ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Rolul familiei în dezvoltarea psihopedagogică a școlarului mic

Moraru Nada, profesor pentru învăţământul preşcolar

Gradiniţa Nr.187 Bucuresti

Școlarul mic are personalitatea formată, observabilă în situații conflictuale, care poate fi modelată relativ minor, dar comportamentul și atitudinea acestuia pot fi corectate facil dacă se oferă cadrul teoretic și logic pentru modificarea acestora. Dacă un copil reacționează agresiv într-o anumită situație, este recomandabil să i se explice consecințele acestui comportament și modalitatea corectă de comportare care se încadrează în normele sociale.

Mediul familial reprezintă mediul de refugiu al școlarului mic, din atmosfera educativă solicitantă, un mediu protector în care acesta se poate refugia și confesa, în cazul ivirii unor situații noi, necunoscute care îi provoacă sentimente și atitudini negative. 

În această perioadă, a copilăriei, școlarul manifestă o relație strânsă cu membrii familiei, se dezvoltă o anumită autonomie, devine mai sociabil și interacționează cu timiditate cu persoanele necunoscute. Se observă o detașare minoră față de prezența părinților, pot petrece o perioadă mai mare de timp alături de alți membri ai familiei sau alături de persoane familiare. 

Mediul familial reprezintă un mediu sigur, echilibrat, în care școlarul se poate dezvolta psihopedagogic și în care poate interacționa variat, prin modificarea tonului vocii, a comportamentului și a atitudinii, fiind corectat în situațiile necesare și susținut în depășirea momentelor dificile.

Mediul familial trebuie să acopere nevoile de bază ale școlarului mic: de afecțiune/ apartenență, fiziologică, socială și educativă, puțin mai aprofundate față de cele ale preșcolarului. Un mediu familial afectiv va conferi școlarului atitudini și emoții pozitive care se vor reflecta într-un comportament activ social și în consolidarea facilă a relațiilor sociale, fapt observabil în relaționarea din mediul educativ și în calitatea relațiilor cu colegii și cu cadrele didactice.

Mediul familial trebuie să susțină  nevoile fiziologice ale copilului, prin suportul oferit pe plan alimentar și prin asigurarea condițiilor necesare dezvoltării umane: mediu înconjurător sigur, apă potabilă, alimentație corespunzătoare, program de somn regulat și raportat vârstei școlarului, dar și un program organizat pentru realizarea temelor pentru acasă și pentru pregătirea lecțiilor pentru ziua următoare.

Nevoia socială reprezintă o nevoie de bază a copilului școlar, deoarece prin consolidarea și calitatea relațiilor sociale se asigură dezvoltarea multilaterală a acestuia, prin intermediul acestor relații se dezvoltă stima de sine, încrederea, respectul, empatia. Stima de sine este în strânsă interdependență cu atitudinea și comportamentul școlarului, o stimă de sine ridicată va fi evidențiată printr-un comportament sociabil, printr-o atitudine pozitivă; iar stima de sine scăzută va fi prezentată printr-un comportament antisociabil, retras, printr-o atitudine negativă, ostilă sau indiferentă.

Nevoia educativă a copilului școlar constă în satisfacerea curiozității privind mediul înconjurător, a relațiilor dintre componentele acestuia, în oferirea unui model de comportare și relaționare, dar și în dezvoltarea motrică și cognitivă a școlarului.  Cu ajutorul exercițiilor și a suportului din mediul familial, copilul își va dezvolta motricitatea fină și abilitățile motrice învățate în mediul educativ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *