ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



BULLYING-UL ȘCOLAR – CAUZE, CONSECINȚE ȘI SOLUȚII

Prof. CUIBUȘ MIHAELA LAURA

Școala Gimnazială nr. 1 Ciumeghiu, Bihor

Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în rândul copiilor de vârstă școlară, care implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Astfel de comportamente au caracter repetitiv și ambii copii implicați în proces pot suferi consecințe serioase și de lungă durată.

Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:

  • un dezechilibru de putere: copilul care agresează își folosește puterea pentru a controla sau a le face rău altora;
  • caracter repetitiv: comportamentul agresiv se întâmplă des și are potențial de a se repeta;
  • caracter intenționat: cel care agresează are intenția de a-l răni pe celălalt.

            Cercetătorii au identificat 3 tipuri de bullying:

  • bullying verbal: tachinări, injurii, comentarii nepotrivite cu tentă sexuală, utilizarea sarcasmului, amenințări;
  • bullying social, cu implicații asupra reputației cuiva și asupra relațiilor lui cu cei din jur: a abandona o persoană cu rea intenție, a convinge alți copii să nu fie prieteni cu o anumită persoană, răspândirea zvonurilor răutăcioase despre cineva, a face pe cineva să se simtă jenat în public;
  • bullying fizic: a lovi, a ciupi, a scuipa, a pune piedici, a împinge, a lua sau a distruge lucrurile cuiva și alte gesturi fizice nepoliticoase.

Aceste tipuri de comportament pot fi întâlnite în timpul orelor de școală sau chiar după finalizarea orelor. De asemenea, multe incidente pot fi întâlnite în spații de joacă, pe terenul de sport, în mijloace de transport în comun, pe rețele de socializare etc.

În ultimul timp s-a identificat și un al 4 -lea tip de bullying cu care se confruntă elevii, acesta manifestându-se cel mai des în afara spațiului școlar, dar cu efecte la fel de grave.-cyberbullyingul. Acesta presupune bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe telefoanele mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei vizați. Printre exemple se numără: răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de socializare, transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de mesaje sau copierea identității unei persoane și transmiterea în numele  acesteia de mesaje răuvoitoare cuiva.  Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece concomitent. Dar cyberbullying lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.

Există diferențe de gen în cadrul victimizării din școli, clar subliniate de majoritatea cercetărilor în domeniu. În acest sens, este remarcată predispoziția băieților la adoptarea unui comportament de victimizare/bullying și a unei posturi de agresor, spre deosebire de fete. Studiile științifice arată că fetele se implică mai mult în acțiuni de bullying indirect, adoptând comportamente de răspândire de zvonuri răutăcioase, excludere socială, respingere. Se pare însă că nu există diferențe semnificative de gen în cazul agresivității indirecte, al victimizării relaționale.

Din păcate, expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”, la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare.

Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent dacă sunt copii sau adulți, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de stres, îmbolnăviri și chiar sinucidere. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresieanxietate, stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor.  Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, raționale și chiar sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse, ducând la abandon școlar.

De aceea, atât victimele, cât și agresorii au nevoie de suport din partea adulților prezenți în viața lor. Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea inițial o discuție cu părinții lor, astfel încât aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și de securitate fizică și emoțională. Însă pentru a stabili o relație deschisă, bazată pe cooperare, între copii și părinți este necesar ca părinții să reacționeze cu grijă și cu precauție la această situație, deoarece maniera în care părintele abordează problematica va stabili deschiderea ulterioară a copilului spre a căuta suport în sânul familiei. De multe ori însă tocmai cadrul familial este inadecvat, oferind ca ”model” comportamente nesănătoase. Ca atare, școala este datoare să sprijine victimele agresiunilor de orice fel prin intermediul cadrelor didactice și ai altor adulți semnificativi pentru a ajuta copiii să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți:. În continuare, dacă elevul manifestă semne de depresie sau anxietate prelungită, ori schimbări comportamentale necorespunzătoare, se recomandă discuții cu specialiști din domeniul dezvoltării copilului (psiholog, psihoterapeut, consilier educațional). Discuția părinți-copii, profesor-copii și consilierea specializată sunt metode esențiale care pot  contribui semnificativ în dezvoltarea relațiilor sănătoase dintre copii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *