ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



DIDACTICA ȘI SISTEMUL PRINCIPIILOR DIDACTICE

PROFESOR DUMITRESCU MARIA OLGUȚA

COLEGIUL TEHNIC „ALEXANDRU IOAN CUZA” SUCEAVA

Nu este suficient numai să înțelegi, mai trebuie să înveți, să exprimi și să practici ceea ce ai înțeles!

                                                                              (J.A. Comenius)

Principiile s-au constituit treptat, la fel ca în celelalte domenii de activitate: pornind de la câteva aluzii și ajungându-se de-a lungul mai multor secole, la formulări clare și categorice. Trebuie să recunoaștem că actul de consacrare și închegare a lor într-un sistem se datorează lui Comenius (J.A. Komensky) care în opera sa„Didactica Magna”, a pus bazele științei didacticii. De-a lungul evoluției gândirii și teoretizării pedagogice, atât denumirea principiilor didactice cât și numărul efectiv al acestora au cunoscut ajustări continue.

Principiile didactice funcționează sistematic. Astfel, știm că nu putem să le delimităm în mod absolut şi nici să le aplicăm izolat. De pildă, se înțelege că învățarea temeinică este favorizată de intuiție, de accesibilitate și de sistematizare.

Didactica a fost defintă ca ştiinţa şi arta conceperii, organizării şi desfăşurării cu succes a procesului de predare-învăţare-evaluare, sau a procesului instructiv-educativ sau educaţional.

În literatura de specialitate principiile didactice se mai regăsesc şi sub denumirea de principii ale procesului de învăţământ. Termenul de „principiu” provine din limba latină, derivat al cuvântului „princeps” care are următoarele semnificaţii: cel mai important, cel mai mare, începutul, originea, fundamentul, primul, conducătorul, elementul esenţial şi altele.

            „Principiile procesului de învăţământ sunt teze fundamentale, idei conducătoare, norme generale, care stau la baza proiectării, organizării şi desfăşurării activităţii de predare-învăţare în vederea realizării obectivelor educaţionale.” (1, pag 73)

            Necesitatea formulării principiilor didactice a apărut încă de când s-a cristalizat teoria învăţământului, didactica. Părintele didacticii este considerat pedagogul ceh Jan Amos Comenius (1592 – 1670), care a formulat un set de principii didactice (o parte aplicate şi astăzi) cuprinse în lucrarea sa „Didactica Magna”. Noi conţinuturi au fost aduse de către Johann Heinrich Pestalozzi (1746 – 1827) care a formulat o parte din principiile care au fost acceptate mai apoi de întreaga pedagogie ştiinţifică (intuiţia, stimularea activităţii proprie a copilului sau respectarea individualităţii lui).

            Principiile didactice se referă la o dimensiune aplicativă, concretă a sistemului şi al procesului de învăţământ. Redat din acest punct de vedere specificul activităţii educaţionale se concretizează la nivelul corelaţiilor formativ-educative.

            Sistemul principiilor didactice este format din (2, pp 40 – 44):

  1. Principiul participării conştiente şi active a elevilor în procesul de învăţământ;
  2. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
  3. Principiulaccesibilităţii şi individualizării;
  4. Principiul conexiunii teoriei cu practica;
  5. Principiul sistematizării şi continuităţii;
  6. Principiul intuiţiei;
  7. Principiul conexiunii inverse.

Principiile au mai multe caracteristici prin care se răspunde la întrebările: Cum au fost ele elaborate? De ce este necesară respectarea lor? Aceste caracteristici sunt următoarele:

  • caracterul legic – deoarece exprimă raporturile esenţiale şi generale care orientează conceperea şi desfăşurarea procesului de învăţământ;
  • caracterul obiectiv – care arată acţiunea legilor în mod independent faţă de educator şi educat;
  • caracterul algoritmic – deoarece normele didactice se exprimă printr-un set de reguli ce se cer cunoscute şi respectate;
  • caracterul dinamic – subliniază faptul că normele didactice sunt deschise înnoirilor;
  • caracterul sistemic – care arată faptul că normele didactice alcătuiesc un sistem, un ansamblu unitar în care se intercondiţionează reciproc.

Principiile didactice îndeplinesc mai multe funcţii: 

  • orientează parcursul educativ către obiectivele stabilite de cadrele didactice;
  • normează practica educativă prin „obligaţia” de a fi respectate nişte reguli psihologice, pedagogice, ştiinţifice;
  • prescriu moduri de relaţionare specifice în raport cu situaţia de învăţare;
  • reglează activitatea educativă atunci când rezultatele obţinute se situează sub nivelul expectaţiilor.

N. Oprescu realizează o clasificare a principiilor didactice pe baza mai multor criterii:

A. Principii cu caracter general (vizează toate componentele procesului de învăţământ).

Deşi problema rămâne deschisă, în lucrările de pedagogie apărute după anul 1990, „principul orientării politico-ideologice şi ştiinţifice a educaţiei” nu mai este amintit.

  • principiul integrării organice a teoriei cu practica;
  • principiul luării în considerare a particularităţilor de vârstă şi individuale.

Consider că respectarea profilului psihologic de vârstă şi individual are caracter general deoarece vizează deopotrivă toate formele educaţiei, componentele procesului de învăţământ, disciplinele şcolare etc.

B. Principii care „se impun cu dominanţa” asupra conţinutului învăţământului:

  • principiul accesibilităţii cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor;
  • principiul sistematizării şi continuităţii în procesul de învăţare.

C. Principii care acţionează (cu precădere) asupra metodologiei didactice şi a formelor de organizare a activităţilor:

  • principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract în procesul predării – învăţării (principiul intuiţiei);
  • principiul însuşirii conştiente şi active;
  • principiul insuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.

În concluzie, principiile didactice nu se limitează numai la cunoştinţe sau eventual numai la o anumită latură a educaţiei, ci la procesul de învăţământ ca un sistem prin care se urmăreşte, în ultimă instanţă, realizarea idealului educaţional, dezvoltarea a integral-vocaţională a personalităţi umane.

Principiile didactice alcătuiesc un sistem unitar, cu o valoare orientativă pentru profesor în activitatea didactică, dar de a căror respectare depinde echilibrul procesului de învăţământ.

Bibliografie:

[1] PALICICA, Maria, Prelegeri de psihopedagogie, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2002. Isbn 973-8391-31-837-015.3;

[2] EŞI , Marius Costel, Note de Curs- Didactică specialităţii, Universitatea “Ştefan cel Mare” , Suceava, 2013-2014;

[3]  http://www12.tuisasi.ro/user.58/Curs%20Pedagogie%2011.pdf;

[4] BOCOŞ, Muşata, JUCAN Dana, Fundamentele pedagogiei:teoria şi metodologia curriculum-ului. Repere şi instrumente didactice pentru pregătirea profesorilor, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008, ISBN 978-973-47-0331-9 I;

[5] MASĂRI, Gianina-Ana, Normativitatea activităţii didactice,curs nr. 2 TMI, 2009

[6] STUPACENCO, Lidia ,Didactica sau teoria învăţământului- Curs universitar, Bălţi, 2006

[7] DRUŢĂ, Maria Elena, Didactica disciplinelor economice. Consideraţii teoretice şi aplicaţii, disponibilă la:

 http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=417&idb [8] EŞI, Marius Costel, Didactică specialităţii între strategii discursive şi performanţe argumentative, Editura Universităţii “Stefan cel Mare”, Suceava, 2010, ISNB 987-973-666-343-7.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *