ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Dincolo de ziduri. Munca invizibilă a profesorilor

Prof. Iamandi Maria Irina

Școala Gimnazială nr. 1 Pîncești, jud. Bacău

Unde începe și când se oprește munca profesorilor? Munca din afara programului de predare "se bucură" de o vizibilitate slabă, astfel încât ne confruntăm adesea cu prejudecata că eforturile noastre se limitează la 18 ore. Mai mult de jumătate din timpul real de lucru pe care profesorul îl consacră activității didactice trece neobservat. Ca urmare, ceva ce trece neobservat atrage după sine, din păcate, lipsa de recunoaștere și de apreciere. Una dintre durerile profesorilor este lipsa aprecierii și a recunoașterii efortului depus.

Din partea societății această atitudine este oarecum normală deoarece tendința actuală este de a ignora meseria celuilalt sau de a observa strict suprafața, nu și conținutul. Există stereotipuri și percepții greșite (auzim mereu că profesorul se bucură de vacanțe multe, are avantajul unui program lejer de lucru, este bugetar cu salariu nejustificat) alimentate în ultimul timp mai ales de presă, dar și de părinți. Se ignoră faptul că, în orice profesie, o parte a muncii nu este vizibilă, este o parte atât de obișnuită și de integrată încât nu ne dăm seama că se desfășoară. Fără îndoială că există unii profesori care contribuie involuntar la această manieră de a fi priviți deoarece au dificultăți (fie chiar depun prea puțin efort în activitatea didactică, fie se limitează strict la activitatea desfășurată în școală etc.).

 În aceste condiții, avem tendința să ne bazăm mai mult pe aprecierea venită din partea elevilor, dar și aceasta este aleatorie deoarece ei nu sunt întotdeauna în măsură să facă acest lucru. Pot fi subiectivi sau influențați de factori subiectivi (de exemplu, simpatia pentru o materie, preferința pentru a anumită categorie de vârstă în care să se încadreze profesorul ș.a.m.d.).

Referindu-ne la prima jumătate a titlului nostru, trebuie să menționăm faptul că anul 2020 a fost, într-un context pandemic și trist, anul în care cea mai mare parte a activității noastre s-a desfășurat dincolo de zidurile școlii. În condițiile în care acestea au fost închise (cu mici excepții în prima parte a anului școlar actual), ne-am mobilizat zilnic pentru ca elevii să își continuie activitatea. Într-o lume transformată complet de pandemie, s-au depus eforturi fără precedent pentru a asigura continuitatea predării și învățării și ne-am adaptat rapid educației la distanță. Impedimentele cele mai multe și mai greu de depășit le-au întâmpinat profesorii din mediul rural și elevii provenind din medii defavorizate. Nu toate gospodăriile au acces la o rețea de internet, nu toți copiii au un dispozitiv de tip smartphone, tabletă sau laptop. Pentru acești copii, educația online nu este o soluție fezabilă. Experiența profesorilor a relevat faptul că este necesară o abordare atentă a învățării online pentru a nu risca apariția inegalităților de învățare. Din inițiative individuale și colective realizate de profesori dedicați și motivați, s-a făcut posibilă  continuitatea învățării tuturor (materialele tipărite pentru elevii defavorizați au avut un rol esențial).

Fără a avea toți o pregătire tehnologică avansată sau o experiență bogată în domeniul e-learningului, fără resurse financiare suficiente, profesorii și-au dedicat tot timpul, au demonstrat inovație, dedicație, pragmatism și sacrificiu de sine pentru toți elevii. Fiecare dintre noi s-a confruntat cu provocarea de a menține un echilibru între viața profesională (prin adaptarea practicilor profesionale) și gestionarea încărcăturii emoționale create de schimbările bruște cauzate de pandemie.

Am ridicat barierele care împiedicau abordarea învățării online și alte oportunități de învățare (în cazul copiii defavorizați), fără a înceta să oferim sprijin emoțional tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *