ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Rolul poveştilor digitale în dezvoltarea socio-emoţională la preşcolari pe perioada grădiniţei online

Prof. înv. preşcolar Scuturici Maria

Gradiniţa cu Program Prelungit, Nr.3, Bistriţa

Introducere

Poveștile digitale pot fi folosite pentru a introduce sau reactualiza cunoștințe din diferite domenii, principalul rol fiind acela de a facilita discuțiile la clasa/ grupă, încurajând ascultarea activă și comunicarea. Astfel, poveștile digitale pot deveni o parte integrantă a oricărei activităţi online sincron sau asincron derulate cu preşcolarii. Această metodă permite dezvoltarea imaginației, a creativității, a inovației, a competențelor digitale și a responsabilității față de propria creație. Preşcolarii pot participa individual sau în grup și își pot crea propriile povești digitale cu ajutorul cadrului didactic. Poveștile digitale permit preşcolarilor să însuflețească o serie liniară de evenimente, transformându-le într-o experiență multidimensională.

            În era digitalizării putem vorbi despre o reinterpretare a conceptului de poveste/ storytelling, și anume de povești digitale/ digital story. Această tehnică este o îmbinare a povestirii clasice cu noile tehnologii care permite crearea de prezentări multimedia utilizând o gamă variată de elemente de comunicare. Deși conceptul de poveste digitală este strâns legat de utilizarea tehnologiilor moderne, trebuie avut în vedere că importantă este povestea în sine și nu tehnologia.

            Poveștile digitale pot fi folosite pentru a introduce sau reactualiza cunoștințe din diferite domenii, principalul rol fiind acela de a facilita discuțiile cu preşcolarii, încurajând ascultarea activă și comunicarea. Astfel, poveștile digitale pot deveni o parte integrantă a oricărei activităţi din multe domenii.

Poveștile digitale facilitează procesul de învățare putând fi vizionate de pe mai multe dispozitive – laptop-uri, smartphone-uri, tablete – încurajând astfel preşcolarii să acceseze informația oricând doresc. Există numeroase aplicații și platforme care pot fi folosite în mod interactiv și antrenant pentru a crea povești, folosind imagini, texte, animații, clipuri video, audio, etc. ( ex. Book creator, Movie maker).

Povestirea Digitală este tehnica de a folosi instrumente bazate pe calculator pentru a spune poveşti. Ca şi în povestirile tradiţionale, cele mai multe povești digitale se concentrează pe un anumit subiect şi conţin un anumit punct devedere. Cu toate acestea, după cum sugerează şi numele, povestirile digitale conţin un amestec de mai multe ”ingrediente”: calculator, imagini / fotografii, text, naraţiune înregistrate audio, clipuri video şi / sau de muzică.

Această formă nouă de povestiri a apărut odată cu apariţia de tehnici accesibile de producţie mass-media. Aceste noi tehnologii permit persoanelor să împărtăşească poveştile lor pe Internet, pe diferite site-uri: YouTube, Vimeo, e-mail etc. dar și prin intermediul discurilor compacte, podcast-uri şi alte sisteme electronice de distribuţie.

Specificul dezvoltării emoționale la vârsta preşcolară

Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestăriile lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui. Competenţa emoţională a preşcolarilor a fost definită în mai multe feluri, cea mai cunoscută definiţie fiind cea oferită de Denham (1998): ,,Competenţa emoţională este abilitatea de a înţelege, exprima şi regla emoţiile.” Dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor este importantă din urmatoarele motive:  Pentru că ajută la formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți.

· Ex.: Interacțiunea de succes a copilului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a întelege ce se întâmpla, cât și de abilitatea de a reacționa adecvat la aceasta.  Pentru că ajută copiii să se adapteze la grădiniță și la școala.

· Ex.: Copiii care înțeleg emoțiile și modul în care acestea sunt exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalți copii și să-i sprijine. Apoi, copiii care înțeleg emoțiile celorlalți sunt priviți de colegi ca fiind parteneri de joc mai buni și mai distractivi, sunt capabili să utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, să răspundă adecvat emoțiilor colegilor în timpul jocului și să se adapteze mai usor la mediul preșcolar.  Pentru că previne apariția problemelor emoționale și de comportament.

· Problemele în dezvoltarea emoționala a copiilor pot conduce către dificultăți de comportament, în copilăria timpurie și cea mijlocie. Emoțiile îndeplinesc două funcții esențiale în viața copiilor: emoțiile determină comportamentele copiilor (un copil va repeta o experiență plăcută sau care a fost valorizată de către părinți/educatoare), copiii utilizează emoțiile pentru a-i determina pe cei dim mediul apropiat să le satisfacă nevoile (zâmbesc sau plâng când doresc să atragă atenția asupra lor). (Boca, C., 2008).

În decursul copilăriei mici se produc achiziții și transformări importante în plan afectiv și emoțional, momente ce necesită o atenție deosebită. Astfel se parcurg o serie de etape în procesul de dezvoltare emoțională (Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi cu vârsta până în 7 ani, Ghid pentru cadrele didactice din Învăţământul preşcolar. UNICEF, 2007).

Din povești, copiii află care sunt consecințele defectelor și calităților umane, care sunt efectele faptelor bune și rele. Antitezele atotprezente în basme îi ajută să facă diferența între bine și rău, între minciună și adevăr, între lașitate și curaj, îi invață care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul învată despre lumea din jur, fără să fie el însuși pus în situații periculoase sau dificile.

Un alt avantaj major al poveștilor este acela că stimulează imaginația și fantezia copilului. Povestitorul folosește cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu le vede. De aici începe să funcționeze imaginația celui mic care este nevoit să construiască în minte peisaje, chipuri, situații. În afara de imaginație, poveștile stimulează intelectul copiilor care se străduiesc să rețină cât mai multe detalii ale poveștii, să memoreze cuvintele folosite de părinte pentru a fi capabil să le reproducă. Nu trebuie să uităm nici de rolul benefic pe care poveștile îl au asupra afectivității unui copil. Frica, bucuria, iubirea sunt trăite de copil la intensitate maximă, fără ca el să fie pus în situații periculoase sau dificile.

Exista părinți care iși fac griji în legătură cu emoțiile prea puternice provocate de personajele negative. Copiii mai sensibili poate ar fi bine să beneficieze de o variantă puțin “îndulcită” a poveștii, însă în rest, nu avem de ce să ne temem. Să nu uităm că la un moment dat copilul va trebui să țină piept lumii care nu este întotdeauna atât de frumoasă pe cât ne-am dori. Poveștile îl pregătesc pentru momentul în care se va confrunta cu situații neplăcute. Oricum, conţinutul poveştii îi transmite copilului că totul se va termina cu bine, la un moment dat, iar la această vârstă este bine să trăiască cu acest idee. Pe lângă efectul benefic asupra copilului, să nu uităm de rolul poveștilor în relația părinți – copil.

Lipsa timpului îi face pe mulți dintre noi să își abandoneze copiii în fața televizorului, la desene animate, sau în fața calculatorului, la jocuri. Câte o poveste spusă măcar o dată la câteva zile, crează între părinți și copil acea legătură specială dintre doi oameni care trăiesc aceleași senzații, au aceleași sentimente și își imaginează aceleași scenarii. Complicitatea creată și limbajul comun construit de părinte și copil îmbunatățește mult relația dintre cei doi. Momentul poveștii este unul special și poate să se păstreze peste ani, când nu va mai fi nevoie de povești, dar va fi nevoie de discuții ca între prieteni.

Poveștile digitale sunt o modalitate eficientă de a ajuta copiii în diversele probleme cu care se confruntă. Copiii, ca și adulții, experimentează situații dificile însoțite de sentimente ce pot fi confuze, jignitoare și greu se suportat la un moment dat. Spre deosebire de adulți însă, copiii nu au abilități sofisticate pe care le pot folosi pentru a depăși aceste sentimente dificile. Când un copil nu știe să își exprime emoțiile corespunzător pot apărea consecințe precum: agresiune, hiperactivitate, probleme de învățare, anxietate, obsesii etc. Poveștile pot pătrunde în inima problemei printr-un dialog bazat pe culoare, imagini, acțiune, fantezie, metafore, într-o manieră ce nu este amenințătoare. Importanța poveștilor digitale și a povestitului în pandemie au fost bine primate atât de preşcolari cât şi de părinţi.

Este recunoscută puterea vindecătoare a poveștilor, descriindu-le ca pe un ”medicament”. ”Poveștile au calitatea de a ne ajunge la suflet, la inimă, ele  pot influența,  pot mișca,  pot vindeca” (Estes, C. P. (1992).

Poveștile digitale terapeutice au avut un rol important în activitatea online cu preşcolarii , mai ales atunci când eu nu aveau capacitatea de a înţelege de ce trebuie să nu mai meargă la grădiniţă, de ce nu se mai poate întâlni cu colegii sau prietenii sau de ce nu s epot atinge când se salută sau îmbrăţişează. Aceste poveşti digitale pot fi concepute pornind de la probleme specifice cu care se confruntă copilul. Ele permit copilului să vadă, să audă și să simtă conflictul, zbuciumul pe care îl experimentează, aducând speranța și făcându-l să se simtă înțeles.

Rolul poveştilor digitale  în rândul preşcolarilor

Se pot distinge mai multe funcții pe care le îndeplinesc poveștile digitale utilizate în perioada grădiniţei online. (Burns, G., 101 healing stories for children and teens):

Poveștile informează - poveștile sunt parte integrantă din procesul de implicare a copiilor în înțelegerea informațiilor: “Departe de sala de gupă și de planşele expuse de doamna educatoare, copiii participă cu entuziasm la acţiunile firului narativ, și le oferă oportunitatea de a rămâne implicați în povești magice, cu zâne, în jocuri de rol antrentante și amuzante.

Poveștile transmit valori - în povești se poate vorbi fie despre beneficiile respectării normelor și valorilor morale, sănătoase, fie despre urmările negative ale încâlcarii lor. 

Poveștile disciplinează – în legătură cu această funcție există controverse. Dacă unii părinți își disciplinează copiii folosind povești cu fantome, unii sunt de părere că acestea sunt abuzive și nesănătoase pentru psihicul copilului. Această situație, dincolo de dilema etică pe care o conține, ilustrează doua aspecte: - există moduri diferite în care poveștile sunt folosite în culturi diferite; - poveștile au o mare putere de control asupra comportamentului, iar acest aspect este foarte relevant pentru funcția lor terapeutică. 

Poveștile îmbogățesc experiența - Unul dintre aspectele ce diferențiază copiii de adulți este acela al experienței de viață limitate. Poveștile oferă copiilor posibilitatea de a-și îmbogăți experiența. Ne putem folosi de povești pentru a-i ajuta pe copii să facă față unei situații dureroase prin care în acel moment trec (respingerea, abandonul, furia, virusul) sau îi pregătesc pentru a înfrunta situații negative viitoare (decesul unui membru al familiei, plecarea părinților, sau separarea de colegi etc.), situaţii cu care copilul nu s-a mai confruntat. Explorând aceste situații în manieră securizantă pe care o oferă poveștile, pe de o parte copiii pot învăța să își accepte sentimentele de tristețe sau supărare, să și le conștientizeze și, pe de altă parte pot învăţa că și în aceste întâmplări dramatice există posibilitatea supraviețuirii.  Poveștile facilitează rezolvarea de probleme - Elaine Atkinson spune: “Copiii care pot gândi simbolic sau metaforic sunt cei mai buni în a rezolva probleme.” Dezvoltând copilului abilitatea de a gândi metaforic, facilităm dezvoltarea capacităților de gestionare a problemelor. 

Poveștile vindecă – metafora are puterea de a comunica preşcolarilor lucruri pe care altfel  nu le-ar accepta. Ea creează o punte de legătură între experiențe diferite, momente dificile din viață, împrumută din înțelepciunea ei și din speranța pe care uneori o conține. Metafora conține capacitatea de transformare a fiecăruia dintre noi și însăși dorința de a schimba lucrurile au de a le vedea din altă perspectivă. Metafora, povestea vindecă deoarece amândouă ne pun în contact cu nevoile, dorințele noastre profunde, cu resursele și cu obstacolele pe care credem că trebuie să le depășim. Poveștile digitale  ajută copiii să înțeleagă sentimente abstracte în moduri concrete. Poveștile digitale  îi pot ajuta pe copii și în problemele sociale, îi pot învăța cum să își controleze emoțiile, cum să se comporte pozitiv, cum să organizeze evenimentele dureroase cu care iau contact. (Martha Johnson, 2007)

Bibliografie

Denham, S., 1998, Emotional Development in Young Children, Guilford Press, New York;

Ghid pentru cadrele didactice din Învăţământul preşcolar. UNICEF, 2007, Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi cu vârsta până în 7 ani;

Andrew J. Elliot, Carol S. Dweck, , Handbook of competence and motivation, cap 11, Lewis M., Margaret Wolan Sullivan, The development of self- conscious emotions, 2005, Guillford press;

https://plato.stanford.edu/entries/emotion/

http://www.therapeuticstories.co.za/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *