ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Bullying-ul în școală – cauze, efecte și măsuri de combatere

Prof. Înv. Primar Okos Claudia-Anca

Liceul de Arte „Plugor Sandor” Sfântu Gheorghe, Covasna

Ce este si cine este implicat in bullying?

    Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my bully” însemna “dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai târziu a apărut pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice folosite astăzi Nu exista o traducere exactă  (persecuție), dar vorbim de violenta verbală sau non-verbală, abuz emoţional, excludere, comportament ostil, ironizare, batjocorire, de umilire. Vorbim despre copii care-i fac pe alți copii să sufere zi de zi. Despre grupuri care-și aleg o țintă și acel copil este in mod constant tachinat, jignit, batjocorit de colegi care il strigă sau il ironizează. Tachinări care se pot transforma in imbrânceli, iar in unele cazuri chiar atacuri fizice.

   Cine este implicat în bullying? Situația de bullying rareori implică doar două părți care interacționează, tradițional definite ca agresor și victimă. De obicei este o situație de grup, implicând mai mult de doi participanți în diferite roluri, lucru care reflectă dinamica de la bază a statutului și relațiile de putere din grup. 7 În anumite definiri de rol, tiparul bullying este prezentat ca un triunghi sau chiar un dreptunghi, implicând agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii pasivi și posibilii apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se agresorului (BPB, 2016).

    Cât despre sentimentele copilului luat in vizor…inchipuiți-vă cum este să fi abuzat zi de zi. Cum este oare să te duci cu frică la școală. Să-ți fie teamă să ridici privirea.Să fi inconjurat de colegi care râd de tine, de hainele tale, de corpul tau, de familie, de orice faci…râd și aruncă vorbe jignitoare, ironizează și te exclud, te umilesc si te intimidează. Să te intorci la tine in cameră și să te simți singur, izolat, denigrat, rănit. Cum este să nu ai cu cine să vorbești, să-ți fie teamă sau rușine să povestești, să te crezi poate vinovat.     Datele oficiale spun ca aproape jumatate din copii au fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului in Romania. Am citit un studiu facut anul trecut de Asociația Telefonul Copilului în cadrul proiectului ”Bullying – de la hartuirea verbala la hartuirea fizica în randul copiilor” :două treimi dintre copii isi doresc să beneficieze de sprijinul părinților într-o situație de bullying. Si totusi copiii recunosc  că nu povestesc  părinților despre situația în care se află pentru ca le este rușine, se tem de răzbunarea agresorilor, nu cred că adulții îi pot ajuta, nu vor să fie etichetati ca tradatori sau le este teama de reactia parintilor.Trei sferturi dintre respondenți spun că ar răspunde prin agresiune unei situatii de tip bullying. Iar când vorbim despre copii, consecințele pot să fie de multe ori dramatice. Să te simți singur, exclus, umilit…astea sunt trăiri care pe termen lung fac atat de mult rau!Vorbim de copii care-si pierd increderea in ei, in ceilalti, copii care aleg sa se izoleze. Copii care traiesc mereu cu teama, se retrag, isi reprima sentimentele de furie …si in aproape 15% din cazuri se ajunge la depresie si gânduri suicidale. E o problema gravă, un fenomen pe care nu avem cum să-l negăm, oricât am vrea, unul care se manifestă deja in școli, iar noi nu avem cum să-i ferim sau să-i protejăm pe copii, dar putem să-i prevenim si să-i pregătim din timp.

  Instrumente pentru identificarea timpurie și intervenția adecvată în cazuri de bullying

     Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în cazul programei școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele negative și să facă față agresiunii și bullying-ului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea mintală și emoțională a elevilor. Dacă părinții vor fi capabili să-și sprijine emoțional copiii, dacă vor reuși să aprecieze perspectiva copilului, aceasta depinde de o serie de factori și experiențe timpurii. Părinții sunt contactați și informați despre fiecare situație de bullying care intră în atenția personalului școlii. Principalele persoane responsabile pentru abordarea părinților sunt profesorii de la clasă și consilierul școlar. De asemenea, părinții sunt informați direct de către copii, în special în cazurile în care copiii sunt victimele bullying-ului. Uneori directorul școlii este cel care informează familia.  Un copil victimă a bullying-ului va anunţa ceea ce i se întâmpla, in prima fază (de la apariţia primelor conflicte, de cele mai multe ori, verbale) invățătorului, profesorului diriginte sau profesorului de serviciu pe şcoala, care au obligaţia ca, prin metode pedagogice specifice, să soluţioneze situaţia şi să prevină comiterea unor fapte similare.

      Dirigintele va organiza (cu sprijinul consilierului şcolar) o ora de discuţii cu elevii, in cadrul cărora le va prezenta acestora efectele negative ale bullyingului, pentru echilibrul emoţional al copiilor, punând accentul pe conştientizarea, de către elevi, a faptului ca oricine poate ajunge victima a bullyingului, dar şi pe dezvoltarea unui sentiment de solidaritate intre elevi, cu scopul de a face intolerabil comportamentul abuziv.

      Dacă situaţia nu se soluţionează sau se agravează, ea va fi adusa, de către învăţător, diriginte, la cunoştinţa consilierului şcolar (psiholog) care va contacta părinţii (atât pe cei ai victimei, cât şi pe cei ai copilului agresor), îi va invita la şcoala pentru a purta o discuţie cu ei şi pentru a realiza un plan de consiliere psihologica pentru copii. Acest lucru se face numai cu acordul părinţilor copilului respectiv.

       Școlile au multe politici însă acestea sunt eficiente numai dacă reflectă ce se întâmplă în cadrul instituțional, în modul în care membrii acelei instituții acționează și intervin și nu rămân doar ca niște cuvinte scrise în regulamente la care nu au acces principalii beneficiari. De asemenea, este important să recunoaștem că schimbările și politicile trebuie revizuite în mod regulat – acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul abordării siguranței online, dat fiind dinamismul acestui domeniu.

      Când devin elevi, copiii se confruntă cu sarcina de a-și găsi locul în noua lume a instituției școlare extinse, cu toate structurile și regulile sale. Ei trebuie să învețe și cum să construiască relații și să-și formeze un simț al apartanenței la spațiul său intern și la conviețuirea în comunitate împreună cu grupuri și indivizi diverși. Copiii trebuie să învețe „cum să se adapteze unul la altul, să accepte și să respecte regulile, să dea naștere și să pună în aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, să fie capabili să gestioneze dezamăgirile și constrângerile” (BZgA, 2002)

      În funcție de resursele personalității lor, de mediul de proveniență cultural și social și de circumstanțele vieții, elevii sunt echipați în mod diferit să facă față provocărilor personale și sociale din partea școlii. Totuși, este vital să învețe să facă față cerințelor și provocărilor, pentru că este o competență cheie și o condiție obligatorie pentru o viață împlinită ca adult. Pentru a realiza aceasta, elevii au nevoie de ajutor din parea părinților, profesorilor și grupului lor de semeni. Condițiile importante pentru succes în acest proces sunt un climat de deschidere, reguli clare, acceptare și conștientizare în cadrul mediului școlar.

      Consecințele cyberbullyingului pot fi până la cele mai dramatice.

      Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în care comportamentele de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea de a-și identifica agresorul și de a ști cui să atribuie comportamentul agresiv, în mediul online acest lucru, de multe ori nu este posibil. În plus, dacă în realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se oprește la un moment dat iar situația umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără sfârșit .

       Protejați de anonimat, copiii care fac cyberbullying nu au ocazia să vadă imediat suferința pe care comportamentul lor îl aduce în viața celorlalți copii – copiii victimă. Asta face ca hărțuirea să se producă cu ușurință, de parte de protecția empatiei, regretului și a compasiunii pe care adeseori copii le simt atunci când își dau seama că și-au rănit un coleg. Nici copiii “martori” ai unui comportament de cyberbullying nu vor considera neapărat că fac ceva rău sau că devin parte a problemei, atunci când printr-un banal “like” sau “share” contribuie la “rostogolirea” unui mesaj de hărțuire. Cât despre copiii “victime”, aceștia trăiesc un sentiment intens de însingurare, teamă, tristețe, uneori disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație.

       Ca orice formă de bullying, cyberbullying-ul este direct corelat cu tulburări de sănătate mentală în rândul copiilor, cu consum de substanțe sau suicid. Referindu-ne specific la copiii victime, ne putem aștepta la consecințe negative în planul rezultatelor școlare, sănătății fizice și confortului emoțional. Ei au șanse mai mari decât alți copii să:

• dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind sentimente acute de tristețe, însingurare, teamă și îngrijorare;

• aibă dificultăți de somn și alimentație (ex. pot dormi puțin și agitat; vor avea dificultăți de trezire dimineața, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot exprima nevoia de a «ronțăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame);

• își piardă interesul pentru activități care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joacă, citit, interacțiune cu cei din jur etc.);

 • aibă frecvent dificultăți de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile, greață, dureri de stomac);

 • înregistreze o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoțită de absenteism sau chiar refuzul de a merge la școală; În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de cyberbullying, este întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, și în mediul offline, pe măsură ce aceștia intră în anii adolescenței. Astfel, copiii care au experiențe de a agresa, online sau offline, sistematic colegii, au șanse ca în adolescență și la vârsta adultă să:

 • consume alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoțională;

 • aibă comportamente violente și delincvente, de vandalism, violență fizică extremă, furt, abandon școlar;

• se implice prematur în relații sexuale cu risc;

• să devină adulți cu risc crescut de comportament ilegal, violență domestică și abilități minime de menținere a unui loc de muncă;

Instrumente pentru prevenirea bullyingului în clasă

     Da,am aplicat la clasă.Mă confrunt cu realitatea crudă a faptului că am câțiva elevi în clasă care sunt agresivi fizic și verbal cu colegii lor.Mă,,lupt”cu această problemă ,cu acești copii începând din clasa pregătitoare(momentan sunt în clasa a III-a).M-am frământat si m-am tot gândit cum sâ ii fac să conștientizeze că aceste comportamente și conflicte pot avea urmări grave. Ideea aceasta(intâlnită pe internet)și altele pe care le-am aplicat ,m-au ajutat în corectarea comportamentului elevilor mei. Activitatea s-a lăsat cu lacrimi,promisiuni și declarații.

Proiect de lecție

Disciplina:Dezvoltare personală

Scopul:manifestarea atitudinii pozitive față de ceilalți

Obiective:

-să adopte atitudini pozitive față de ceilalți:respect,încredere,acceptare,deschidere

-să conștientizeze urmările unui comportament agresiv(fizic sau verbal

 -să diferențieze comportamentele acceptate de cele neacceptate;

Material didactic: hârtie,foarfecă,creioane colorate,lipici

Forma de organizare: grupe de 4-5 elevi

Desfășurarea activității: Se desenează conturul corpului celui mai scund copil din clasă pe o foaie de flipchart și se decupează. Se realizează astfel X „umbre” de copii .Activitatea începe cu o discuție despre aceste umbre: dacă au nume, gen, personalitate etc.Apoi se împarțe clasa pe X grupe. Fiecare echipă primește câte o „umbră” cu cerința de a o personaliza . Copiii vor stabili genul, vor desena îmbrăcămintea, numesc personajul,îi specifică vârsta, culoarea ochilor și a părului,materia preferată,sportul practicat,instrumentul preferat, etc.Fiecare echipă va prezenta personajul în fața clasei.Se analizează cu atenție toate personajele, admirând detaliile realizate de membrii echipei.Se lansează următoarea provocare.Se cheamă fiecare echipă în fața clasei și li se cere să își jignească personajul, privindu-l în față( să îi adreseze porecle, jigniri,dar nu se lăsă loc înjurăturilor și limbajului vulgar). La fiecare jignire spusă de ei, învățătoarea rupe câte o bucățică din corpul fiecărui personaj. Cu cât spun mai multe jigniri, cu atât personajul este rupt mai tare.

   Așezându-se în bănci se analizează din nou: cum s-au simțit când au jignit, de ce unii au râs, de ce alții au plâns, ce emoție i-a cuprins când au văzut rezultatul.  Li se spune că se poate repara cerând iertare.Se poartă discuții despre comportamente agresive fizice sau verbale(să încercăm să reparăm ce am stricat, că rănile se șterg în timp, dacă cel care ți-a adus jigniri își schimbă comportamentul față de tine și îți demonstrează în timp că nu te mai rănește etc). Se dau personajele din nou echipelor și li se cere să își ceară iertare. Apoi copiii pot lipi bucățelele la loc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *