ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Jocul didactic – stimulent creativ al abilităţii de comunicare la copilul preşcolar

Prof. Înv. Preșcolar Chiriță Cristiana-Daniela

Școala Gimnazială Nr. 1 Străoane, Vrancea

În Dicționar de Pedagogie, Sorin Cristea (2000, p. 78) definește jocul didactic astfel: „specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv și educativ cu elementul distractiv.”și ca „tip de joc prin care cadrul didactic consolidează, precizează și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora.” Prin intermediul jocului didactic se activează vocabularul copiilor, fiind principalul mijloc utilizat în corectarea pronunţiei şi a însuşirii anumitor structuri gramaticale. Jocul ca activitate de mare însemnătate în copilărie se încorporează și în activitatea intelectuală de ansamblu încă de timpuriu determinând dezvoltarea unor însușiri verbal-imaginative complexe a căror rol este foarte important (Verza Emil, 1993, p. 60).

Potrivit autoarei Vrăsmaș Ecaterina (1999, p. 121), prin joc, copiii se integrează și înțeleg lumea înconjurătoare. Jucându-se, copilul se cunoaște pe sine, își dă seama unde este mai puternic și unde este mai slab, își cunoaște interesele și nevoile. Jocul ajută copilul să se dezvolte intelectual, fizic și socio- emoțional. Prin joc copiii învaţă să interacţioneze cu ceilalţi, să exploreze mediul, să găsească soluţii la situaţiile problemă, să îşi exprime emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii. Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală, iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare, experimentare. „Ceea ce caracterizează jocurile sunt tocmai acţiunile reale din viaţa adulţilor pe care copiii tind să le reproducă în tocmai. Relaţiile interindividuale sunt controlate din ce în ce mai mult de regulile implicate în rolurile asumate de către copii” (Al. Roşca, A. Chircev, 1972).

 Ursula Şchiopu (1975) în cartea „Probleme psihologice ale jocului” consideră că jocul îndeplineşte pentru toate vârstele funcţii psihologice complexe, funcţii educative, între care amintim: asimilarea de conduite, acumularea de experienţă şi informaţie, funcţii de dezvoltare fizică prin antrenarea sau menţinerea capacităţilor fizice, funcţii sociale în dezvoltarea relaţiilor sociale.  Jocul capătă roluri psihologice tot mai complexe: funcții formative, funcții de relaxare,funcții de facilitare a adaptării copiilor la aspectele mai complexe ale mediului înconjurător, funcții de umanizare, constituind o preparare a copilului pentru viață, funcții de dezvoltare psihofizică și de satisfacere a trebuinței de activitate etc. (Verza Emil, 1993, p. 66).

Unul dintre categoriile de jocuri specifice activităţilor didactice din grădiniţă este jocul didactic. Acesta este un ,,tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Conţinutul, sarcina didactică (problema intelectuală), regulile şi acţiunile de joc (ghicire, surpriză, mişcare etc.) conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor” (Dicţionar de Pedagogie, 1979, 241).  La rândul său, acesta a fost clasificat de specialiști după mai multe criterii. Spre exemplu Bunăiașu C., Cămărașu G., Dănilă I., Gherghina D., Ilie V., Novac C., Oprescu N., Păunescu A (2007) , clasifică jocurile didactice pentru educarea limbajului în trei categorii:

 · jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;

· jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical;

· jocuri didactice pentru precizarea și activizarea vocabularului

Jocurile didactice reprezintă categoria cea mai cuprinzătoare și reprezentativă a jocurilor cu reguli. Aceste jocuri ocupă un rol important în dezvoltarea copilului, ele facilitând procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor, iar prin caracterul lor formativ influențează dezvoltarea și modelarea personalității copilului preșcolar.

Totodată, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecății, memoriei, atenției spiritului de observație, la cultivarea obișnuinței cu munca intelectuală și cea independentă. El constituie un mijloc și un procedeu deosebit de valoros deacumulare de noi cunoștințe, de echilibrare a procesului de învățare si a activității de joc, putându-se desfășura atât in cadrul activităților libere cat si in cele comune.  Jocurile didactice sunt integrate demersului educaţional explicit, sunt propuse de către adultul educator, au obiective educaţionale bine precizate şi reprezintă forma ideală prin care jocul, ca activitate fundamentală a vârstei preşcolare poate sprijini învăţarea „deghizat" dirijată, pregătind integrarea ulterioară a copilului în şcoală (Colceriu Laura, 2010, p. 48).

Scopul utilizării jocurilor didactice, în opinia autoarelor Barna I. P., Baroni M. C. și Alexandrache C. (2017, p. 101)  are în vedere:

  • verificarea volumului vocabularului și gradul de înțelegere a noțiunilor,
  • verificarea capacității copilului de a face analogii prin opoziție,
  • verificarea capacității de generalizare, a gradului de însușire a unor noțiuni din domenii variate și posibilitatea raportării acestor noțiuni la respectivele categorii integratoare,
  • formarea și consolidarea deprinderilor de a folosi cuvinte (antonime, omonime, paronime, sinonime) pentru dezvoltarea creativității verbale.

Eficiența jocului didactic în dezvoltarea vorbirii depinde, în mare măsură, de modul în care educatoarea știe să selecteze jocul, în raport cu situațiile concrete existente în grupa de copii. Aceasta presupune o foarte bună cunoaștere a copiilor sub raportul nivelului atins în dezvoltarea limbajului, precum și sub aspectul defectelor de vorbire. (I. Damșa, M. Damșa, Z. Ivănuș, 1999, p. 60). Folosind jocul didactic ca formă de activitate, educatoarele realizează instruirea şi educarea copiilor, le dezvoltă vorbirea necesară în procesul comunicării şi cunoaşterii, le perfecţionează exprimarea, corectează pronunţia, le îmbogăţeşte vocabularul şi-i ajută pe copii să-şi însuşească în mod practic structura gramaticală a limbii.

Așadar, jocul didactic constituie activitatea cea mai firească și eficientă în dezvoltarea multilaterală a copilului, în perceperea și înțelegerea lumii înconjurătoare, în stimularea dorinței preșcolarului de a cunoaște și de a-și exprima gândurile și impresiile. Acest lucru potențează considerabil valoarea educativă a jocului pentru dezvoltarea vorbirii (I. Damșa, M. Damșa, Z. Ivănuș, 1999, p. 60).

Bibliografie:

  1. Colceriu, L.  (2010). Metodica predării activităţii instructiv educative în grădiniţă. Bucureşti.
  2. Damşa, I.; Damşa, T.; Ivănuş, Z. (1996). Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi în clasele I şi a II-a. Bucureşti: E.D.P.
  3. Vrășmaș, E. (1999). Educația copilului preșcolar. București: Editura Pro Humanitate.
  4. Verza, E. (1993). Psihologia vârstelor. București: Editura Hyperion XXI.
  5. Roşca, Al.; Chircev, A. (1972). Psihologia copilului preşcolar. București: E.D.P.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *