ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



PREVENIREA BULLYING-ULUI

Prof. Înv. Primar Mihăilă Irina Mihaela,

Școala Gimnazială Nr. 25, Bucureşti

Este un cuvânt care vine din limba engleză și reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, este un fenomen de excludere socială, de hărțuire, de cruzime a copiilor.

Majoritatea părinților, a cadrelor didactice vorbesc despre acest fenomen la vârste înaintate, însă dacă ne uităm încă de la grădiniță el apare de la 3-4 ani, spre 4 ani mai mult.

Comportamentele cuprinse în fenomenul numit “bullying” se referă la:

  • poreclire
  • abuz verbal sau scris
  • excluderea din activități și din situații sociale
  • abuz fizic sau corecție

            Agresorii ajung la bullying din dorința de a fi:

  • populari
  • cool
  • ca să atragă atenția
  • din furie
  • din grija pentru păstrarea imaginii de sine
  • din cauza unor tulburări de personalitate.

Efectele bullying-ului asupra celui agresat:

  • Stresul
  • Anxietatea
  • Fobia socială
  • Suicidul!

Cum facem față fenomenului de bullying?

Ce e de făcut totuși dacă ajungem într-o astfel de situație și avem un coleg sau un prieten care încearcă să ne hărțuiască? În general, specialiștii ne recomandă să:

  • Evităm agresorii
  • Menținem o postură dreaptă și curajoasă
  • Nu arătăm că ne este frică

Iată și câteva sfaturi punctuale:

  1. Fii asertiv: apără-ți drepturile! Într-o manieră non-agresivă încearcă să îți comunici valorile și opiniile, fără să desconsideri părerile celorlalți.
  2. Ai încredere în tine! Chiulitul de la școală nu este o soluție pentru a evita confrutarea cu agresorul.
  3. Nu răspunde cu aceeași monedă! Când se întâmplă evenimente neplăcute, încearcă să comunici, să fii deschis la înțelegeri.
  4. Cere ajutorul unui adult! Dacă nu vei spune nimănui ce ți se întâmplă, problema nu o să treacă de la sine.
  5. Dacă ești martor atunci când un coleg/ă este agresat/ă verbal, fizic, nu-ți fie frică să intervii! Faptul că nu ajuți îi confirmă agresorului că ceea ce face este acceptabil social. Și nu este așa!

Cum se poate evita fenomenul de bullying?

Copiii care sunt victime ale bullying-ului au nevoie de sprijinul adulţilor, în special de cel al părinților. Cu ajutorul lor copiii pot învăţa cum să facă faţă comportamentelor de tachinare, poreclire sau a altor forme mult mai grave.

Fiecare copil simte nevoia să primească mesajul că aceste tipuri de comportamente sunt inacceptabile. Deoarece bullying-ul apare de obicei în comunităţile de copii, acest mesaj trebuie să fie promovat şi întărit atât la şcoală, cât şi acasă.

Pentru că bullying-ul îi afectează pe toţi elevii din grup, nu se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă, este important să îi învăţăm pe copii ce să facă dacă sunt martorii unui asemenea eveniment.

Martorii bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii, de multe ori se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei ţinta bullying-ului şi tind să evite agresorul, nefiind dispuşi să intervină în apărarea copilului agresat. Bullying-ul creează o atmosferă pervazivă şi nedefinită de intimidare, frică şi tăcere printre copii.

Tachinarea nu poate fi întotdeauna prevenită, iar noi nu putem controla ceea ce spun sau fac ceilalţi. Ce se poate face într-o astfel de situaţie este să învăţăm copiii cum să îşi controleze propriile reacţii, deoarece multor copii le lipsesc abilităţile sociale necesare pentru a face faţă glumelor, etichetărilor şi farselor colegilor lor.

În momentul în care ei plâng sau se înfurie, nu fac decât să îşi încurajeze colegii în a continua cu acel comportament.

Învăţaţi copilul prin joc de rol ce să îşi spună în situaţia respectivă sau să o privească diferit.

  • Copilul poate să îşi spună: „chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte pot să fac faţă acestei situaţii “; poate să îşi pună o întrebare care să verifice valoarea de adevăr a celor spuse pe seama sa: „este adevărat ce spune … despre mine?” (de cele mai multe ori se dovedeşte că nu); poate să se gândească la calităţile sale care contravin remarcilor negative făcute la adresa sa.

Învăţaţi copilul prin joc de rol să se comporte diferit:

  • Ignorarea copilului care tachinează - să se comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. (Manifestarea furiei sau izbucnirea în plâns adesea accelerează comportamentele de tachinare). Ignorarea NU este o metodă bună în situaţii în care cineva tachinează de foarte mult timp şi foloseşte comportamente de bullying cu scopul de a-l intimida). Dacă este posibil, este recomandat să plece din situaţie.
  • Transmiterea de mesaje la persoana I - acest tip de mesaj asertiv este o metodă bună de exprimare a propriilor emoţii: „Sunt trist/nu-mi place când faci glume pe seama ochelarilor mei, aş prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactul vizual şi folosirea unei ton ferm. Această tehnică funcţionează când este folosită într-un cadru controlat, în care există un adult, există nişte reguli, etc. (cum ar fi în clasă, la şcoală). Folosirea ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea situaţiei (copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a observat că ceea ce face el, produce o emoţie sau a obţinut ceea ce şi-a dorit).
  •  Răspunsul paradoxal. Această tehnică învaţă copilul cum să-şi schimbe modul în care vede sau înţelege cuvintele pe care celălalt le spune la adresa sa. Astfel, el poate să schimbe cuvintele de tachinare în complimente. De exemplu, un copil face glume pe seama sa că poartă ochelari şi spune „aragaz cu 4 ochi”. În această situaţie, poate să răspundă politicos: „Mulţumesc că ai remarcat că am ochelari!” (copilul care a făcut remarca nepotrivită este de regulă confuz când nu primeşte reacţia obişnuită de furie sau de frustrare). Un alt tip de răspuns paradoxal este exprimarea acordului faţă de aspectele la care se referă cel ce tachinează. De exemplu, răspunsul adecvat la adresa unui copil care tachinează şi spune „Ai aşa de mulţi pistrui!” ar putea fi „Este adevărat, am o mulţime de pistrui!”. Acordul cu aspectele semnalate elimină dorinţa de a ţine ascuns pistruii, lasă agresorul fără replică deoarece conflictul este blocat.
  • Răspunsul cu un compliment este un alt tip de reacţie care descurajează tachinarea. De exemplu, dacă cineva râde de modul în care copilul aleargă, acesta ar putea răspunde cu un compliment „Tu eşti un bun alergător!”. Umorul este un alt tip eficient de reacţie deoarece este total diferit de răspunsul aşteptat şi subliniază faptul că nu există un punct vulnerabil care să fi fost atins. În plus, râsul poate să schimbe o situaţie cu potenţial de rănire, într-una comică.

Pentru situaţiile în care comportamentul de bullying se menţine şi nimic nu pare să funcţioneze, copiii au nevoie să solicite ajutorul unui adult: Primul pas în reducerea comportamentelor de bullying este să le recunoaştem şi să facem ceva pentru stoparea lor (ex. să semnaleze prietenilor, cadrelor didactice, părinţilor atunci când nu ştiu sau nu reuşesc să facă faţă singuri).

În concluzie:

Ce este important să evite un copil care este agresat: să se înfurie/să plângă; să se comporte agresiv (să lovească, să înjure etc.), să aducă alţi copii sau o gaşcă cu ajutorul căreia să îşi facă dreptate, să răspundă cu tachinare.

BIBLIOGRAFIE:

https://tikaboo.ro/bullying-ul-ce-este-si-cum-sa-il-evitam/

https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-violentei-in-scoala/prevenirea-bullying-ului-in-scoli-si-gradinite

https://republica.ro/bullying-cum-sa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-umilirii-hartuirii-si-intimidarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *