ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Interpretarea textului literar

Profesor: Vaculea Irina

Școala Gimn. ,,Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu

            Şcoala din zilele noastre este organizată în vederea dezvoltării aptitudinilor de creaţie ale elevilor. Eficienţa educaţiei se măsoară prin gradul în care pregăteşte copiii, folosind întregul context pedagogic (familie, şcoală, societate), pentru participarea la propria dezvoltare și pentru participarea la viaţa socială. Astfel, limba si literatura română este obiectul de învăţământ cu o contribuţie importantă la cunoaşterea valorilor naţionale si universale, în primul rând cunoaşterea frumuseţilor limbii noastre și orice demers didactic trebuie să se găsească sub semnul autenticului. Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat şi dezvoltat de generaţiile care-l primesc. Ea este cartea noastră de nobleţe, semnul nostru de recunoaştere ca neam, lanţul tainic ce ne împreună, altarul la care se închină inimile iubitoare.

Datorită valențelor informative si formative plurale, lectura ca sursă de cunoaștere  și spațiu al căutării, a stat întotdeauna în centrul orelor de limba și literatura română. Literatura nu este văzută ca un obiect al cunoașterii, ci ca mediatoare a cunoașterii, ca domeniu esențial al memoriei culturale, domeniu a carui parcurgere permite împrietenirea cu fenomenul estetic și întelegerea unor viziuni asupra lumii. În raportul operă-cititor, privilegiat este elevul-cititor și dezvoltarea lui individuală,  formarea unor capacități reflexive și critice și dezvoltarea creativității. Cea mai importantă componentă a lecturii,  din punctul de vedere al didacticii competențelor este elevul-cititor. Angajarea elevului în lectură presupune, activarea unor structuri cognitive si afective complexe și desfășurarea unor procese diverse, de la recunoașterea cuvântului sau selectarea ideii centrale a unei fraze, pâna la configurarea sensului global. 

            Interpretarea operelor lirice în procesul predării literaturii în şcoală este o operaţie destul de dificilă, dat fiind faptul că poezia,  comportă o logică deosebită de cea a prozei.  Diferenţa fundamentală între poezie şi proză trebuie căutată, înainte de toate, la nivel semantic, întrucât „sensul poetic este rezultatul conlucrării, al interdependenţei dintre semnificant şi semnificat. Iar interdependenţa este o trăsătură definitorie a structurii, în cazul de faţă a frazei poetice ca structură ce angrenează, deopotrivă, expresia şi sensul” (Grigore Ţugui, Interpretarea textului poetic, Iaşi, 1997, p. 26)

Interpretarea este identificată, adeseori, cu relectura realizată din perspectiva categoriilor de teorie literară cunoscute de elev. Ceea ce doresc să subliniez  este faptul că interpretarea nu se reduce la analiza literară, ci o continuă și îi dă sens. Voi enumera mai jos câteva tehnici creative de interpretare a textului literar.

            Jocul figurilor de stil este un procedeu care contribuie la dezvoltarea capacităţilor creative ale elevilor, a imaginaţiei, având la bază asociaţia şi compararea ca operaţii ale gândirii. Procedura de aplicare a tehnicii respective este următoarea: - se propun elevilor termenii-cheie ai poeziei. Elevii atribuie fiecărui cuvânt însuşiri, acţiuni neobişnuite, obţinând astfel sintagme inedite. Se discută, din perspectiva originalităţii şi a conotaţiilor, îmbinările de cuvinte formate. Elevii selectează din operă îmbinările de cuvinte în componenţa cărora intră termenii-cheie cu care au lucrat până în acest moment și se compară îmbinările de cuvinte alcătuite de elevi cu cele din text. Se descifrează conotaţiile sintagmelor atestate în operă, avându-se în vedere ineditul expresiei, forţa de sugestie, viziunea autorului asupra celor descrise, stările trăite, materializate în sistemul figurilor de stil. În alte cazuri, elevii, uniţi în grupuri, rezolvă sarcini de lucru diferite, cum ar fi: să găsească epitete pentru termenii-cheie ai operei propuşi de profesor (grupul I), să construiască expresii metaforice cu aceiaşi termeni (grupul II), să alcătuiască comparaţii (grupul III), personificări (grupul IV). În continuare, procedura de lucru rămâne aceeaşi: expresiile elevilor vor fi comparate cu cele identificate în text.

            Metoda PRES ajută elevii să-şi exprime opinia cu privire la problema abordată în operă, le dezvoltă capacitatea de argumentare. Procedura de aplicare prevede respectarea a patru paşi, aceştia fiind scrişi din timp pe un poster:

P. – Exprimaţi-vă punctul de vedere;

R. – Faceţi un raţionament (judecată) referitor la punctul de vedere expus;

E. – Daţi un exemplu pentru clarificarea punctului de vedere;

S. – Faceţi un rezumat (sumar) al punctului vostru de vedere.

Aceşti paşi, precum şi exemplul-model scris din timp pe un alt poster de profesor, îi vor ajuta pe elevi să-şi formuleze mai lesne răspunsurile.

            Brainstormingul cu mapa de imagini valorifică asociaţia mentală a fiecărui elev, stimulează ideile, evită blocajul de orice natură (cognitiv, emoţional). Procedura de aplicare a metodei respective este următoarea: După lectura cognitivă a poeziei, se lansează problema în faţa clasei. Se organizează un brainstorming oral cu clasa (elevii propun diverse variante de răspuns, manifestând o imaginaţie total liberă), după care se prezintă clasei o imagine.Urmează brainstormingul individual, fiind inspirat de imagine, având ca reper întrebările: „Ce sugerează imaginea?”, „Ce idei îţi apar privind-o?”). Se formulează concluzia pe marginea problemei enunţate, pornindu-se de la ideile expuse pe parcursul brainstormingului

           Ideea migratoare-joc didactic. Cu ajutorul acestei tehnici elevii,  descifrează mai uşor, limbajul conotativ al poeziei, pot folosi cât mai nuanţat resursele limbii. Procedeul mai poate fi folosit şi în cazul studierii poeziei cu vers alb ori a diferitor figuri de stil.

Procedura de aplicare şi regulile jocului sunt:

- sunt selectaţi din operă 4-5 termeni, de regulă, cei de bază

- se caută un predicat pentru ultimul cuvânt din acest şir de cuvinte ;

-  se deduce ideea din propoziţia formată ;

- se alcătuiesc propoziţii noi, dezvoltate, căutându-se alte predicate pentru fiecare dintre celelalte patru cuvinte. În acest caz, vor fi respectate câteva reguli: propoziţiile trebuie să exprime aceeaşi idee ; fiecăruia dintre cele patru cuvinte e necesar să i se atribuie un sens figurat,

- se „aranjează” cele cinci propoziţii formate într-o anumită ordine, fie la voia întâmplării, fie conform unei opţiuni motivate a elevului („Aşa-mi place mai mult”, „Consider că există o mai mare legătură între enunţuri” etc.);

- se implică propria subiectivitate: elevul alcătuieşte o ultimă propoziţie (a şasea) în prelungirea ideii migratoare (de regulă, această propoziţie, care poate fi dezvoltată ori nedezvoltată, are statutul unei concluzii);

- se intitulează textul creat;

- se analizează textele elevilor din punctul de vedere al mesajului şi al modului de transmitere ;

- se compară textele elevilor cu opera literară respectivă din perspectiva mesajului (exprimă acelaşi mesaj ori diferite), a relaţiilor dintre cei cinci termeni-cheie, cu alte cuvinte, a forţei de sugestie pe care ei o dobândesc în urma acestor relaţii ;

- se formulează concluziile pe marginea operei studiate.

   În concluzie, modernizarea procesului de învăţământ şi a predării literaturii române,  se poate realiza atât prin aplicarea, în actul de interpretare a operei literare, a unor metode, procedee noi de lucru, cât şi prin îmbogăţirea celor vechi cu noi posibilităţi de organizare şi transmitere a informaţiei. Activ – participative sunt şi metodele de interacţiune colectivă între cei care învaţă, metode care atrag elevii la discuţii colective şi cooperare, care facilitează  schimbul spontan de informaţii şi idei, confruntarea de opinii. Participarea poate fi leagănul creativităţii, al afirmării și al realizării de sine.

Bibliografie:

  1. Ioan Nicola, Tratat de psihologie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001
  2. Mihaela Secrieru, Didactica limbii române, Iaşi, 2003
  3. Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1973

One thought on “Interpretarea textului literar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *