ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Demersuri transdisciplinare, porinind de la conținuturi specifice orelor de biologie

prof. Cristina Dascălu,

Școala Gimnazială ”Avram Iancu”, Dej

Argument pentru schimbare

În fiecare zi a existeței noastre auzim repetat obsesiv cuvântul schimbare. Cu siguranță domeniul educației nu face opinie separată, din acest puncte de vedere. Desigur, nu este cazul ca domeniul acesta să rămână indiferent la transformări, evoluție sau involuție, așa că necesitatea ajustării lui în concordanță cu inerția societății devine un scop al politicilor educaționale ale vremurilor.

Cercetătorii în științele educației susțin din ce în ce mai des idea că atitudinile, valorile și competențele indispensabile individului pentru a reuși la provocările viitoare, nu pot fi însușite prin intermediul disciplinelor școlare clasice. Educația primenită cu idei noi, pleacă de la nevoia de a îmbina aspectele teoretice cu cele practice, subliniind tendința de a apropia procesul educațional de viața cotidiană a elevilor și de nevoile comunității în care trăiesc.

Rezolvarea problemelor cu care se confruntă sistemul educațional nu se limitează doar la schimbarea curriculumului, ci mai ales în schimbări care apar în modalitatea de implementare a acestuia. Până la urmă, dascălii sunt cei care fac diferența între o educație de calitate și un demers nefolositor și fad pentru individ. De către profesorașul de la clasă sunt realizate proiectarea, organizarea și implementarea unui demers didactic, de aceea de curajul și de imaginația lui depinde dimensiunea unui demers de învățare, dincolo de disciplinele școlare, inter și trans disciplinar.

Noul tip de abordare în educația școlară are la bază patru competențe fundamentale, considerate de tip transdisciplinar: a învăța să cunoști, a învăța să faci, a învăța să trăiești împreună cu ceilalți, a învăța să fii. Nevoia acestui tip de abordare pleacă de la dinamica economico-socială actuală, de la explozia informațională și dezvoltarea puternică a noilor tehnologii care conduc la concluzia că structurarea informației strict pe discipline este depășită, iar nevoia transferului de cunoștințe este majoră.

J. Moffet sublinia faptul că: ” cel mai puternic argument pentru transdisciplinaritate este chiar faptul că viața nu se împarte pe discipline.”. Transdisciplinaritatea este ceea ce se află în același timp între discipline și în interiorul diverselor discipline și dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei este întelegerea lumii prezente, crearea de conexiuni între teme sau competențe, care sunt formate de regulă separat, în interiorul diferitelor discipline școlare.

Întrebarea care orientează demersul transdisciplinar este: ”Cum îi putem învăța pe elevi, astfel încât să devină mai bine pregătiți pentru viață?”. Ca răspuns la această întrebare, pedagogia modernă propune strategiile de predare învățare utilizate în demersul transdisciplinar. Una dintre acestea este predarea-învățarea pe bază de proiecte.

Argument pentru a ne juca

De multe ori i-am intrebat pe elevi dacă le place disciplina ”biologie”. Prin specificul ei, această materie este frumoasă, atractivă, interesantă, deși conține foarte multe noțiuni noi, cu denumiri greu de memorat. Pot să spun că adesea am încercat să fac imposibilul, pentru ca elevii mei să învețe cât mai ușor noțiuni noi, cu caracter teoretic. Bazându-mă pe curiozitatea lor, am încercat să-i fac să memoreze cunoștințe greu accesibile și să formeze competențele necesare contextului în care trăiesc.

Sunt conștientă că elevii au un program încărcat, cu câte 6 ore de cursuri pe zi. Este obositor să scri și să citești atâtea ore. În aceste condiții, este firesc să răspunzi la întrebarea: ” Ce putem face noi, profesorii, pentru a veni în sprijuniul elevilor?”. Teoria pedagogică specifică faptul că trebuie să le trezim curiozitatea, setea de cunoaștere, să-i determinăm să participe activ la ore, să le facilităm învățarea într-o manieră plăcută, accesibilă. Spre surpriza susținătorilor tradiționalului în abordarea didactică soluția nu este una nouă și nici una departe de abordarea didactică. Jocul este cel care poate să îmbine toate aceste aspecte ale instruirii.

Cu alte cuvinte, unul din răspunsurile la toate aceste cerințe ale didacticii este jocul. Din acest motiv, demersul pe care urmează să îl prezint stă sub îndemnul: ”Hai să ne jucăm!”. Asta înseamnă să includem ludicul în activiatea de predare-învățare-evaluare de la gimnaziu.

Consider că integrarea jocurilor didactice: ”turnirul întrebărilor”, ”turnirul enunțurilor” și jocul de rol oferă elevului posibilitatea de a–și însuși,  fixa și sistematiza cunoștințele deja dobândite, într-o manieră activă.

Proiect transdisciplinar pe temă integratoare: ”Cartoful”

Exemplu pe care urmează să îl propun reprezintă o activitate care are menirea de a asigura verificarea și consolidarea cunoștințelor elevilor într-o manieră plăcută și relaxată, precum și formarea unor deprinderi noi. Desigur, demersul necesită cooperarea cu colegi profesori de la alte discipline școlare, plecând de la o temă cu caracter integrator, pe care elevii clasei a VI-a trebuie să o studieze la mai multe discipline școlare.  Tema aleasă, a fost ”Cartoful”. Pentru documentare am cooperat cu profesorii de la limba engleză, matematică, istorie, geografie și educație tehnologică. Împreună am făcut planul de idei și am format echipe de lucru.

Prima etapă de lucru a fost aplicarea unui chestionar cu privire la consumul de cartofi. În urma aplicării chestionarului s-a constatat că un număr de 25 elevi din cei 27 ai clasei consumă în mod regulat cartofi la mese. Un număr de 20 elevi cunosc conținutul acestora în substanțe organice și vitamine. Sub îndrumarea profesorului de matematică s-au calculat procentele corespunzătoare, precum și reprezentarea grafică a datelor obținute din analiza chestionarelor.

A doua etapă de lucru a fost compunerea și rezolvarea unor probleme de matematică, pe baza studiului efectuat, reprezentarea grafică și interpretarea graficelor.

A treia etapă a avut ca temă prezentarea drumului cartofului, din America în Europa, apoi în Țara Românească.

A patra etapă a fost identificarea zonelor țării, unde se cultivă cartofi, în special a celor din podișul Transilvaniei.

A cincea etapă a fost legată de noțiuni care se studiază la biologie, cu privire la alcătuirea plantei și funcțiile organelor plantei, înrudirea cu alte plante din familia solanaceelor și alte curiozități legate de cartof.

A șasea etapă a proiectului a fost realizată la disciplina educație tehnologică, unde elevii au scris rețete culinare care au ca ingredient de bază cartoful.

Etapa finală care a concluzionat proiectul a constat în prezentarea a două scenete scrise și puse în scenă de elevi, în care să se evidențieze particularitățile acestei plante de la care se consumă tulpina subterană, celelalte părți ale plantei fiind otrăvitoare, pentru că conțin solanină. Aceste piese au fost traduse și în limba engleză, alături de realizarea afișelor de prezentare a pieselor de teatru, precum și ale unor pliante informative cu privire la beneficiile consumului de cartofi.

 Consider că elevii au învățat multe lucruri noi, distrându-se. Fără să țină cont de discipline școlare, au parcurs informații din domeniul biologiei, istoriei, geografiei, matematicii, comunicării și artei dramatice, având ca partener banalul cartof.

Din dorința de a păstra vie experiența școlară pe care elevii vlasei a VI-a au încercat-o pe parcursul implementării proiectului, aceștia au structurat materialul într-o broșură, numită ”Cartea iubitorilor de cartofi”. În paginile ei sunt experiențe de învățare memorabile, pornind de la varietăți cunoscute ale cartofului: alb, roșu sau mov.

Bibliografie:

Petrescu P, Pop V, ”Transdisciplinaritatea, o nouă abordare a situațiilor de învățare- Ghid pentru cadre didactice”, Editura didactică și Pedagogică, București, 2007

Ciolan L, ”Învățarea integrată”, Editura Polirom, Iași, 2008

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *