ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



LOGOPEDIA ÎN DEZVOLTAREA EDUCABILULUI

Prof. logoped. Fekete Florian Alexandru

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă “Brădet, Săcele, jud. Brașov

     În documentul „Declarația drepturilor persoanelor cu diferite tipuri de handicap”, se relevă  faptul că persoanele cu handicap au aceleași drepturi fundamentale ca și ceilalți cetățeni de aceeași vârstă, fără nici o deosebire pe motive de gen, limbă vorbită, religie, opinii politice. origine națională sau socială, stare financiară sau orice altă caracteristică a persoanei în cauză. (Cucoș, 2002, p.148) În acest sens, educația integrată sau incluzivă vizează realibilitarea și formarea persoanelor cu nevoie speciale aflate în dificultate psihomotrie, de intelect, de limbaj, psihocomportamentală, etc. prin diverse măsuri. Logopedia este una din măsurile exsitente în învățământul special dar și de masă care contribuie la formarea omului și îl ajută pe copil să depășească dificultățile școale și de adaptare  este reprezentată de prevenirea tulburărilor de limbaj și terapia acesteia. „Logopedia se ocupă de prevenirea și înlăturarea tulburărilor de limbaj în vederea dezvoltării psihice generale a persoanei, de a stabili sau de a restabili relațiile cu semenii săi, de a facilita inserția în colectiv, de a forma și dezvolta pe măsura disponibilităților sale”(E.Verza, 1999, p.75)

        După cum s-a putut constata încă din primele rânduri ale acestui eseu, dorește să reliefeze importanța activităților logopedice în dezvoltarea educabilului. „Logopedia presupune corectarea deficiențelor de limbaj, terapia acestor fiind integrată în dezvoltarea personalității educabilului, fapt care impune dezvoltarea generală a limbajului si refacerea relațiilor ale copilului sau adolescentului. ”(E. Cocoradă, E. Năstasă, 2007, p.150)  După părerea mea, limbajul uman este cel mai important mijloc de relaționare, prin intermediul lui omul comunică dorințe, sentimente, intenții, construiește și intreține relații, se formează și se definește ca individ. Astfel, de însușirea corectă  a limbajului depinde dezvoltarea întregii personalități a individului. Un copil care nu emite corect sunete și cuvinte poate dezvolta complexe de inferioritate, o stimă de sine scăzută, relații deficitare cu ceilalți poate manifesta teama de a vorbi în public, închidere în sine ceea ce poate duce la exprimarea unor stari depresive, eșec sau chiar abandon școlar și implicit o slabă inserție socială.

      Străchinaru consideră că există o corelație între tulburările de limbaj și rezultatele școlare slabe (apud. Jurcău și Jurcău, 1999). Dintre elevii care au tulbutrări de vorbire care nu au urmat un tratament logopedic până la sfârșitul ciclului primar, 25 %  au fost declarați repetenți, iar aproximativ 50 % au promovat la limită, în schimb elevii care au fost corectați, chiar numai de învățătoare sub îndrumarea logopezilor, doar 8 % au fost delarați repetenți în primele clase.

      Guțu în anul 1975 (apud. Beja, Drugaș și Hărdălău, 2009) considera că tulburările de limbaj se răsfâng și asupra personalității copiilor și a sănătății lor neuro-psihice, copilul dezvoltând un tablou complex de tulburări secundare, cum ar fi: timiditatea, nehotărârea, neîncrederea în sine, izolarea de colectiv, negativismul, excitabilitatea, iritabilitatea mărite, sentimente de inferioritate, nevrozitate. Iar Emil Verza (1999, p.99), accentuează cele scrise anterior spunând că „la școlarii mari, la puberi și la adolescenți prezența deficiențelor de limbaj determină o intensificare a tulburărilor de personalitate. ”Astfel, acești subiecți sunt deprimați, negativiști, traiesc complexe de inferioritate; pe când cei mai sensibili refuză să mergă la școală și adoptă o atitudine negativă față de învățătură iar acestea duc la eșecuri școlare repetate.  

       La fiecare început de an școlar completez fișa copilului cu date rezultate din dosarul acestuia pus la dispoziție de comisia de evaluare și psihodiagnoză și din rezultatele obținute în urma examinarea limbajului unde apoi se vor consemna progresele obținute. Este nevoie pentru început să surprind modul de pronunție a sunetelor mai dificile din punct de vedere a emiterii, iar atunci când se constat dificultăți la nivelul acestora, examinarea se extinde și asupra altor sunete. Apoi, pe baza unor imagini port discuții libere iar apoi cer copilului să alcătuiască o povestire pentru a depista alte eventuale tulburări de limbaj. Consultarea caietelor și evaluarea achizițiilor ale limbajului scris-citit, în cazul elevilor mai mari, reprezintă un alt tip de examinare: să scrie după dictare, să copieze o propoziție sau un text, să citească și să reproducă cele citite. Examinarea integrală se finalizează atunci când este stabilit diagnosticul diferențiat, care sresupune analiza completă atât a limbajului cât și a persoanei, studierea întregii sale personalități, în sens contrar ar putea să apară erori.  Apoi, alcătuiesc grupele de lucru în funcție de diagnosticul stabilit, de vârsta mintală și de cea cronologică, de deficiențele asociate cât și de prognostic.

      În terapia logopedică există două tipuri de activităi, pe care le voi prezenta mai jos. Dintre acestea, unele sunt generale și comune pentru toate categoriile de beneficiari iar celălalte sunt specifice si se adoptă pentru fiecare categorie în parte. În cele mai multe cazuri se aplică combinat și vizează, în egală măsură, aspecte corective ale limbajului ca și stimularea activității psihice în ansamblu.

  1. Aspecte generale și de bază

1.a.Educarea respirației urărește educarea echilibrului între inspirație și expirație cu ajutorul unor exerciții și procedee specifice. Pentru înlăturarea efectelor negative pe care le are inspirația și expirația din timpul comunicării, folosesc o serie de exerciții care duc la înlăturarea deficiențelor respiratorii și măresc capacitatea și volumul respirator. Printre cele mai folosite sunt jocurile în aer liber, gimnastica pentru expir și inspir prelungit, aburirea unei oglinzi alternativ cu nasul șu apoi cu gura, formarea de valuri într-un vas cu apă, suflarea în morișcă sau fluier, unflarea balonului, expirarea și inspirarea alternativă pe gură și pe nas, exerciții de repirație efectuate odată cu pronunțarea sunetelor sau a cuvintelor prin cântec și recitare de poezii ritmice.

1.b. Auzul fonematic joacă un rol deosebit de important în descriminarea sunetelor, silabelor și cuvintelor ca unități specifice limbajului. Emil Verza explică că în vederea realizării unei pronunții corecte, “fiecare individ trebuie să efectueze o comparație între propria sa pronunție și cea a logopedului, pe de-o parte, iar pe de altă el trebuie să realizeze un autocontrol permanent cu ajutorul auzului asupra emisiilor sale verbale” (1999, p.97). Dezvoltarea auzului fonematic îl realizez prin jocul de ghicire a vocii celui care îl strigă, diferențierea unor silabe față de altele, imitarea și identificarea unor animale prin emoterea onomatopeelor, prin diferențierea și identificarea cuvintelor sinonime și paronime, prin recitarea unor poezii ritmice, prin diferențierea unor grafeme asemănătoare concomitent cu pronunția lor (b-p, n- m, l- r, c-g).

1.c. Dezvoltare motricității generale și a mișcărilor fono-articulatorii. Aceste exerciții se referă, în primul rând la exercițiile generale care întăresc și relaxează musculatura implicată în actul vorbirii și contribuie la menținerea sănătății organismului (trunchiul, gâtul, membrele). În scopul dezvoltării organelor fono-articulatorii se folosesc exerciții pentru dezvoltarea mișcărilor expresivității ale feței, ale cavității bucale, ale mandibulei și buzelor.

1.d. Educarea personalității și înlăturarea negativismului reprezintă o activitate deosebit de importantă a logopedului, pe lângă exercițiile care asigură progresele înregistrate în înlăturarea deficiențelor de limbaj. “Se vor viza în mod deosebit influențarea voinței și a modului de a gândi ale interlocutorilor, se va accentua ideea înțelegerii caracterului tranzitoriu al tulburării de limbaj și că randamentul activității intelectuale se va îmbunătății o data cu educarea limbajului”  (E. Verza. 1999, p.99). Ca logoped, le înlătur negativismul încurajându-i permanent să învețe, să coopereze și să stabilească relații verbale cu cei din jur, ceea ce contribuie la câștigarea încrederii în posibilitățile proprii și la crearea de satisfacții.

Dacă activitățile prezentate până acum contribuie indirect la corectarea tulburărilor de limbaj și pregătesc subiectul pentru aplicarea celei de-a doua categorii de activități. Aceastea nu inseamnă că nu sunt eficiente, din contră ele au o mare importanță pentru întreaga terapie a limbajului. Prin intermediul celei de-a doua categorii de activități se pot obține ameliorări în corectarea tulburărilor de limbaj. În cele ce urmează o să prezint pe scurt terapia specifică în cazul a două tulburări de limbaj, cele mai frecvent întâlnire, dislaliile și dislexo-disgrafia.

  • Aspecte care țin de limbajul vorbit și scris

2.a. Dislaliile sunt tulburări ale limbajului oral și constau în deformări, inversiuni, înlocuiri ale sunetelor sau grupurilor de sunete. În cazul acestui disgnostic logopedic activitățile specifice sunt următoarele: etapa de impostare-timp în care se obține emiterea izolată a sunetului dorit, care se realizează prin demonstrația logopedului fie prin, derivări ale sunetului dorit prin sunete pronunțate direct. Etapa de consolidare prezintă activități de exersare a sunetului în silabe fără sens în care sunetul se află la început, la mijloc și la sfârșit. Acestă sarcină se realizează pornind de la cele mai simple până la cele mai complexe silabe și cuvinte care conțin sunetul deficitar. Etapa de diferențiere apare după ce sunetul s-a consolidat și apoi este introdus în silabe și cuvinte care se aseamănă cu sunetul învățat. Etapa de automatizare este utilizată atunci când autocontrolul este minim și se poate emite sunetul lucrat cu foarte mare ușurință.

2.b. Dislexia și disgrafia sunt tulburări ale citirii și scrierii care apar ca urmare a unei dislalii (cea prezentată anterior) sau în mod independent. Prima etapă, denumită reproducerea și însușirea literelor, se realizează după următoarea ordine: a) producerea și însușirea literelor care se realizează prin scrierea literelor cu degetul în aer și conturarea cu degetul a literei decupate; b)asocierea literei cu un cuvânt cheie: c) analiza grafică verbalizată ale elementelor componente ale literei (de exemplu: litera „a” este compusă din o liniuță, oval și un bastonaș); d)citirea literei și găsirea ei printre altele în silabe, cuvinte și sublinierea ei cu o culoare; e) recunoașterea și citirea ei în cuvinte prin indicarea poziției pe care o ocupă (inițial, mijloc, final). Următoarea etapă, numită perfecționarea însușirii grafo-fonematice a literei este compusă din următoarele subactivități: a)exerciții de scriere a literei pe caiet între spațiile marcate, repectând regulile de caligrafie; b) exerciții de citire a literelor din caiet; c) exerciții de scriere a literelor care formează un anumit cuvânt; exerciții de scriere prin copiere și dictare a silabelor.

     Din punct de vedere teoretic, logopedia deține un bogat impact asupra beneficiarilor săi, cu aspecte din psihologia limbajului și pedagogia curativă, impact obținut după rezolvarea situațiilor cririce a logopatului și recuperarea acestuia. Pe baza rezultatelor obținute impactul asupra elevilor este următorul:

  • Elevii cu deficiențe de limbaj au fost depistați începând cu vârsta preșcolară, ceea ce a condus ca deprinderile greșite de limbaj să nu se conslideze
  • A fost asigurat unui climat favorabil dezvoltării și stimulării comunicării
  • Au fost înlăturate cauzele care pot determina alte tulburări de limbaj
  • Au fost cunoscute și apoi prevenite efectele negative ale tulburărilor de limbaj asupra comportamentului și personalității elevului benefiar al logopediei
  • Vocabularul elevilor, care constă în cuvinte-denumiri-concepte-trăsături, s-a dezvoltat, astfel încât procesul de înțelegere și de a asimilare a informațiilor a crescut
  • Unii elevii au fost recuperați în totalitate iar alții sunt în curs de recuperare
  • Am contribuit la evitarea eșecurilor școlare și la eliminarea diverselor tulburări de comportament   

     Această lucrare este rezultatul activității desfășurate în munca cu disfuncțiile intervenite în receptarea, înțelegerea, elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale care acționează în asupra copilului. Logopedia este o activitate curriculara care are o mare importanță în structurarea și desfășurarea proceselor cognitive, asupra operațiilor gândirii, relațiilor cu ceilalți și structurarea personalității copilului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *