ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Cip și codița lui magică

Poveste terapeutică pentru copiii cu stimă de sine scăzută

Prof. înv. primar Condrat Cristina

Școala Gimnazială Câmpuri

            În scorbura unui stejar bătrân, avea casă o familie de veverițe: mama, tata și un pui isteț pe nume, Cip. Aceștia trăiau fericiți în mica lor locuință călduroasă. Tata și mama-veveriță erau ocupați cât era ziua de lungă cu strângerea proviziilor pentru iarnă.

            Cip era un pui de veveriță energic și un bun școlar. În fiecare dimineață mergea la școala veverițelor cu multă încântare.

            Într-o zi de toamnă târzie, se stârnește un vânt furios care apleca crengile copacilor până la pământ. În acest timp, Cip se întorcea acasă de la școală, iar una dintre crengile pe care acesta sărea, s-a rupt. Cip cade și se lovește la o lăbuță. Pentru ca rana de la lăbuța lui Cip să se vindece, acesta a trebuit să lipsescă de la școală o vreme.

            Mare supărare a simțit puiul de veveriță pentru că a trebuit să lipsească de la școală! Însă, Cip avea o mulțime de prieteni, iar colegii de la școală îl îndrăgeau foarte mult, așa că în fiecare zi, Cip primea temele de la câte un coleg.

            Începuse să se obișnuiască acasă și când i s-a vindecat lăbuța și a venit vremea să meargă la școală, Cip găsea o mulțime de motive pentru a rămâne acasă.

            - Cip, este o dimineață însorită! Trezește-te! Este timpul să mergi la școală! Strigă mama.

            - Mami, mă doare burtica! Nu pot merge la școală!

            A doua zi:

            - Mami, mă doare un dințișor!

            - Cip, colegilor tăi le este dor de tine! Trebuie să mergi la școală!

            A treia zi:

            - Mami, am visat urât! Sunt obosit, voi merge mâine la școală!

            Mama-veveriță a înțeles teama lui Cip de a ieși afară din scorbună, dar acest lucru nu putea continua, iar puiul de veveriță trebuia să se întoarcă la școală. Cip se temea să nu-și lovească lăbuța din nou, dar mama cu înțelepciune, îi vorbește.

            - Dragul mamei, îți înțeleg teama, dar eu știu cât ești tu de curajos! În plus, îți voi spune un mic secret. Când eram de vârsta ta, îmi era teamă să mă cațăr în vârful copacilor, dar bunica mi-a spus secretul cozii noastre stufoase și magice. Aceasta ne ajută și ne poate scăpa de multe necazuri, vom putea urca pe cele mai subțiri și înalte ramuri, ne ține de cald și cu siguranță, ne protejează să nu cădem. Dar pentru asta, în fiecare dimineață trebuie să periezi blănița de pe coadă. Uite, vezi cât de repede și de sus pot ajunge eu, acum?

            - Vai, mami! Codița noastră este magică? Mă va ajuta să nu mai cad și o să-mi placă din nou la școală?

            Mama îi piaptăna blănița cu multă tandrețe.

            - Sigur! Uite ce blăniță frumoasă ai! Mergi cu încredere la școală și nu uita: Indiferent cât de greu îți poate fi în viață, ridică-te, fii curajos și fii încrezător în forțele tale.

            Din acea zi, Cip a mers în fiecare zi la școală cu bucurie și cu multe reușite.

Sfârșit!

Cititorule, așa cum Cip își periază în fiecare zi codița magică și reușește în toate, caută în TINE o MAGIE care să îți dea curaj să încerci din nou...și din nou...!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *