ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Provocările învățământului online în cazul elevilor cu CES

Prof. înv. preșcolar Chiriță Cristiana-Daniela

Școala Gimnazială Nr. 1 Străoane, Străoane, Vrancea

“Tot ceea ce nu avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.”

-Jean Jacques Rousseau

Potrivit afirmației de mai sus a filozofului Jean Jacques Rousseau, individul uman acumulează toate abilitățile și deprinderile necesare trăirii vieții conviețui de la oameni, natură sau lucruri, ceea ce face din învățământul online în cazul copiilor cu CES o mare și adevărată provocare. Copiii cu dizabilităţi fac parte din categoria copiilor cu cerinţe de educaţie speciale (CES). Se cunoaște foarte bine faptul că în lume, nu există doi copii identici, drept pentru care învățarea trebuie să aibe loc în mod diferențiat pentru fiecare. Este o provocare să lucrezi cu copiii cu CES, mai cu seamă în contextul actual, al școlii online. Având ȋn vedere caracteristicile și manifestările tulburărilor cu care se confruntă, procesul instructiv-educativ din mediul online poate fi îngreunat de către acestea, dar cu flexibilitate și adaptare la particularităţile aptitudinale ale elevilor se pot însuma reușite ce conduc la succes.

Pandemia de SARS-CoV-2 a condus la închiderea școlilor în întreaga lumea. Școala online a reprezentat și reprezintă, în continuare, o provocare pentru toți cei implicați în procesul educațional, atât la nivel de macrosistem, cât și de microsistem, dar mai cu seamă reprezintă o provocare în cazul elevilor cu CES. Școala online presupune o multitudine de acte de reorganizare completă a modului în care se abordează actul didactic la nivel de elevi CES, pornind de la metode și tehnici de predare, procedee de lucru, dozajul diferit al timpului (copilul neavând răbdare) și terminând cu materialele și mijloacele didactice utilizate. Având în vedere că studiile actuale  au arătat că copiii cu CES își folosesc intens simțurile pentru a învăța, a face mediul de învățare distractiv și eficient, este impetuos necesar utilizarea tehnologiei. Pentru a facilita educația online și pentru a obține beneficii pe deplin eficiente ale învățării online, trebuie să existe un efort concertat pentru a oferi această structură, folosind o serie de instrumente de colaborare și metode de implicare care promovează incluziunea, creativitatea, asertivitatea.

Este o provocare lucrul cu copiii cu CES, având ȋn vedere caracteristicile și manifestările tulburărilor cu care se confruntă fiecare dintre ei, dar nu este imposibil, având în vedere faptul că  au potential crescut pentru dezvoltare, doar că este necesar să se descopere cele mai potrivite moduri prin care elevul să poate fi  activat. În proiectarea și desfășurarea lecţiilor în regim online, cadrele didactice se pot folosi de cele mai operante modalităţi de lucru, utilizând diverse tehnici terapeutice. Sfatul specialiștilor pentru cadre didactice și părinți este organizarea timpului petrecut de elevi în mediul virtual, ținând cont de câteva elemente:

  • Nevoile diferite de învățare;
  • Timpul optim de expunere la ecran în funcție de vârsta copiilor;
  •  Programa școlară și programa de examen;
  •  Nevoia de socializare;
  •  Nivelul de digitalizare.

Chiar dacă se configurează ideea că elevii asociază, din ce în ce mai des, internetul cu un bun mediator și  profesor, acesta nu va înlocui niciodată total acțiunea și afecțiunea profesorului, rolul acestuia neputând fi ignorat, mai cu seamă în educația copiilor cu CES, la care primează învățarea prin atașament. Pentru a face față provocărilor apărute în cadrul învățământului online pentru elevii cu CES, se poate avea în vedere următoarele aspecte pentru ameliorarea situației:

  • Secvențierea și segmentarea sarcinilor de lucru- un necesar în cazul de față, implică rezolvarea pe rând a sarcinilor și secvențelor de lucru. Acest pas îi permite copilului să se bucure de succesul rezolvării acesteia. Elevii cu CES renunță adesea doar la vederea cantității de material pe care îl au de învățat, sau de lucrat, însă împărțirea sarcinilor îi motivează să lucreze pe fiecare segment în parte.
  • Utilizarea diferitelor platforme sau aplicații interactive pentru învățare și evaluare;
  • Identificarea canalului senzorial preferat de către elev poate stimula învățarea: vizual, auditiv, practic și adaptarea materialului educativ.
  • Implicarea adulților poate fi privită ca o resursă de folos, deoarece copiii cu CES coloaborează mai bine cu familia.

 Învățarea de la distanță este în momentul actual și va continua a fi un lanț de creativitate și descoperiri și va contribui la consolidarea abilităților de muncă independentă, promovarea unei culturi a încrederii și a stării de bine a elevului.

În viitor trebuie pus accentul pe elementele învățării personalizate/ individualizate, dar și pe posibilitățile copilului. Elevii nu vor pune accent doar pe conținuturi, ci și pe analiza strategiilor și modalităților de învățare, precum și pe relațiile stabilite între participanții la actul învățării.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

  1. Botnariuc, P., Cucoș, C., Glava, C., Iancu, E. D., Ilie, D. M., Istrate, O., . . . Velea, S. (2020). Școala Online - Elemente pentru inovarea educației. București: Editura Universității din București. Preluat de pe https:// www.psih.uaic.ro/wp-content/uploads/sc_onl_rap_apr_2020.pdf
  2. Damrosch, L. (2007). Jean-Jacques Rousseau: Restless Genius. Houghton Mifflin Harcourt.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *