ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Copilul, adultul și jocul

Prof. Irava Stela-Diana

Scoala Spectrum București

Motto: Copilul râde:
                                                 "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
                                                   Tânărul cântă:
                                                 "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
                                                   Bătrânul tace:
                                                 "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".

În fiecare ființă umană, Creatorul a înstăpânit un strop de lumină, ce incearcă de-a lungul vieții să iasă la suprafață, cu mai multă sau mai puțină putere, exprimându-se în forța creatoare a fiecăruia dintre noi.

     Ca orice activitate umană, jocul derivă din sacru, jocurile cele mai profane fiind o transpunere în materie a actului transcendental. Plăcerea pe care o oferă este răsplata unui efort pe care, cel ce se joacă, de cele mai multe ori, nu-l conștientizează, dar care îi probează  imaginația și spiritul creator.

     Dacă privim astfel lucrurile, devine evidentă necesitatea acordarii unei atenții deosebite jocului, reconsiderand opiniile ce îl coboară la o activitate fără importanță, o simplă „pierdere de vreme”.

     Dimpotrivă, încă din primii ani, putem vorbi despre faptul că învățarea are loc prin așa-numitele „jocuri cu sine” și prin jocurile imitative, acestea din urmă asigurând receptarea și însușirea normelor sociale.

     De la primele mișcări controlate cu obiecte, copilul acumulează informații, o experiență pe care o va traduce în termeni proprii, canalizând-o ulterior în realizări originale, personale, fie că ne referim la desen, pictură, muzică- artă in general- fie la o originalitate a limbajului –creația literară- sau la gândirea matematică.

     Încurajarea copilului să gândească și să acționeze liber, neîncorsetat în șabloane cognitive, este o condiție sine qua non pentru eliberarea energiilor creatoare, singurele în măsură, în opinia mea, să împlinească dezvoltarea psihică a omului.

     Acesta este motivul principal –lăsând la o parte bucuria pe care o provoacă deopotrivă copilului și adultului – pentru care jocul trebuie sa fie o activitate de bază a copilului și care trebuie să continuie și in anii de școală, organizarea lecțiilor sub formă de joc asigurând o mai mare receptivitate în rândul elevilor.

     Este, de asemenea , de dorit să se păstreze pe tot parcursul vieții apetența pentru joc sau, mai bine spus, un interval temporal, oricât de mic, în care să redevenim cu toții, din când în când, copii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *