ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Activități ludice în predarea limbilor străine

Profesor Oancea Alida Claudia

Disciplina: Limba engleza – Limba franceza

Scoala Gimnaziala Luncoiu de Jos, jud. Hunedoara

Realitatea de zi cu zi, precum și noile tendințe în predarea limbilor străine provoacă profesorii la căutarea și exersarea unor tehnici de predare moderne care să pună accentul pe creativitatea elevului și pe personalitatea sa. Într-o societate unde mediul virtual acaparează cât mai mult interesul elevului iar motivația extrinsecă scade din intensitate pe măsură ce acesta înaintează în vârstă, trebuie asigurată dezvoltarea motivației intrinseci, atât de necesară oricui dorește să performeze în orice activitate. Din acest motiv, accentul cade mai mult decât oricând pe partea de joc, de imaginație,  ce induc copilului impresia de realitate, în care el are un rol important de îndeplinit.

Dintre activitățile ludice cel mai practicate la orele de limbi moderne, se remarcă: jocurile didactice, jocurile de rol și teatrul în limbi străine.  În metodica predării limbilor străine , ele par să vină în ordinea dificultății aplicării la ore în funcție de vârsta și nivelul de limbă al elevilor dar noile orientări pedagogice par a contrazice acest lucru. Particularitățile acestor tehnici, toate bazate pe aspect ludic sunt expuse pe larg in cele ce urmează:

  1. Jocurile didactice (Games)

-  sunt utilizate îndeosebi la vârsta preșcolară sau școlară mică, unele fiind eficiente și la vârste școlare mai mari. Dacă la vârstele mici ele sunt folosite mai ales pentru introducerea unor noțiuni simple cum ar fi: literele în Spânzurătoarea (The Hung Man) sau numerele și expresia “I would buy…” în Portocalele ( The Oranges) cât și pentru relaxare și menținerea atenției, la clasele mari ele tind să fie utilizate la începutul orelor ca activitate de încălzire (Warm-up) sau  încep să se fie utilizate în cadrul lucrului pe grupe.

  • Jocurile de rol ( Role-play)

                   - sunt foarte iubite de elevi pentru că-i pun în situații reale și le stârnesc imaginația. În limita unei situații ex. La restaurant și a unui  rol, ex. Client la un restaurant,  a unei cerințe specifice: să ceara informații, să exprime preferința , să accepte, să respingă, etc., elevul asimilează noțiuni, comportamente specifice situației respective, personalizându-le și văzându-le eficacitatea și utilitatea în afara mediului strict școlar. Este adevărat faptul că o astfel de activitate poate fi utilizată după înmânarea elevilor a unor elemente de vocabular în prealabil și după ce aceștia le-au însușit într-o oarecare măsură. Această activitate ține de fixarea și recapitularea cunoștințelor, consumă destul timp și poate tocmai de aceea nu i se acordă un spațiu foarte mare în cadrul orelor  de limbă străine unde programa școlară este foarte încărcată. Depinde de dispoziția profesorului și capacitatea acestuia de a jongla printre cunoștințele ce trebuie predate pentru ca jocul de rol să devină o obișnuință pentru elevi.

             3.Scenetele și piese de teatru într-o limbă străină

 La o primă vedere, folosirea teatrului intr-o limbă străină poate constitui o piatră de încercare pentru orice profesor  deoarece aduce multe probleme: problema lingvistică , problema motivației elevilor, problema timpului necesar, a muncii suplimentare ce trebuie depusă de elevi și profesori, a spațiului, decorului, a feedback-ului dublu, etc.

 În cărțile de specialitate se pornește de la premisa ca sceneta/piesa trebuie să fie adecvată ca subiect și complexitate a situațiilor și a limbajului în funcție de nivelul psiho-cognitiv al elevilor. Pentru școlarii de vârstă mică dramatizarea basmelor pentru copii este o soluție bună. Ei învață să combine replica simplă ce o au de rostit cu un gest sau o mișcare a corpului și să aștepte răspunsul celuilalt. Feedback-ul pozitiv dat de aplauzele părinților la diversele serbări este elementul ce stârnește motivația extrinsecă. Teatru devine  așadar, un mijloc pentru profesorul de limbă engleză de a introduce cuvinte, expresii simple dar utilizate în limbajul de zi cu zi, elevii ne mai percepând activitatea de învățare ca pe o sarcină obositoare ci ca pe o activitate amuzantă și reconfortantă.

Punerea in scenă a unor piese de teatru de durată mai mare, pentru elevii de gimnaziu, vine cu probleme mai mari. În contextul unui program zilnic destul de încărcat, nu toți elevii au dorința de a “pierde” timp în a învăța replici ce pot fi destul de provocatoare din punct de vedere al lungimii, a pronunției a intonației. După învățarea propriu-zisă a scenariului, urmează etapa repetiției cu cei 5-10 elevi antrenați in jocul scenic. Fiecare elev trebuie sa memoreze momentul intervenției în dialog, acomodarea intonației in funcție de situația jucată, mișcarea scenică, intrările și ieșirile din scenă și nu în ultimul rând, gestionarea emoțiilor și a timpilor morți. În experiența acumulată în punerea în scenă a unei piese de teatru, pot afirma că aceasta a avut drept rezultat formarea spiritului de echipă, asumarea responsabilității rolului, îmbunătățirea nivelului de limbă al actorilor care și-au asumat și  roluri de scriitor, scenograf, etc., totul constituind o experiență nouă și incitantă.

Pentru profesor a însemnat conștientizarea unor probleme prea puțin luate în calcul: orarul elevilor, timpul necesar alocat repetițiilor : aprox. 1 luna jumătate – minim, problema decorului, a costumelor și a corelării, la un nivel superior- a așteptărilor publicului cu realitatea spectacolului. Toate acestea constituie o experiență valoroasă ce va fi utilă la următoarele reprezentații.  Surpriza plăcută a constituit-o deschiderea imensă a copiilor pentru o astfel de activitate concretizată în constituirea unei Trupe de Teatru în Limba engleză.

Cele 3 activități ludice menționate mai sus sunt încă, după părerea subsemnatei , încă puțin exploatate în experiența didactică și pot constitui un mijloc eficient în predarea și mai ales învățarea limbilor străine. Utilizarea lor la o scară amplă depinde mult de aplicarea profesorului spre activități practice, motivante pentru elevi cât și de timpul disponibil pentru aceste activități în funcție de aglomerarea programelor școlare.

Bibliografie:

  • “Let’s Talk, an Intercultural Approach to Teaching English as a Foreign Language”, Limerick, Irlanda , 2007- suport de curs;
  • “Using Technology, Music & Drama in Englis as a Foreign Language Classes” – Plymouth, UK, 2006- suport de curs;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *