afirmativ, înseamnă că a realizat o schemă/ hartă bine concepută. 

La început  propunem elevilor spre completare hărţi conceptuale strict dirijate; oferindu-le elevilor atât conceptele ce urmează a fi completate cât şi trimiterile. Cu timpul îi lăsăm pe elevi să-şi aleagă conceptele şi să stabilească singuri relaţiile dintre ele.

Evaluatorul unei hărţi cognitive poate ţine cont de calitatea informaţiilor corecte sau calculând procentul afirmaţiilor corecte date de elev în raport cu totalul posibil al acestora.

Aplicație pentru învățământul primar: 

HARTA CONCEPTUALĂ

Clasa:  a II-a     

Unitatea de învăţare: „Prietenia ”                                                                                                                       

Disciplina:Comunicare în limba română                                     

Titlul lecției: „Furnica şi porumbiţa”, după Lev Tolstoi

Competențe specifice:

1.2 Identificarea unor informaţii variate dintr-un text audiat;

4.1. Scrierea unor mesaje, în diverse contexte de comunicare;

Obiective operaționale:

O1 – să identifice titlul și autorul textului dat;

O2 – să identifice personajele din text;

O3 – să enumere însușiri și acțiuni ale personajelor din textul dat;

O4 – să ordoneze evenimentele în ordinea succesiunii lor;

O5 – să scrie trei proverbe potrivite mesajului din text;

O6 – să își exprime, în scris, părerea despre întâmplarea din text; 

O7 – să redea, în scris, morala textului;

O8 – să realizeze un desen potrivit textului dat; 

O9 – să scrie cuvinte cu înțeles asemănător celor date.

        TITLUL

_______________

ÎNSUŞIRI

_______________

_______________

ÎNSUŞIRI

ÎNSUŞIRI

    ACŢIUNI

ACŢIUNI

ACŢIUNI

           PĂREREA MEA DESPRE ACEASTĂ ÎNTÂMPLARE: 

           SCRIE TREI PROVERBE POTRIVITE:

CUVINTE CU ACELAŞI SENS

se împrieteniră =

zbură =

a păcăli =

Autorul

________________________

Autorul

__________________________

Bibliografie

  1. Bocoș, M., Jalba, G., Felegean, D. (2004). Evaluarea în învățământul primar. Aplicații practice. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
  2. Bocoș, M.D. (2013). Instruirea interactivă. Repere axiologice și metodologice. Iași: Polirom. 
  3. Bocoș, M., Jucan, D. (2019). Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Pitești: Paralele 45.
  4. Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ, ediția a IV-a, revăzută și adăugită. Iași: Polirom.
  5. Cristea, S. (2018). Metodologia instruirii în cadrul procesului de învățământ. București: Didactica Publishing House.
  6. Manolescu, M. (2019). Evaluarea în învățământul primar. În I.O. Pânișoară, M. Manolescu (coord.), Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Iași: Polirom.
  7. MEN (2013). Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română. Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a. București.

Prof.înv.primar Chitacu Violeta

Școala Gimnazială „Barbu Ștefănescu Delavrancea” Năruja, Vrancea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *