ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ŞCOALA – FACTOR DE DECIZIE ÎN EDUCAŢIA MULTICULTURALĂ A ELEVILOR

Prof. Enache Floarea-Mădălina

Prof. Mateșică Ionela-Eugenia

Liceul Tehnologic  Izvoarele, jud.Olt

Educaţia în perspectiva deschiderii către valori multiple reprezintă un demers pe deplin justificat, întrucât vizează o mai bună inserţie a individului într-o lume spirituală polimorfă şi dinamică. Acest demers formativ vine atât în întâmpinarea dezideratelor individualităţii, prin valorizarea unor trăsături particulare, unice, ce merită a fi recunoscute sau amplificate, cât şi în profilul societăţii, asigurându-i un anumit grad de coerenţă, solidaritate şi funcţionalitate. Solidaritatea comunitară este potenţată prin felul cum se gestionează reproducerea marilor simboluri în interiorului spaţiului socio-cultural respectiv, dar şi prin modul cum este reglată deschiderea spre alte formaţiuni socioculturale.

Noţiunea de educaţie multiculturală desemnează totalitatea programelor educaţionale ce răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic. Scopul educaţiei multiculturale este de a facilita acomodarea grupurilor etnoculturale minoritare şi, în aceeaşi măsură, acomodarea şi deschiderea societăţii majoritare la modele  culturale specifice grupurilor minoritare. Programele educaţionale multiculturale sunt fundamentate pe principiul diversităţii culturale şi a deschiderii societăţii contemporane; educaţia şi predarea interculturala sunt menite să concentreze atenţia elevilor spre propria identitate, cât şi spre valorile umane universale, egalitatea oportunităţilor educaţionale pentru toate grupurile din interiorul societăţii. Educația multiculturală este considerată a fi, prin demersurile antirasiale, antixenofobe, antidiscriminative şi de relativizare a culturilor existente, garantul unei societăţi multiculturale viabile, factor de stabilitate democratică şi de diminuare a conflictualităţii.

Educaţia interculturală presupune o nouă abordare a orizontului valorilor. Problemele care se pun acum sunt cele legate de negocierea valorilor, de interpretarea lor, de juxtapunerea şi complementaritatea lor. Din recunoaşterea egalităţii valorice a culturilor nu trebuie trasă concluzia că toate sunt la fel şi că dispar unele diferenţe sau chiar divergenţe. Şcoala trebuie să releve şi să cultive aceste diferenţe, revalorizând noile expresii culturale în contextul mai larg, al comunităţii în care fiecare îşi găseşte locul potrivit.

Obiectivul principal al educaţiei interculturale rezidă pregătirea persoanelor pentru a percepe, accepta, respecta şi experimenta alteritatea. A face educaţie interculturală presupune ca însuşi procesul educaţional să se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături sau faţă în faţă a purtătorilor unor expresii culturale diferite.

Multiculturalismul european este o bogăţie potenţială cu condiţia să nu diminueze sau să anuleze identitate fiecărei culturi, şi se poate converti într-un veritabil interculturalism. Politicile educative şi culturale se cer a fi deschise nu numai în ceea ce priveşte valorile naţionale, ci şi cele internaţionale, căci cooperarea economică şi politica a devenit imposibilă dacă nu se aliază cu spiritul de comprehensiune şi cooperare în domeniile culturii şi educaţiei. O educaţie aptă să se fondeze pe diferenţă şi să se deschidă în faţa diverselor valori este singura capabilă să răspundă nevoilor Europei de astăzi şi de mâine.

Sarcina şcolii de astăzi este de a forma elevilor o conştiinţă europeană. Încă din clasele primare se impune cultivarea respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare. În acest sens, însă elevii trebuie în primul rând centraţi cultural, trebuie să cunoască foarte bine valorile propriei culturi, ca apoi să fie în stare a primi informaţii despre o altă cultură. Aşadar, rezultă că „şcoala trebuie să fie mai întâi culturală şi apoi interculturală. Trebuie mers spre intercultural prin cultural.”

Educaţia inter şi multiculturală se constituie în noi dimensiuni ale educaţiei, destinate formării la şcolari a unei conştiinţe europene, cultivării respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare, dezvoltarea unor comportamente şi atitudini inter şi multiculturale, implicând simultan afirmarea fiecărei culturi cu normele sale specifice, dar şi deschiderea către alte culturi, în perspectiva constituirii unei noi civilizaţii comune.

Conceperea şi abordarea educaţiei din această dublă perspectivă duce la formarea unor comportamente specifice:

• aptitudinea de a comunica eficient;

• întărirea respectului de sine şi al altora;

• toleranţă faţă de opiniile diferite;

• adaptarea continuă la diversitatea cultura;

• fructificarea diferenţelor culturale şi a valorilor spirituale, locale şi generale, în beneficiu personal şi social;

•  recunoaşterea egalităţii valorice a culturilor.

            Concluzionând, putem afirma că atâta timp cât societatea noastră devine din ce în mai pluriculturală, educaţia inter- şi multiculturală au un rol bine determinat în dezvoltarea personalităţii elevilor în calitate de subiecţi ai învățământului românesc.

CONCLUZII

Realităţile sociale în care trăim se caracterizează prin coexistenţa în acelaşi spaţiu a unei diversităţi culturale: etnice, lingvistice, religioase, de vârstă, de origine socială etc. Adesea diferenţele sunt văzute într-o manieră negativă, devenind sursă de conflict şi justificare a discriminării. Construirea unei societăţi democratice bazată pe valorile democraţiei trebuie să aibă ca punct de plecare recunoaşterea şi punerea în valoare a acestor diferenţe, ca sursă unică la supravieţuire şi coexistenţă în pace.

Prin educaţie multiculturală şi interculturală derulată în cadrul procesului de educaţie al elevului/tânărului  urmărim ca subiectul să devină:

*persoană deschisă către ceilalţi, conştiinţă de valoarea pe care o au ceilalţi şi capabilă să contribuie la dezvoltarea comunităţii din care face parte;

*o persoană care construieşte relaţii cu ceilalţi, în spiritul solidarităţii şi al toleranţei;

*o persoană care doreşte să comunice şi caută soluţii de rezolvare a problemelor, împreună cu ceilalţi;

*o persoană care are principii de viaţă, capabilă să dialogheze cu ceilalţi, să trăiască împreună cu ceilalţi într-un climat de respect, solidaritate şi acceptare a diversităţii;

*o persoană care ştie să se integreze responsabil în comunitate;

*o persoană integrată în cultura poporului său, în acelaşi timp deschisă spre alte culturi, capabilă să accepte şi să-i respecte pe ceilalţi.

            Însuşirea unor elemente de educaţie multiculturală, dobândirea unor deprinderi, atitudini şi comportamente bazate pe toleranţă şi respect reciproc constituie paliere reale de inserţie comunitară şi socială a tuturor indivizilor.

BIBLIOGRAFIE

1)Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2006

2)Salade, D, Dimensiuni ale educaţiei, EDP Bucureşti, 1998

3)Văideanu, G, Unesco 50 –Educaţie, EDP Bucureşti, 1996

4)Voinea, Maria; Bulzan, Carmen, Sociologia drepturilor omului, Editura Universităţii Bucureşti, 200

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *