ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Cine are dreptul să-şi dea cu părerea despre problemele învăţământului

Prof. Mitoceanu Ciprian

România este ţara tuturor paradoxurilor. Nu cred că mai există ţară în lumea civilizată în care educaţia să fie declarată prioritate naţională, însă învăţământului să i se aloce un buget de toată jena, mult sub ceea ce prevede legea.

Nu cred că există ţară cu atât de mulţi experţi în educaţie care n-au călcat în viaţa lor într-o şcoală, n-au interacţionat cu elevii şi, evident, nu au educat pe nimeni. Trist, dar acesta e adevărul. Mulţi dintre experţii în educaţie, blindaţi cu diplome şi atestate habar nu au ce înseamnă să lucrezi efectiv cu elevii. Însă, în virtutea paradoxului, asta nu-i împiedică să-i formeze pe profesori pentru lucrul cu copiii. Ciudat?! Se pare că nu; cât timp situaţia e tolerată înseamnă că, oficial vorbind, nu e nici ciudată şi nici măcar paradoxală. Doar o parte din realitatatea de zi cu zi dintr-o Românie în care educaţia a devenit un soi de Cenuşăreasă a Cenuşăreselor.

Educaţia a primit un buget de toată jena în condiţiile în care sunt necesare intestiţii adevărate pentru a adapta sistemul de învăţământ la condiţiile sanitare prezente. Responsabilităţile sunt pasate între Minister şi autorităţile locale. Fiecare se simte îndreptăţit să se spele pe mâini - cât de ironic sună expresia în condiţiile actuale - şi să spună că nu e problema lui. Măsuri dictate din pix şi profesori lăsaţi să se descurce singuri. Nu e o noutate, cadrele didactice au dus mereu greul învăţământului. Dascălii cu vocaţie au plătit din buzunarul propriu materialele didactice, amenajarea clasei, fişele de lucru, auxiliare şi o mulţime de alte cheltuieli fără de care rezultatele arătate cu degetul ar arăta şi mai dezastruos.

Şi, fiindcă veni vorba de arătat cu degetul, hai să punem degetul pe rană. Mai mereu s-au găsit experţi dispuşi să analizeze problemele învăţământului şi, după analize aparent pretenţioase şi competente, au identificat vinovaţii. Profesorii...

Trist, dar adevărat, pentru toate relele învăţământului, pentru rezultatele dezastru de la examenele naţionale, singurii vinovaţi sunt profesorii. Şi asta o spun indivizi care habar nu au ce înseamnă să fii cadru didactic, care în viaţa lor nu au învăţat ceva pe cineva, care n-au interacţionat nici măcar cu odraslele de care s-au învrednicit. De ce să o facă dacă există profesori? Să se ocupe profesorii. Şi, dacă apar probleme, vina aparţine profesorilor.

Tot mai mulţi neaveniţi îşi dau cu părerea despre învăţământ şi concluziile lor sunt unanime. Profesorii sunt de vină... Oameni de afaceri, oameni de pretinsă cultură, vedete mondene şi sportivi au devenit peste noapte experţi în educaţie şi opiniile lor sunt preluate şi distribuite de către trusturile de presă şi televiziunile de scandal. Mai grav e că aceste păreri nu sunt disecate, nu au parte de intervenţia unui moderator capabil să aleagă grâul de neghină. Din contră, moderatorii toarnă gaz pe foc, contribuind la o imagine pe care profesorii nu o merită.

Iar aceste păreri, viralizate în spaţiul public, au efectul unei avalanşe catastrofale. Toată lumea e revoltată pe cadrele didactice şi experţii de mâna a şaptea sunt de părere că profesorii trebuie pedepsiţi cumva pentru că, datorită lor, situaţia din sistem este sinonimă cu dezastrul. Recent, până şi un un fost ministru al Educaţiei - unul care n-a fost profesor nici măcar o zi - a spus că, dacă ar fi după el, ar da examene la toţi profesorii şi i-ar îndepărta din sistem pe cei care nu merită să fie dascăli.

E drept, există în sistem mulţi care nu au ce căuta, dar aşa cum a pus problema Daniel Funeriu rezulta că, de fapt, incapabilii reprezintă o majoritate covârşitoare. Şi starea de dezastru din Educaţie li se datorează doar profesorilor.

Din păcate, lucrurile nu stau deloc aşa. Jalea din sistem nu se datorează profesorilor, ci mai ales celor care îl administrează. Dar ca fost ministru al Educaţiei e de preferat să-i culpabilizezi pe profesori în loc să vorbeşti despre ceea ce trebuie făcut în sistem.

Dezastrul din învăţământ îşi are rădăcinile în lipsa de finanţare a sistemului de educaţie, în programele nerealiste, făcute pe genunchi de oameni care, în cel mai bun caz, au lucrat în învăţământ acum câteva decenii. Dar li s-a oferit ocazia să parvină şi exact asta au făcut. Mai trebuie să vorbim despre lipsa capacităţii de adaptare la învăţământului la nevoile actuale şi în permanentă schimbare din societatea prezentului şi, mai ales, a viitorului. Nu prea poţi pregăti generaţiile de elevi pentru viitor în condiţiile în care eşti adânc înrădăcinat în trecut. Şi asta nu e vina profesorilor, ci a celor care administrează sistemul, care preferă să identifice vinovaţi şi nu probleme adevărate sau soluţii. Pentru ei e suficient că au spre cine arăta cu degetul. Profesorii... Convenabil, nu-i aşa? Recunoaştem, există probleme chiar în interiorul sistemului. Dar problema sunt profesorii şi nu pretinşii experţi în educaţie care fac programe fără să ştie mare lucru despre copii, despre modul cum e nevoie să interacţionezi cu aceştia, despre nevoile lor.

Prea mulţi experţi, prea multe probleme şi doar un singur vinovat. Cadrele didactice...

Există probleme, dar despre acestea şi despre metodele prin care pot fi remediate trebuie să-şi dea cu părerea profesorii şi nu neaveniţii, cei care nu ştiu ce înseamnă să fii cadru didactic, nu ştiu cât de dificil este să găseşti calea spre sufletul unui copil, să-i stimulezi dorinţa de cunoaştere în condiţiile unor programe greoaie, lipsite de atractivitate şi nerealiste, în condiţiile în care materialul didactic este insuficient, depăşit şi adesea deteriorat de prea lunga întrebuinţare.

Datorită crizei coronavirusului situaţia din învăţământ a escaladat. Ceea ce era ascuns sub preş de ani de zile a ieşit la iveală. Şcoala românească nu era pregătită pentru învăţământul online, deşi oficial stăteam grozav la capitolul ăsta. Nu e pregătită nici acum, când mai sunt puţine zile până se împlineşte anul de când şcolile au fost închise. Nu există tablete, calculatoare şi conexiune la internet, dar vinovaţi sunt profesorii. Pentru că nu s-au străduit, nu s-au implicat...

Da, părerea experţilor care privesc de pe margine şi - culmea! - sunt mai ascultaţi decât cei care chiar ştiu despre ce vorbesc.

Când vine vorba despre problemele învăţământului, singurii în măsură să facă analize complete şi competente sunt profesorii, nu pretinşii experţi în educaţie, cu sau fără diplome. Nu te poţi pretinde mecanic pe Trabant (una dintre maşinile cu anatomia cea mai simplă) dacă nu ai reparat în viaţa ta măcar o bicicletă.

Din păcate, astfel de “specialişti” avem pe toate drumurile. Şi sunt ascultaţi în dauna profesorilor. Pentru că, atunci când vorbesc vedetele, specialiştii adevăraţi sunt ignoraţi. Vreţi să ştiţi care sunt problemele reale ale sistemului? Vreţi să ştiţi cum pot fi îndreptate tarele acestuia? Staţi de vorbă cu un profesor.

Dacă nu eşti truditor la catedră, dacă nu ai deschis niciodată cartea unui copil, dacă nu l-ai învăţat nimic, dacă n-ai ascultat niciodată marile problem ale unui om mic, atunci nu ai dreptul să-ţi dai cu părerea despre învăţământ şi – mai ales – nu ai dreptul să-ţi dai cu părerea despre munca unui dascăl.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *