ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Metode moderne de predare- învățare la disciplina religie

Jipa  Roxana, profesor religie ortodoxă

Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” Brăila

Religia, ca disciplină de învăţământ, îşi propune să transmită cuvântul  lui Dumnezeu, care să devină "duh şi viaţă" (Ioan 6,63) pentru fiecare participant la educaţie. Nivelul formativ al conţinuturilor educaţiei religioase este diferit: unele dintre acestea sunt formative prin ele însele, iar altele devin formative prin procesul educaţional parcurs pentru a se ajunge la cunoaşterea lor şi prin structurile intelectuale, afective, voliţionale şi acţionale pe care le dezvoltă.

Este importanta implicarea şi participarea activă a elevilor în procesul propriei instrucţii şi educaţii. Dezvoltarea spiritului activ, abilitatea de a gândi critic, deschis, creativ, de a fi cooperant în realizarea de activităţi, de a accepta puncte de vedere diferite şi de a lua decizii corecte pe baza acestora constituie o cerinta  a lumii contemporane si astfel sunt necesare modificări şi în planul educaţiei.

Treptat, alături de sintagma instruire activă s-a consacrat şi cea instruire interactivă, care reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe activizarea subiecţilor educaţiei, pe implicarea şi participarea lor activă şi deplină la procesul propriei instrucţii şi educaţiei, pe instaurarea de interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între aceştia, precum şi între ei şi profesor.

În predarea-învăţarea religiei, cel mai important aspect al instruirii active îl constituie faptul că elevii devin coparticipanţi la propria instruire şi educare.

            Dintre cerinţele psihopedagogice ale activizării amintim: pregătirea psihologică pentru învăţare, organizarea şi desfăşurarea procesului învăţării, prevenirea şi reducerea influenţelor negative ale diferitelor surse de perturbaţii, asigurarea  limbajului comun între educator şi educat, utilizarea unor modalităţi eficiente de activizare.

           Cercetările pedagogice propun  diverse modaiităţi generale de activizare, precum:

metode de instruire şi autoinstruire activizante; metode şi tehnici de dezvoltare a spiritului critic; metode şi tehnici de dezvoltare a spiritului creativ.Dintre acestea, am ales să prezint Metoda R.A.I, care, la disciplina pe care o predau, este apreciată de elevi:

Metoda R.A.I.

  • Metoda R.A.I. vizează „stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat.” (Oprea, 2006, 269).

 Denumirea acestei metode provine de la asocierea iniţialelor cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează.

Poate fi utilizată în orice moment al activităţii didactice, în cadrul unei activităţi frontale sau de grup. Un demers evaluativ realizat prin intermediul acestei metode implică respectarea următorilor paşi (în cazul unei activităţi frontale):

  • se precizează conţinutul/tema supus/ă evaluării;
  • se oferă o minge uşoară elevului desemnat să înceapă activitatea;
  • acesta formulează o întrebare şi aruncă mingea către un coleg care va preciza răspunsul; la rândul său, acesta va arunca mingea altui coleg, adresându-i o nouă întrebare;
  • elevul care nu va putea oferi răspunsul corect la întrebare va ieşi din „joc”, răspunsul corect fiind specificat de cel ce a formulat întrebarea; acesta are dreptul de a mai adresa o întrebare, iar în cazul în care nici el nu cunoaşte răspunsul corect, va părăsi „jocul” în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea;
  • în „joc” vor rămâne numai elevii care demonstrează că deţin cunoştinţe solide în legătură cu tema evaluată;
  • la final, profesorul clarifică eventualele probleme/întrebări rămase fără răspuns.

Pe parcursul activităţii, profesorul-observator identifică eventualele carenţe în pregătirea elevilor şi poate adopta astfel deciziile necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora, precum şi pentru optimizarea procesului de predare-învăţare.

Această metodă alternativă de evaluare poate fi utilizată în cadrul oricărei discipline de studiu, cadrul didactic atenţionând însă elevii în ceea ce priveşte necesitatea varierii tipurilor de întrebări şi a gradării lor ca dificultate. Pot fi sugerate, de asemenea, următoarele întrebări:

  • - Cum defineşti conceptul..................................?
  • Care sunt noţiunile cheie ale temei..................?
  • Care sunt ideile centrale ale temei…………...?
  • - Care este importanţa faptului că......................?
  • - Cum argumentezi faptul că..............................?
  • - Care consideri că sunt efectele.........................?
  • - Cum consideri că ar fi mai avantajos: să.............sau să...............?
  • - Cum poţi aplica noţiunile învăţate...................?
  • Ce ţi s-a părut mai interesant...........................?
  • Ce relaţii poţi stabili între…. şi……..între…...? etc..
  • Avantajele metodei R.A.I.:
  • este, în acelaşi timp, o metodă eficientă de evaluare, dar şi o metodă de învăţare interactivă;
  • elementele de joc asociate acestei metode transformă demersul evaluativ într-o activitate plăcută, atractivă, stimulativă pentru elevi;
  • nu implică sancţionarea prin notă a performanţelor elevilor, având rol constativ-ameliorativ, ceea ce elimină stările emoţionale intens negative; 
  • promovează interevaluarea şi interînvăţarea;
  • permite realizarea unui feedback operativ;
  • contribuie la:
  •  formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă;
  •  formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;
  •  dezvoltarea competenţelor de relaţionare;
  •  dezvoltarea competenţelor de comunicare;
  •  formarea şi dezvoltarea competenţelor de evaluare şi autoevaluare;
  • Limitele acestei metode pot fi următoarele:
    • consum mare de timp;
    • răspunsuri incomplete sau incorecte, în condiţiile în care profesorul nu monitorizează cu atenţie activitatea grupului;
    • nonimplicarea unor elevi sau etichetarea elevilor care au nevoie de mai mult timp pentru  formularea întrebărilor/răspunsurilor;
    • marginalizarea sau autoizolarea elevilor care împărtăşesc anumite opinii;
  • aparentă dezordine;

Bibliografie:

Constantin Cucoş  - ,,Pedagogie”, 1998, Iaşi, Ed. Polirom;

Bocoş, Muşata, Instruirea interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, 2002, Cluj – Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană;

Dorin  Opriş, Monica  Opriş, -,, Metode active de predare – învăţare. Modele şi aplicaţii la Religie”, 2006, Iaşi,  Ed. Sf. Mina;

Constantin Cucoş  - ,,Pedagogie”,1998,  Iaşi, Ed. Polirom;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *