ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Școala online, de la mit la realitate – studiu de specialitate

Prof. Înv. Primar Popa Constantina

Școala Gimnazială Luncoiu de Jos, județul Hunedoara

Sunt, probabil, una dintre nenumăratele cadre didactice din învățământul românesc pe care pandemia le-a luat total pe nepregătite. Anul trecut, când ni s-a spus că o să rămânem acasă pentru următoarele zile, am crezut că va fi o situație de moment și că ne vom întoarce la școală. Însă nu a fost deloc așa. Începutul școlii online a fost complicat atât pentru mine, care nu știam mai nimic despre platformele educaționale, cât și pentru copii, care nu aveau dispozitive și depindeau de telefoanele părinților.  Lucrând în ciclul primar și în mediul rural, la simultan de patru clase, am considerat oportun să mă văd separat cu fiecare clasă, chiar dacă timpul meu fizic petrecut în fața laptop-ului era triplu față de cel al altor colege din mediul urban. M-am implicat foarte mult în predarea online și consider că nu mă încadrez în acea categorie a profesorilor care intră, dau o  mulțime de teme, apoi ies.

          Odată cu începerea noului an școlar, am renunțat la grupurile de whatsapp și messenger, iar activitatea didactică s-a mutat cu totul pe classroom. Am fost fizic la școală doar o lună. A fost din nou o încercare pentru mine deoarece platforma Google Classroom mi se părea imposibil de utilizat la cei mici. Însă, spre surprinderea mea, lucrând zilnic, a început să-mi placă foarte mult, iar elevii erau încântați pe măsură ce descopereau noi lucruri pe care le puteau face în online (jocuri, filmulețe, evaluară în timp real, etc). Pe unii i-am văzut foarte implicați, pe alții mai puțin. Unii erau nerăbdători să ne vedem, alții se lăsau așteptați.

          Cu toate acestea, la întoarcerea la școala față în față la debutul semestrului al doilea, am adresat o întrebare elevilor mei: ,,Ce ați dori să păstrăm din școala online?”. ,,Nimic.” Au răspuns într-un glas. Atunci am constat că în toată această perioadă le-au lipsit spațiul fizic, colegii din celelalte clase cu care nu s-au mai văzut, atmosfera din clasă și chiar și eu. Am descoperit în ochii lor că le-a fost dor de școala normală.

          Pentru mine a fost o experiență inedită, dar obositoare. Acum, dacă aș face o analiză Swot referitoare la desfășurarea cursurilor online, aceasta ar arăta cam așa:

  • Puncte tari: - educația devine mai ieftină, în situația în care nu mai e nevoie să ne deplasăm de acasă, cei care facem naveta, cum e și cazul meu;

                          - există posibilitatea de a învăța de oriunde;

                          - ne oferă oportunitatea de a personaliza programul de învățare.

  • Puncte slabe: - unii elevi au tendința de a copia și de a nu fi creativi;

                      - în unele cazuri pot apărea izolarea și comoditatea;

                      - problemele tehnice care apar când ți-e lumea mai dragă.

  • Oportunități: - disponibilitatea autorităților administrației publice locale de a susține educația online prin scrierea de proiecte cu finanțare europeană.
  • Amenințări: - dependența de tehnologie;

                    - riscul abandonului școlar.

       -      Provocări și soluții: - semnal internet slab/cu discontinuități; soluție: valorificarea grupurilor de whatsapp prin distribuirea de schițe de lecție și fișe de muncă individuală.

       -      Program de activitate online: întocmire orar, generare link conectare cu 5-10 minute înaintea orei de curs, desfășurare activitate didactică, evaluare și notare ritmică, transmitere schițe și fișe de muncă, colecatre feedback, completare fișă prezență online, informare elevi/părinți despre noutăți.

          În concluzie, școala online a venit ca o provocare pentru noi toți, profesori, elevi și părinți. În aceste vremuri nesigure, soluția optimă   pare a fi  îmbinarea învățământului tradițional cu instruirea online. Am constatat că interacțiunea dintre elevi și profesori în sala de clasă, în timpul orei de curs, este însă de neînlocuit. Nu toți copiii sunt dispuși să participe la lecții online chiar dacă au posibilitatea să o facă. Le lipsește motivația, le e greu să progreseze fără să comunice direct cu profesorii, cu colegii. Nu trebuie să renunțăm la educația tradițională, ci trebuie să privim învățarea digitală ca o completare a acesteia.

Bibliografie:

-http:// www.didactic.ro

-Constantin Cucoş, Olimpius Istrate, Ion-Ovidiu Pânişoară, Petre Bodnariuc, Simon Vela, „Şcoala online-elemente pentru inovarea educaţiei”, Ed.Universităţii, Bucureşti, 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *