ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Directorul – mediator al climatului şcolii

Profesor Palade Marinel Valentin

Liceul cu Program Sportiv Focsani/ Vrancea

Prin poziţia sa de coordonator al activităţii din şcoală, directorul intervine ca un mediator al relaţiilor dintre membrii organizaţiei şi, inevitabil, al climatului şcolii. Directorul activează, facilitează, clarifică, impulsionează, orientează, degajă sensuri, ajută şi cu această ocazie, el creează o atmosferă socio- afectivă în comunitatea şcolii. Important este ca această atmosferă să se obiectivizeze într-un climat pozitiv.

Pe lângă atribuţiile sale de ordin administrativ sau academic, directorul îndeplineşte şi un rol expresiv, care se obiectivează cu precădere în domeniul climatului şcolii. Rolurile îndeplinite de director pot fi descrise- aşa cum am menţionat deja- pe două axe complementare: cea administrativ-academică şi cea instrumental-expresivă. Climatul şcolii este influenţat de activităţile ce au loc la intersecţia dintre academic- expresiv şi administrativ-expresiv. Variate aspecte ale activităţii directorului ca şi ale personalităţii sale influienţează climatul şcolii. Printre acestea putem enunţa pregătirea şi autoritatea lui profesională, calităţile  personale, dar mai ales stilul de conducere.

Unele definiţii accentuează faptul că stilul reprezintă modul de exercitare a rolului de manager, comportamentul şi practicile manageriale implicate în statutul de director. Stilul de conducere reprezintă modalitatea în care conducătorii îşi manifestă atribuţiile ce le revin în relaţiile cu subordonaţii, şefii, colegii.

Aşadar, stilul de conducere reprezintă modul în care managerul îşi asumă puterea cu care este investit prin statutul său în şcoală şi arta de a utiliza puterea şi practica managerială în vederea realizării obiectivelor organizaţiei şcolare, cât şi al asigurării unui climat de participare şi manifestare personală a fiecărui membru al comunităţii şcolare.

Deci, putem afirma că stilul de conducere corelează într-un mod evident cu climatul şcolii. De aceea, în descrierile diferitelor stiluri de conducere vom încerca să specificăm  consecinţele lor asupra climatului şcolii.

Tipuri de climat şcolar

R. Lickert şi J. G. Lickert afirmă despre climatul organizaţional că ar avea efect cumulativ: climatul de la vârful ierarhiei creează premisele pentru climatul de la nivelurile mediu şi bazal. Ei descriu patru tipuri de climate organizaţionale, rezultate din combinarea următoarelor variabile: leadership, motivaţie, comunicare, decizie, precizarea scopurilor, control.

1. Climat autocratic exploatator, care se defineşte prin faptul că managerii nu au încredere în subordonaţi şi folosesc ameninţări şi pedepse pentru a pune lucrurile în mişcare, iar subordonaţii de la nivelul bazal sunt rar implicaţi în luarea deciziilor.

2. Climat autocratic binevoitor, caracterizat prin faptul că managerii acţionează în manieră condescendentă faţă de subordonaţi, aceştia din urmă sunt, într-o oarecare măsură şi într-un cadru bine definit, implicaţi în luarea deciziilor.

3. Climat democratic consultativ, în care managerii au mai multăîncredere în subordonaţi, iar comunicarea se face în sens ascendent şi descendent. În timp ce deciziile importante sunt luate la vârful structurii, subordonaţii iau decizii la nivelurile bazale, de mai mică importanţă.

4. Climat democratic participativ, care se caracterizează prin faptul că managerii au încredere totală în subordonaţi, luarea deciziilor este puternic descentralizată, iar comunicarea se face pe orizontală şi verticală.

A. W. Holpin şi D. B. Croft au elaborat un chestionar descriptiv de identificare a aspectelor semnificative ale interacţiunilor profesor-profesor şi profesor-director, denumit Chestionar de descriere a climatului organizaţional.Acesta cuprinde 64 de itemi, grupaţi în 8 factori sau dimensiuni ce descriu climatul şcolii: 4 se referă la comportamentul profesorilor, iar ceilalţi 4 descriu comportamentul directorului de şcoală.

Cele patru caracteristici ale comportamentului profesorilor sunt:

- frustrarea, care constă în credinţa/sentimentul profesorilor că directorul îi împovărează cu sarcini birocratice şi de rutină, inutile şi solicitante;- intimidarea, care se referă la gradul de satisfacţie resimţit de profesori, determinat de relaţii interpersonale calde şi prietenoase;

- neangajarea, careconstă în tendinţa profesorilor de a realiza activităţile cu o angajare minimă, de suprafaţă;

-atmosfera, care priveşte starea generală resimţită în urma unor activităţi ce îmbină nevoia de împlinire profesională şi socială cu cea personală.

Caracteristicile ce descriu comportamentul directorului sunt:

- accentuarea productivă- comportament directiv, centrat pe control şi supraveghere strictă a activităţii profesorilor.

- distanţarea- comportament formal şi impersonal, bazat pe autoritatea conferită de poziţia de director;

- consideraţia- comportament cald şi prietenos, de sprijinire a profesorilor;

- încrederea- comportament angajat şi dinamic, prin care directorul doreşte să ofere un exemplu profesorilor.

Pe baza analizei răspunsurilor la chestionar, Holpin şi Croft au identificat şi descris şase tipuri de climate şcolare, dispuse pe un continuum de la „deschis” la „închis” şi anume: deschis, autonom, controlat, familiar, paternalist şi închis.

1. Climatul deschis se caracterizează prin dinamism şi grad înalt de angajare a membrilor instituţiei şcolare. Este un climat stimulativ, care oferă satisfacţii, relaţiile dintre profesori şi dintre aceştia şi director sunt deschise, colegiale, de respect şi de sprijin reciproc.

2. Climatul închis se caracterizează printr-un înalt grad de neangajare şi dinamism scăzut, rutină, puţine satisfacţii, apatie, lipsă de interes, supraveghere continuă şi control înalt, relaţii tensionate, frustrante, atât cu directorul, cât şi între profesori.

Bibliografie:

• Păun, Emil, 1999, Şcoala- abordare sociopedagogică, editura Polirom, Iaşi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *