ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Bullying-ul în școală. Cauze, efecte şi măsuri de combatere – Instrumente pentru prevenirea bullyingului la școală

                          Prof. înv. primar Florescu Maria

Liceul de Arte “Plugor Sándor”, Sfântu Gheorghe/ Covasna

          Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în rândul copiilor de vârstă școlară, care implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Astfel de comportamente au caracter repetitiv și ambii copii implicați în proces pot suferi consecințe serioase și de lungă durată. Agresorii nu sunt neapărat mai puternici fizic decât victimele lor și acest fapt constă în mai multe surse posibile: a fi mai popular, a fi mai puternic, a fi mai inteligent, a avea un statut social mai înalt.

            Bullying-ul poate avea loc indiferent de context, însă copiii care sunt agresați prezintă unul sau mai mulți factori de risc:

- sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau subponderali);

- poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate potrivite în rândul elevilor;

- pot fi copii noi în școală;

- nu își pot permite ceea ce au ceilalți copii;

- sunt percepuți ca fiind slabi sau incapabili de a se apăra;

- sunt melancolici, anxioși și pot avea stimă de sine scăzută;

- sunt mai puțin populari și au de obicei puțini prieteni.

             Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:

- au putere socială mai mare, sunt preocupați de popularitatea lor și le place să domine sau să fie responsabili în fața celorlalți;

- pot fi mai izolați, deprimați sau anxioși, au o stimă de sine scăzută, pot fi mai puțin implicați la școală și nu le pasă de sentimentele celoralți;

- nu pot respecta regulile, văd violența ca pe un răspuns pozitiv și au prieteni care îi agresează pe alții, la rândul lor;

- sunt de obicei violenți și ușor frustrați;

- au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în mediul de acasă;

- pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;

- consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii care manifestă agresivitate.

              Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:

- răni;

- leziuni inexplicabile;

- haine, cărți, obiecte pierdute sau distruse;

- dureri de cap și de abdomen frecvente, stări de rău sau mințitul cu privire la starea de sănătate, afecțiuni ale pielii, sistem imunitar scăzut, dureri musculare;

- schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni acasă înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;

- dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;

- apariția unui sentiment de rușine;

- scăderea capacității de concentrare;

- deteriorarea rezultatelor școlare;

- interes scăzut pentru sarcini școlare;

- absența plăcerii de a merge la școală;

- pierderea bruscă a prietenilor sau izolarea socială;

- sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;

- comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri sau au gânduri de suicid.

             Consider că violența în școală, sub toate formele ei, dar mai ales sub forma bullying-ului constituie o încălcare a drepturilor copilului. Din punctul meu de vedere, luând contact cu fenomenul de bullying, am observat că acei copii timizi, cuminți, retrași sunt cei mai predispuși a fi victime ale bullying-ului, dar există și opusul acestora, și anume copii vorbăreți, deschiși, energici, care doresc atenția tuturor colegilor și care pot fi victime pentru faptul că sunt prea implicați, “intră în sufletul colegilor”, intervin fără a li se solicita ajutorul. Acești copii pot deveni victime, tocmai prin faptul că prin comportamenul lor își deranjează involuntar colegii, iar aceștia îi resping, ajungând să îi tachineze, amenințe, eticheteze, lovească.

           Este îngrijorător faptul că acest fenomen poate avea urmări grave asupra sănătății copiilor, oamenilor. Acest lucru  mă determină ca în calitate de cadru didactic să fiu mai atentă la anumite conflicte apărute între elevi, să intervin prompt dacă voi constata că acestea degenerează, ajungând la o formă a bullying-ului.    

           Dacă un elev este victima bullying-ului, pentru început, se vor contacta părinții, iar dacă situația în care se află elevul nu este deosebit de gravă, este încurajat ca el însuși să îi anunțe pe aceștia. Însă, dacă situația este dificilă, în comunicarea cu părinții, cadrul didactic poate cere sprijinul directorului școlii sau a consilierului școlar.

Înainte de a le prezenta situația în care se află copilul lor, se va purta o discuție cu aceștia,

astfel încât să se obțină informații în legătură cu comportamentul copilului, dacă au intervenit schimbări, dacă au o relație deschisă cu acesta, dacă îi oferă un cadru de înțelegere și de securitate fizică și emoțională. Se va avea grijă ca această discuție să nu îi deranjeze, să nu simtă că intervenția profesorului este acuzatoare. În comunicarea cu părinții, este necesar ca situația   să se prezinte cât mai clar (obiectiv), dându-se dovadă de empatie. Se aduc la cunoștință informații în termeni accesibili despre fenomenul de bullying și se sfătuiesc să comunice cu copilul lor, pentru că acesta este o victimă a unui astfel de fenomen. Odată recunoscute semnele și fiind informați în legătură cu ceea ce se petrece cu copilul lor, părinții împreună cu profesorul îi pot oferi sprijin acestuia. Se prezintă ceea ce s-a făcut sau se va face în continuare, un plan de intervenție privind înlăturarea efectelor acestei situații asupra copilului lor, care să includă și un interval de timp alocat diferitelor etape care urmează în analizarea situației. Important este să se stabilească data următoarei întrevederi și a modalității în care părinții sunt ținuți la curent cu acțiunile desfășurate. Se aduce la cunoștință politica instituției școlare pe care o reprezintă cadrul didactic vis-à-vis de strategiile utilizate în aceste cazuri (demersuri, acțiuni, sesiuni de informare).

             Este foarte important ca părinții și profesorii să coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.   

            Părinții pot fi sfătuiți să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia trebuie să observe dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și înțelegere. Dacă situația o va impune, profesorul îi poate îndruma pe părinți în alegerea de a apela la un specialist care îl va ajuta pe copil să își gestioneze sentimentele, astfel încât acestea să nu aibă consecințe negative pe termen lung. În cazul în care părinții se simt copleșiți de ceea ce i se întâmplă copilului, este indicată psihoterapia de familie.

            Un copil care este victima bullying-ului se poate simți singur, confuz, temător și totodată vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. O astfel de experiență are consecințe psihologice importante putând duce în viitor la o performanță școlară scăzută, stimă de sine scăzută, anxietate și posibil și depresie. Atunci când un copil este victima bullying-ului, s-ar putea ca acesta să nu știe cum să facă față situației sau cui să spună despre ea. Este important ca acest copil să știe că nu e vina lui și că nu merită să fie tratat în acest fel. Ajută ca adultul (părinte, profesor sau oricine altcineva) să-și exprime îngrijorarea și să-și arate suportul, însă nu este suficient. Copilul trebuie să știe că nu este nimic în neregulă în a cere ajutorul și că cea mai eficientă atitudine este cea de retragere și atenționare a unui adult cu autoritate (câteodată copilul se teme foarte tare că dacă va spune, situația va fi și mai rea). A spune mai departe se aplică și în cazul în care un copil este doar martor la astfel de agresiuni. Nebăgat în seamă și neintervenit, câteodată rolul copilului se poate schimba pe parcursului unei perioade mai mari de timp, devenind din victimă, agresor.

             Pentru ca un copil să nu devină victimă, este important ca el să aibă un control al corpului, să transmită că este stăpân pe situație. Este indicat să facă contact vizual cu un posibil agresor, ceea ce va arăta că este încrezător, să folosească un ton ferm și puternic. Dacă un copil demonstrează că nu poate fi deranjat, de regulă agresorul dă înapoi sau se orientează către altcineva. De asemenea, copilul agresat poate încerca niște exerciții de respirație pentru a-l ajuta să-și controleze emoțiile negative. Dacă lucrurile nu se pot rezolva cu altfel de tehnici simple, este recomandat să meargă la un terapeut, care în cazul nostru este consilierul școlar. Copiii considerați victime ale bullying-ului pot decide ulterior să comunice cu cei care îi agresează, fie să le ignore comportamentul, să învețe să se focalizeze pe stabilirea altor relații de prietenie sau să acceseze suport în rândul colegilor sau al anumitor adulți (profesori, părinți sau consilieri școlari).

           Copilul ar trebui să cunoască și să știe cum să gestioneze acest tip de interacțiune socială sau relaționare, pentru a face față unor eventuale forme ale bullying-ului. Copilul trebuie să știe că nu toți oamenii vor fi drăguți cu el (sau cel puțin nu tot timpul). Viața poate fi uneori o luptă de supraviețuire, alteori o competiție pentru un statut social mai bun, mai multă putere, mai mult control, mai mulți bani, mai multă recunoaștere (în cadrul unui grup). De aceea, copiii trebuie învățați cum să gestioneze aceste situații conflictuale și singuri, pe măsură ce se confruntă cu ele. La început, va fi vorba de lucruri simple (ex. cuvinte urâte sau glume proaste din partea colegilor), dar pe măsură ce cresc, se vor adăuga altele, până la finalul școlii putând avea practic experiență cu întreaga paletă comportamentală de tip „bully” – ceea ce este un lucru util, cu condiția să învețe cum să combată efectele negative ale fenomenului și cum să prevină sau să gestioneze eficient situațiile întâmpinate.

            Doar prin învățarea copiilor despre existența acestui fenomen și metodele de contracarare a lui, îi pregătim gradual, progresiv, pentru viață – de la situații simple în clasele primare, până la situații mai complexe (sau mai grave/dure) ulterior. Trebuie doar să îi ghidăm și să îi lăsăm să își formeze propriile experiențe, ajutându-i activ să își creeze propriul lor sistem de gestionare a acestor situații.

            În momentul în care aceste probleme persistă, iar adulții (profesorii) și procedurile interne ale instituției de învățământ nu reușesc să rezolve problema (și în foarte multe cazuri nu o pot rezolva), singura persoană care poate opri definitiv abuzurile asupra sa este chiar victima. Este necesară abilitarea victimei, oferirea de „putere” suplimentară victimei, sub formă de informații/educație, precum să fie mai sigur pe el, să-și apere drepturile, să vorbească pe un ton ferm, cu încredere și determinare, să privească agresorul în ochi, menținând o postură a corpului care să transmită faptul că are încredere deplină în propriile forțe și că nu se teme de acesta. Cu cât încrederea în sine este mai mare, cu atât riscul de a deveni o țintă a agresiunii scade. Realitatea arată că în majoritatea cazurilor nu trebuie să te lupți pentru a dovedi că te poți apăra, ci trebuie doar să fii suficient de sigur pe tine, ca să arăți/transmiți că ai fi oricând dispus să o faci (respectiv să te lupți pentru a te apăra/a-ți apăra drepturile), fără ezitare sau teamă. O astfel de atitudine poate proteja orice copil aflat într-o situație conflictuală și deseori poate evita agresiunea/atacul înainte să înceapă. Dacă teama de a fi agresat fizic dispare, copilul va afișa în permanență și în mod natural (calm și relaxat) încrederea în sine, comportamentul și atitudinea devenind în acel moment autentice.

 De cele mai multe ori, acești copii au nevoie de suport din partea adulților prezenți în viața lor. Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea inițial o discuție cu părinții lor, astfel încât aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și de securitate fizică și emoțională.

            Recunoașterea acestor semne este un prim pas important în luarea măsurilor împotriva bullying-ului, pentru că nu toți copiii care sunt agresați vor solicita ajutor, ci vor suferi în tăcere și se vor lupta singuri cu agresorul.

             Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se spune despre ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație. De aceea, creșterea nivelului de conștientizare în rândul populaţiei, a consecinţelor negative pe care comportamentele de bullying le au asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului, indiferent de poziționarea acestuia în raport cu fenomenul analizat (victimă, agresor, martor) este deosebit de importantă.

              Este necesară dezvoltarea de programe specifice adresate copiilor cu risc din perspectiva apariției comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului și violenţei în familie și școală, includerea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea, recunoașterea și intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de bullying și afișarea publică a acestora, creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru protecția și sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre didactice, personal administrativ, părinți, elevi, elaborarea de proceduri clare pentru gestionarea corectă a situațiilor de bullying, dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal resursă alocat, în arii mai puțin supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă (ex. toalete, terenuri de sport, curtea școlii, culoare cu colțuri etc.), cunoscute ca prezentând risc crescut pentru apariția comportamentelor de bullying, implicarea elevilor în elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale fiecărei școli.

Proiect de lecție

Data:

Unitatea de învățământ:

Clasa: clasa a IV-a

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina: Educație civică

Scopul: interiorizarea unor norme de conduită, manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic pornind de la contextele firești de viață și de la grupurile din care fac parte elevii la această vârstă, construirea unei școli prietenoase, care promovează egalitatea, respectul, nondiscriminarea și incluziunea tuturor copiilor, informarea și conștientizarea asupra fenomenului de bullying.

Competențe specifice:

1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni;

2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;

2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană.

Obiective operaționale:

O1: să spună ce expresii frumoase au auzit la adresa lor/ adresate altor persoane sau ei înșiși le-au spus altora;

O2: să spună cu ce expresii jignitoare s-au confruntat în mediul școlar și nu numai sau au auzit la adresa altor persoane;

O3: să participe activ la cerințele jocurilor/ activităților pregătite;

O4: să-și spună părerea în legătură cu ceea ce au aflat/ știau despre fenomenul de bullying;

O5: să realizeze postere antibullying.

Metode și procedee: conversația, brainstorming-ul, jocul, exercițiul, problematizarea, jocul de rol, lucrul în echipă.

Mijloace didactice: hârtie albă, hârtie colorată, carton colorat, foarfece, lipici, marker, flipchart, PC, tablă, videoproiector/ tablă interactivă, ecusoane.

Forme de organizare:frontal, individual

Desfășurarea lecției:

            Spargerea gheții – Se va realiza printr-un joc numit “Copil ca tine sunt și eu!”. Copiii primesc o bucată de hârtie (postet) pe care trebuie să o îndoaie puțin câte puțin, în timp ce spun lucruri care li se par lor jignitoare, dacă altcineva le-ar spune la adresa lor. Apoi sunt rugați ca în timp ce spun cuvinte/ expresii care lor li se par frumoase, încurajatoare, să desfacă pliurile hârtiei.

- Expresii jignitoare: Du-te de aici!, Pârâciosule!, Ești rău!, Plângăciosule!, Graso!,Tocilarule!, Prăjină!, Tu nu faci parte din grupul nostru!, Nu-mi place de tine!, Nu discut cu tine!;

- Afirmații pozitive: Ești frumoasă!, Ești amuzant!, Îmi place să mă joc cu tine!, Îți stă bine cu bluza asta!, Ești un coleg minunat!, Ești curajos!, Stai cu noi!, Ești înțelegător!, Ești bun!, Ești cuminte!, Ai o voce frumoasă!, Ești deșteaptă!, Ești un bun prieten!.

          La finalul acestui joc și după prezentarea cadrului didactic a ceea ce reprezintă bullying-ul (power point, filmulețe, animații), se descoperă consecințele negative ale acestuia și efectele sale dezastruoase.  

          Se poartă discuții despre ce este bullying-ul (comportament de intimidare, hărțuire, umilire, excludere, luare în derâdere a cuiva), care sunt caracteristicile bullying-ului (este intenționat (agresorul are intenția să rănească pe cineva), este repetat (aceeași persoană este rănită mereu), există un dezechilibru de forțe (agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și care nu se poate apăra singură), unde se întâmplă bullying-ul (la școală, pe stradă, în parc, la locul de joacă, în fața blocului), cum se simte cel/ cea agresat/ ă (supărat, furios, umilit, îngrijorat, temător, vinovat, plânge, neimportant, slab), care sunt acțiunile prin care este provoacat bullying-ul (porecle, bârfe, loviri, jigniri, tachinări, împingeri, injurii, amenințări, deposedare de lucruri), ce obțin cei care fac bullying (putere, atenția colegilor, bunuri, popularitate), cine mai poate lua parte la bullying, pe lângă victimă și agresor (martorii).

            Li se propune un joc – exercițiu, „Scapă cine poate!”. Pe niște cartoane colorate sunt notate diverse formule pozitive, dar și negative (ca un traseu). Copiii se deplasează pe acestea, având posibilitatea de a le alege pe cele care doresc să pășească. Astfel, ei își descoperă anumite calități sau defecte, dar și anumite temeri, pe care poate nu le luau chiar în serios. La finalul jocului sunt rugați să dezbată această activitate (cum s-au simțit, de ce nu au pășit pe unele dintre cartoane, dacă au de gând să schimbe ceva).

             La următoarea activitate, copiii vor scrie pe o bucată de hârtie de culoare verde ceea ce îi face să se simtă bine, în siguranță, apreciați, fericiți, iar pe altă bucată de hârtie de culoare roșie ceea ce îi face să se simtă în pericol, neglijați, nefericiți. Tabla/ o coală de flipchart este împărțită în două. Într-o parte copiii vor lipi hârtia pe care au notat ceea ce este pozitiv, iar pe cealaltă parte ceea ce este negativ. Se poartă discuții și se caută soluții asupra celor constatate.

           Se continuă cu un joc de rol – „NU Bullying-ului!” . Elevii îndeplinesc roluri de judecător, avocați, agresor, victimă, martor, jurați. Se analizează anumite acțiuni (pregătite de către cadrul didactic) care se încadrează în fenomenul de bullying. „Actorii” implicați, primesc câteva instrucțiuni din partea cadrului didactic, însă se încurajează improvizația, creativitatea, originalitatea. „Sentințele” se dau în favoarea victimei, dar se comentează și se caută soluții pentru ca agresorul să fie „educat” antibullying. Amazon.com: Smiley Face Circle Magnet: Automotive Pentru a imita o „sală de judecată”, elevii pot purta ecusoane, se poate așeza mobilierul, pot purta diferite accesorii confecționate din hârtie, carton etc.

           În încheierea lecției, elevii împreună cu cadrul didactic vor realiza postere, prin care vor descuraja/ elimina bullying-ul din școala/ mediul lor și vor aduce în centrul atenției ideea de empatie, siguranță, implicare, ajutorare.

bullying-ul = inimă rănită

       „Inima oamenilor este asemenea unei bucăți de hârtie. Dacă o îndoi sau o rupi, încercând să o lipești la loc, niciodată nu va mai fi la fel!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *