ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Bullyingul la grădiniţă

Educatoare Toma Alina,

Gradinita cu Program normal Nr. 24 Ploieşti, Prahova

Motto: „Şcoala nu trebuie să producă oameni mari, ci oameni buni...” (Aurelian Silvestru „Fărâme de suflet”)

Bullyingul este un concept, un termen cu interpretări multiple care explică în mare parte expresiile violenţei fizice, mentale sau verbale.La nivel internaţional există numeroase cercetări care au descoperit că fenomenul de bullying a crescut simţitor odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei. Aceasta dezvoltare a alimentat comportamentele ostile din cauza factorilor economici (săracule), discrepanţele create de mediul de viaţă urban versus rural (ţăranule), diferenţele de etnie, religie şi cultură.  Prin puterea exemplului, bullyingul porneşte şi se opreşte în familie.

Fenomenul de bullying a existat dintotdeauna, însă în ultimii ani a devenit un fenomen din ce în ce mai periculos.

Preşcolaritatea reprezintă una dintre cele mai frumoase vârste, reprezintă interacţiunea copilului cu mediul social, însă chiar şi la această vârstă, chiar la primul impact cu mediul social, copiii folosesc forme de bullying infantil (ex:„Doamnaaa, fetiţa aceea mi-a spus ca am bluza urâtă”). Este foarte bine ştiut faptul că uneori cuvintele au un impact mult mai puternic decât faptele.

Acest fenomen de bullying ia amploare pe zi ce trece mai ales în rândul adolescenţilor. Din dorinţa lor de a fi în „trend”, „la modă”  aceştia apelează la modalităţi nu tocmai potrivite de a atrage atenţia şi simpatia celor din jur, de a deveni polpulari, de a câştiga atenţie. Uneori efectele „atacurilor” verbale pot scăpa de sub control şi pot degenera în violenţă fizică, îngrijorător fiind că de multe ori aceste acţiuni au loc în incintele şcolilor, afectând în mod direct educaţia.

Din experienţa mea didactică, voi relata un caz de bullying întâmplat într-o grădiniţă unde exista preşcolari de etnie rromă şi preşcolari români.

La începutul anului şcolar am avut în componenţa grupei 20 de preşcolari de grupă mare, dintre care un preşcolar de etnie rroma supradotat.

Pe parcursul anului şcolar am observat că entuziasmul acestuia de a răspunde la activităţi, de a fi implicat , scădea pe zi ce trece. După multe discuţii cu acesta am aflat că problema copilului era lipsa de socializare, ceilalţi copii nu mai vorbeau cu acesta , nu mai interacţionau, iar preşcolarul se simţea din ce în ce mai nesigur pe forţele proprii şi tot mai singur.

Această formă de bullying infantil mi-a dat de gândit, iar concluzia la care am ajuns este urmatoarea:

Educaţia primită în familie este esenţială pentru dezvoltarea copiilor, viitori oameni ce vor face parte din societate, puterea exemplului este cea mai eficientă şi cea mai benefică într-o familie. Cu greu o educatoare reuşeşte să insufle un comportament adecvat dacă în familie nu exista armonie şi întelegere.

Sunt de părere că bullyingul trebuie înţeles de părinţi şi de cadrele didactice pentru a putea stopa sau măcar pentru a putea ameliora acest fenomen atât de ostil şi umilitor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *