ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EFECTE PSIHOSOCIALE ALE CULTURII ORGANIZAȚIONALE DIN ȘCOALĂ ASUPRA ANGAJAȚILOR

Profesor Palade Simona-Mihaeala

Școala Gimnazială Țifești/ Vrancea

Viaţa oricărei organizaţii şcolare se manifestă nu numai prin activităţile desfăşurate, ci şi prin stările subiective pe care le trăiesc membrii săi şi care configurează dimensiunea umană a acesteia.

Angrenaţi în realizarea diferitelor activităţi, membrii organizaţiei înteracţionează şi cooperează, activitatea lor fiind însoţită de trăiri de tot felul: satisfacţie-insatisfacţie, bucurie-tristeţe, încredere-descurajare etc. Aceste stări constituie dimensiunea subiectivă a muncii. Ele influenţează, într-un grad înalt, starea generală şi bunul mers al organizaţiei, performanţele ei. Aceste fenomene subiective constituie ceea ce a fost denumit climatul organizaţiei.  În vreme ce cultura reprezintă mai degrabă dimensiunea dominant obiectivă, ce poate fi surprinsă mai riguros în comportamentele indivizilor, climatul constituie dimensiunea subiectivă a organizaţiei.  Cultura organizaţiei şcolare postmoderne se dezvoltă, în mod special, prin valorificarea resurselor subiective ale climatului organizaţional  generat de modul de acţiune al tuturor „actorilor şcolii” (manageri, colectiv didactic, elevi, personal administrativ, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii locale etc.).

Prin climat organizaţional se înţelege o stare psihosocială, exprimată cultural într-un  context intern şi extern şi este generată de un ansamblu de variabile obiective şi subiective intersectate într-un câmp psihosocial sau context situaţional (extern şi intern) care străbate activitatea didactică  realizată în cadrul şcolii (S. Cristea).  El se referă la ambianţa intelectuală şi morală din interiorul colectivului unei şcoli, la stările emoţionale  şi la percepţiile colective. Climatul organizaţional este dat de dispoziţia psihică relativ stabilizată la nivelul membrilor unei organizaţii, dispoziţie determinată de semnificaţia acordată de aceştia ansamblului de  influenţe interne şi externe, subiective şi obiective, ce pot avea impact asupra organizaţiei. Este o stare mentală şi emoţional-atitudinală care domină cronic ori temporar membrii unei organizaţii şi care îşi exercită acţiunea cu precădere  asupra fiinţelor uman

Climatul psihosocial dintr-o şcoală reflectă atitudinea generală faţă de modul de funcţionare a organizaţiei,  faţă de condiţiile de muncă din şcoala respectivă,  faţă de manageri şi colegi.  Poate  constitui  un puternic factor de mobilizare a întregului personal sau, dimpotrivă,  un factor demobilizator. El influenţează activitatea din şcoala respectivă prin intermediul sentimentelor (de frică sau  de destindere). Un climat favorabil permite membrilor organizaţiei să se concentreze asupra sarcinilor şi le stimulează entuziasmul de muncă, fiecare membru al colectivului activându-şi   la nivel maxim capacităţile de care dispune.

Factorii care influenţează climatul şcolii

a) Factori structurali

Mărimea şcolii. În şcolile cu un număr mare de elevi şi cadre didactice, climatul este mai rece, spre deosebire de şcolile mici care au un climat cald, nu lipsit însă cu desăvârşire de posibile stări tensionale;

Compoziţia umană a şcolii,care se referă la structura de vârstă şi de sex, gradul de omogenitate a pregătirii profesionale, poziţia socială extraorganizaţională (mediul social de provenienţă). Se admite, de exemplu, că în şcolile în care există diferenţe importante în privinţa tipurilor şi nivelurilor de pregătire profesională, pot apărea stări conflictuale cu o frecvenţă redusă.

                       b) Factori instrumentali

Aceştia se referă la condiţiile şi mijloacele de realizare a obiectivelor organizaţionale. Printre aceşti factori putem menţiona mediul fizic şi condiţiile materiale, relaţiile funcţionale dintre membrii comunităţii şcolare, strategiile şi modalităţile de acţiune, stilul de conducere şi competenţa directorului, modalităţile de comunicare în interiorul şcolii şi ale şcolii cu diferiţi parteneri externi. Nu e important cât comunicăm, ci cum comunicăm.

Mediul fizic şi condiţiile materiale dificile ale şcolii pot sta la baza unor sentimente de insatisfacţie profesională, de exemplu, atunci când elevii şi profesorii lucrează în spaţii neîncălzite, insalubre ori nu dispun de minima dotare cu material didactic necesar sau cu aparatură.

c) Factori socio-afectivi şi motivaţionali

Aceşti factori se manifestă prin efectele lor asupra gradului de integrare socio-afectivă, a coeziunii şi motivaţiei membrilor organizaţiei şcolare. Cei mai semnificativi factori de acest tip vizează contaminarea afectivă a relaţiilor interpersonale (acceptare, respingere, indiferenţă) şi prezenţa unor subgrupuri („clici”, „bisericuţe”), relaţiile membrilor organizaţiei cu directorul, satisfacţia sau insatisfacţia generată de activitatea comună, convergenţa sau divergenţa dintre interesele organizaţiei şi aşteptările membrilor, tehnicile de motivare utilizate în organizaţie şi consistenţa lor ( tehnici participative sau nonparticipative, pecuniare sau nonpecuniare etc.), posibilităţile şi modalităţile de promovare, relaţia membrilor cu instituţia şcolară etc.

Stilul de conducere  şi competenţă al directorului (autoritar, democratic, nepăsător, birocratic) poate fi mobilizator pentru unii şi demobilizator pentru alţii, poate crea nemulţumiri sau poate genera un climat de participare colegială la rezolvarea problemelor şcolii, ori un comportament neangajat (lipsa efortului de a forma o echipă, negativism, interes scăzut pentru creşterea prestigiului şcolii).

Modalităţile de comunicare în interiorul şcolii pot genera un climat de colegialitate (relaţii     deschise, prieteneşti, ajutor reciproc, toleranţă) sau un climat familial (relaţii impregnate afectiv, interacţiuni care se continuă în timpul liber), dar şi un climat dominat de sentimentul de necomunicare, de suprasolicitare, cu sarcini care vin intempestiv, fără ca cineva să le poată explica raţiunea.

Factorii socio-afectivi şi motivaţionali exprimă dependenţa climatului dintr-o unitate şcolară de: natura afectivă a relaţiilor interpersonale (relaţii de acceptare reciprocă, de respingere sau indiferenţă); prezenţa unor subgrupuri rivale (“clici”, “bisericuţe”);  sentimentul dominant de satisfacţie/insatisfacţie profesională; tehnicile de motivare utilizate predominant de director   (predominant punitive sau predominant stimulative)

După S. Cristea factorii care condiţionează calitatea climatului psihosocial al şcolii pot fi identificaţi la nivelul comportamentului managerilor, cadrelor didactice, personalului administrativ, elevilor, părinţilor, unor membri ai comunităţii locale şi în modalităţile de manifestare directă şi indirectă, vizibilă şi mascată, a mediului şcolar (intern şi extern).

Comportamentul managerilor poate fi caracterizat în raport de matricea stilistică exprimată în diferite contexte interne şi externe, în sens: autoritar- permisiv-democrat; directiv-nondirectiv, formal-nonformal-informal; dinamic-static; predominant cognitiv-afectiv-motivaţional-volitiv. O caracteristică aparte este cea a stilului managerial afirmat predominant în raporturile cu profesorii şi ceilalţi reprezentanţi ai comunităţii: participativ, deschis/închis, restrictiv, stimulativ.

Comportamentul profesorilor poate fi caracterizat prin diferite grade de: angajare/ neangajare (socială şi pedagogică); încredere/neîncredere în forţele şi resursele proprii, apropiere/depărtare psihosocială de elevi şi părinţi; poziţionare pozitivă / negativă faţă de managerii şcolari (responsabili comisie metodică, directori, inspectori şcolari), alţi profesori, elevi, părinţi.

Comportamentul elevilor este caracterizat  după o serie de  indicatori: capacitatea de autocunoaştere, modul de raportare la obiectivele generale şi specifice ale şcolii şi ale disciplinelor de învăţământ; atitudinea faţă de profesori, manageri, personal didactic, colegi mai mari, părinţi; încrederea/neîncrederea faţă de misiunea instruirii, de etosul şcolii, de valorile civice promovate în diferite situaţii şcolare şi extraşcolare, de normele formale şi informale (elaborate în context intern).

Tipuri de climat psihosocial

Combinarea  caracteristicilor comportamentale determină apariţia a mai multor tipuri de climat psihosocial  care  conturează  o  anumită  „personalitate a şcolii”: deschisă/închisă; autonomă /dependentă (de contextul extern);  controlată / autocontrolată;   paternalistă/colegială  (bazată pe sprijin psiho şi socio-pedagogic între toţi actorii şcolii);  angajată/neangajată; reproductivă / creativă.

Crearea climatului psihosocial pozitiv al şcolii implică: un nivel motivaţional superior al managerilor, profesorilor, elevilor, părinţilor (exprimat în termeni de aspiraţii);  un context (intern şi extern) de învăţare deschis, stimulativ pentru şcoală şi fiecare clasă de elevi;  relaţii de cooperare eficiente între toţi membri comunităţii (manageri, profesori, elevi, părinţi, personal administrativ, inspectori şcolari).

Rolurile managerului în crearea climatului organizaţional  este de animator şi inovator. Rolul de animator se concretizează în   valorizarea capacităţilor, a creativităţii individuale şi colective, a disponibilităţilor afective ale elevilor şi profesorilor, în activarea, facilitarea  şi impulsionarea activităţii didactice, în crearea unei atmosfere  de angajare socio-afectivă prin gândire clară şi suplă orientată spre finalităţi educaţionale precise. Managerul devine inovator dacă iniţiază şi organizează procesul de cercetare ameliorativă a activităţilor  educaţionale din şcoală, dacă îi uimeşte pe colaboratori prin noutate.

Concluzii

Indicatorii  unui management  orientat spre crearea unui climat organizaţional pozitiv sunt: încrederea reciprocă între manager şi colectiv, potrivit ideii „omul potrivit la locul potrivit”,, bune relaţii între manager şi colectiv  (competenţe înalte de ambele părţi capabile să stimuleze un climat  de efervescenţă intelectuală);  schimb reciproc de informaţii (conexiune informaţională continuă şi promptă); spirit de echipă (prezent în convingerile, aspiraţiile, idealurile, normele morale şi de conduită ale colectivităţii).

În societatea românească  actuală  climatul organizaţional şcolar este deseori perturbat de sentimentul de incertitudine sau de insecuritate,  prin  faptul că există prea multă instabilitate.  Schimbările se petrec brusc.  Profesorii au fost transformaţi în  funcţionari publici, în sensul că au de completat tot felul de statistici, uneori chiar în timpul orelor de curs în detrimentul actului instructiv-educativ. Managerilor le lipseşte capacitatea de empatie. Apariţia din ce în ce mai accentuată a individualismului, lipsa capacităţii de empatie şi de comunicare determină deteriorarea relaţiilor interumane şi în mod direct a ambianţei psihosociale.

Calitatea ambianţei şcolare/a climatului organizaţional şcolar este expresia  concretă a spiritului echipei constituite de manager şi reflectă competenţa şi eficienţa activităţii manageriale din şcoală.

      Bibliografie

1. Cristea, S., (2011), “Managementul organizaţiei şcolare”- note de curs

2. Diaconu , M., (2004), “Sociologia educaţiei”, Bucureşti, Editura A.S.E.

3. Iosifescu, Ş, (2001) “ Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ”, Bucureşti, Editura TipoGrupPress;

4. Păun , E., (1999)  „Şcoala. O abordare sociopedagigică”, Iaşi, Editura Polirom;

5. Petrescu , P., Şirinian, L.,  (2002) , “Management educaţional”, Cluj –Napoca, Editura Dacia;

6. Tudorică, R.  (2006) “Managementul  educaţiei în context european”, Bucureşti, Editura Meronia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *