ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Importanța activităților extracurriculare

Trifan Ionela-Alina

Școala Gimnazială Crețeni

Piaget: „Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod practic, deoarece scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.”

Activităvile extracurriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare realizate de cadrele didactice şi urmăreşte îmbogăţirea informaţiilor primite în cadul activităţii didactice, cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii copilului.

După Miu Florentina ,,formele de activitate ce se pot organiza în afara clasei au menirea de a ridica prestigiul geografiei în școală al profesorului și de a trezi interesul elevilor pentru studierea acestei discipline", astfel prin intermediul acestor activități copilul învață anumite deprinderi legate de orientarea în spațiu, se familiarizează cu noțiunile matematice și fizice, pregătindu-l pentru viață.

Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase valenţe formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului. În acest fel, pe lângă faptul că aceștia îşi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea , cadrul didactic devine întreprinzător în alegerea temelor, a materialului arătându-şi astfel măiestria şi tactul pedagogic, dar şi dragostea faţă de copii.

În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor în acest cadru. În învăţământul preşcolar şi şcolar avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv, dar şi pentru o mai bună integrare socială. Astfel, se impun activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate de programa şcolară ci de copii, conform intereselor şi dorinţelor lor. De cele mai multe ori conţinutul acestora poate fi o continuare la un nivel mai înalt, a ceea ce şi-au însuşit copiii în cadrul activităţilor didactice. În cadrul activităţilor din domeniul ştiințe, la activităţile de cunoaştere a mediului după ce aceștia au observat pe planşe anumite animale domestice sau sălbatice se poate propune o activitate extraşcolară- vizitarea unei grădinii zoologice cu scopul de a-şi fixa și îmbunătăţi cunoștinţele legate de diversele animale care trăiesc în acest spațiu.

  În  procesul  instructiv-educativ  activităţile  extracurriculare  îl  atrag pe  copil  să participe cu plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi se transmit copiilor, în mod sistematic şi organizat informaţii din toate domeniile de activitate:muzicale, literare, plastice accesibile,geografie, matematică, fizică, formându -se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale, de a interpreta roluri, de a înțelege anumine fenomene.

Interpretând diferite roluri,copilul reproduce modele de conduită şi le asimilează în propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea şi creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitate şi intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter activ – participativ, permiţând copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri. Fiind cea mai pură formă a gândirii simbolice, are o contribuţie majoră în dezvoltarea intelectuală.

Toate activităţile extracuriculare desfăşurate cu copiii au rolul lor în dezvoltarea ca persoane inteligente, sigure pe ele, capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct de vedere cultural în această societate plină de pseudo- cultură.

Activităţile extracuriculare bine pregătite sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le interesul, producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un efort suplimentar. În cadrul acestor activităţii sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi, învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor .

Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi psihică a unui copil, spun psihoterapeuţii. Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu cei din jur şi va putea să exceleze în anumite domenii spre care are înclinaţii. Astfel de activităţi îl ajută să-şi canalizeze energia către lucruri cu adevărat importante şi să-şi dezvolte spiritul de competiţie. Implicarea copilului într-o activitate extraşcolară trebuie să aibă loc în jurul vârstei de şase-şapte ani. Aceasta este vârsta la care el începe să descopere lucrurile care îi fac plăcere.

Un alt aspect important este legat de numărul activităţilor extraşcolare, care nu ar trebui să fie mai mult de două. Aşadar, este de dorit ca acestea să nu-i ocupe tot timpul liber, ci să-i rămână un interval şi pentru relaxare şi pentru joc.

Noile metode prin care se realizează activitatea instructiv-educativă pun în vedere iniţiativa, fantezia şi contribuţia creatoare a cadrului didactic. Prin activităţii bogate şi prin considerarea copiilor ca pe nişte oameni în continuă dezvoltare, căutăm cu ajutorul activităţilor extracurriculare în care îi antrenăm, să le trezim curiozitatea, să le păstrăm viu interesul pentru cunoaştere, să-i provocăm în a căuta şi descoperi.

Astfel, educatia extracurriculară, adica cea realizată dincolo de procesul de învățămant, își are rolul și locul sau bine stabilit în formarea personalității copiilor. Ca să dezvolt gândirea elevilor a trebuit să-i învăţ să desprindă, prin manipularea anumitor obiecte şi fenomene, legăturilor lor interne şi să le folosească în explicarea altor fapte şi fenomene. A învăţa pe elevi să gândească practic înseamnă să-i deprindem să privească fenomenele naturale şi sociale în continuă dezvoltare şi transformare, să înțeleagă legăturile lor interne, interdependenţa dintre ele.

  De exemplu, interesul elevilor poate fi stimulat  și menținut  pe durata desfășurării excursiei/drumeției prin folosirea unor hărți, a unor busole realizate de ei la orele de științe ale naturii. În cadrul acestor activități, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant,  învață să observe , să fie critic și să iubească mediul înconjurător.

 În concluzie, aceste activități pot spori nivelul de cretivitate și sensibilitate al copiilor. În urma plimbărilor,excursiilor în natură, drumețiilor copiii pot reda imaginea realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoștere a mediului , iar materialele pe care le adună,pot fi folosite la abilități practice,în diverse teme de creație.

Activităţile extracurriculare completează procesul de învățare,contribuind  la descoperirea și dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului liber. Având o notă distinctivă, copiilor le plac aceste activități participând cu dăruire și însuflețire.

Rolul activităţilor extraşcolare este de a forma și de a dezvolta anumite aptitudini speciale,  de a-i antrena în activităţi cât mai diverse şi bogate în conţinut, oferind  suport pentru reuşita şcolară, fructificarea talentelor și crearea unei atmosfere prielnice învățării.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, I., “Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii”, Editura Aramis, Bucureşti, 2003

Cucoş, Constantin (coord.) (2009) “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”, Editura Polirom, Iaşi

Dulamă,Maria-Eliza (2004) – “Modelul învăţării depline a geografiei-teorii şipractici didactice”, Editura Clusium,Cluj Napoca

Miu, Florentina,  “Îndrumător de didactica geografiei în învăţământul preşcolar şi primar”, Editura  Mondoro, Bucureşti, 2011

Resurse virtuale:

www.didactic.ro

www.edu.ro

www.scribd.com

www.referatele.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *