ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



SĂ DEZVOLTĂM UN MEDIU SĂNĂTOS!

Prof. Morar Oana-Bianca

Grădinița cu Program Prelungit "Așchiuta" Cluj-Napoca

Natura ne dăruieşte cu bucurie şi simplitate, necondiţionat, toate bunurile sale. Civilizaţia umană are un rol foarte important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta noastră, dar, din păcate, onul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are. Este bine cunoscut faptul că societatea umană se dezoltă nu doar în timp, ci şi în spaţiu.

Din aceste considerente, despre cultura şi nivelul de dezvoltare a oricărei societăţi ne mărturisesc nu doar valorile etice, estetice, morale, economice, dar şi stilul de formare a relaţiilor fiecărui individ cu mediul natural. Educaţia ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect faţă de mediul ambiant, dar şi implicarea activă şi chibzuinţa în procesul de adoptare a deciziilor de mediu. Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru mediu într-o lume mânată de interese materiale şi ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părăsiţi de optimism, să fim convinşi că, începută de la cea mai fragedă vârstă, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe Terra există interdependenţa între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante, apoi să-i facem să conştientizeze necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei, exploatarea judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curaţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.

Educaţia de mediu vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de rezolvare a problememlor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi post industriale la scară socială, care au înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii şi a existenţei umane.

Mediul înconjurător în care îşi desfăşoară activitatea copilul constituie un prilej permanent de influenţare a acestuia, dându-i posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi lucruri care îi stârnesc curiozitatea, dorinţa de a le înţelege şi de a le cunoaşte mai bine. Studierea mediului înconjurător de către copii, presupune perceperea unitară a aspectelor biologice, fizice şi tehnologice. Educaţia în grădiniţă acţionează şi în scopul dirijării şi facilitării acestei percepţii, în raport cu vârsta copiilor şi cu nivelul lor de dezvoltare.

Activitatea preşcolarilor este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea, metoda principală de desfăşurare a procesului instructiv-educativ este observarea. Protecţia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane şi comportă trei aspecte importante:prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi reconstrucţie ecologică, păstrarea sau întreţinerea zonelor depoluate.

Interesul şi dragostea pentru natură sunt la majoritatea copiilor instinctive. În plus, comportamentele şi convingerile formate copiilor de la o vîrstă cât mai fragedă, sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată în grădiniţă trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei. Punctul de plecare al acestui demers îl constituie optica noastră, ce trebuie să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare. Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, oricît de neînsemnată ar fi, poate afecta în mod distructiv natura.

Semnalele de alarmă lansate de specialişti, explicaţiile şi statisticile întocmite de aceştia au un rol incontestabil, dar pentru implicarea şi acţiunea efectivă de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare şi prin antrenarea componentelor afective şi volitive ale copiilor. În grădiniţă, în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului înconjurător, copiii trebuie să înţeleagă unul din principiile fundamentale ale lumii vii: tot ce este viu, se naşte, trăieşte şi moare. Pe parcursul vieţii animalele şi plantele cresc, se maturizează şi se înmulţesc. Prin activităţile planificate în grădiniţă copiii trebuie să înţeleagă că orice fiinţă are dreptul la viaţă. Deci grădiniţei îi revine importanta sarcină de natură inclusiv ecologică aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă copiii să ajungă să cunoscă, să iubească şi să ocrotească natura. În grădiniţă se construieşte fundamentul conduitei ecologice, care presupune manifestarea de acţiuni concrete în privinţa conservării mediului înconjurător.

Rolul educatoarelor constă în îmbogăţirea experienţei copilului în contact cu frumuseţile naturii, sensibilizarea faţă de aceasta. Când copilul începe să fie atras de locuitorii „colţului viu”, când sare în ajutor „celor ce nu cuvântă”, oferind de plidă păsărelelor hrană pe pervazul ferestrei sau când îl vom vedea grăbindu-se să aşeze o floare ruptă într-un vas cu apă, vom putea spune că munca noastră nu a fost zadarnică. Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică am pornit de la o idee simplă dar destul de eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului.

Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde „drept la existenţă” tuturor elementelor din jurul său. Treptat va înţelege că orice acţiune de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul înconjurător, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacităţii copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect aspectele din jurul lor.

Fiecare poate contribui la salvarea naturii asigurând condiţii de viaţă locuitorilor de mâine ai Terrei. Trebuie să fie o acţiune comună a tuturor pentru salvarea naturii, oprind poluarea industrială şi îndepărtând pericolul contaminării cu reziduurile aruncate. Ştiinţa de azi are cunoştinţe necesare pentru ca orice produs toxic să fie transformat într-unul folositor. Plantarea de pomi fructiferi şi copaci este o acţiune care sporeşte purificarea naturii dătătoare de oxigen.

Fiecare dintre noi poate contribui la acestea, TREBUIE DOAR SĂ VREM!

Bibliografie

1. Activitatea didactică în grădiniţă ,Preda, V., Pletea, M., Grama, F., , Ed. DPH,2008.

2. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Grama, F. şi colaboratorii, Ed. DPH, 2008.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *