ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Rolul aplicării metodelor interactive pentru facilitarea trecerii copilului de la o etapă de învăţare la alta

Prof. Şerbănaţ Cristina Elena,

Şcoala Gimnazială Traian Săvulescu, Izvoarele, Prahova

Dezvoltarea aptitudinilor şi a capacităţilor copilului este un proces evolutiv de transformări progresive ale motricităţii, percepţiei, inteligenţei, gândirii, limbajului, practic ale întregii personalităţi. Toate aceste structuri psihice au o dinamică în timp, interacţionează strâns unele cu altele, iar orice modificare a uneia antrenează sau influenţează pe celelalte, inclusiv caracteristicile fizice. Dezvoltarea abilităţilor mentale ale copilului este un proces extrem de complex, influenţat de factori genetici, biologici, individuali, familiali, sociali, educaţinali, economici şi culturali. Dacă aceşti factori acţionează separat, ei pot avea o influenţă negativă asupra dezoltării copilului.

Pentru ca teoria procesului de învăţământ să sprijine efectiv practica educaţională este necesar ca educatorii, indiferent de specialitate şi de nivelul elevilor cu care lucrează să-şi propună să surprindă esenţa şi să explice ştiinţific evenimente ce au avut loc în procesul învăţarii normale, dar specifice pentru un domeniu  al cunoaşterii; să înţeleagă şi să soluţioneze adecvat şi la timp barierele ce modifică sau blochează evoluţia normală a personalităţii elevilor; să studieze situaţile complexe, experienţe, evenimente, care generează modificări în comportamentul de învăţare, să reconstruiacă permanent strategiile şi tacticile prin care elevii sunt dirijaţi pentru atingerea unor performanţe aşteptate şi să-şi evalueze continuu strategiile de acţiune prin realizarea controlului şi aprecierea corectă a progreselor în învăţare.

Prin urmare, învăţarea poate să atingă un nivel înalt de perfecţionare doar dacă există implicare din partea cadrului didactic, dar şi a elevului, astfel încât mediul creat să fie unul stimulativ, motivaţional, care să ajute la relaţionarea dintre profesor şi elev. Cercetările au evidenţiat faptul că preşcolarul are disponibilitatea de cunoaştere sporită faţă de cele valorificate în grădiniţă. Grădiniţa de copii oferă cadrul prielnic pentru organizarea ştiinţifică a învăţării, eşalonarea gradată a sarcinilor de învăţare şi conducerea cu profesionalism a copilului pe calea cunoaşterii. Valorificarea experienţei de viaţă a copilului, predominanţa jocului ca tip de activitate şi îmbinarea activităţilor comune cu cele alese sunt premisele unei învăţari eficiente la vârsta preşcolară, facilitând procesul de integrare, de la grădiniţă, la şcoală.

Încă de la o vârstă fragedă: 3-4 ani, copilul trăieşte printre alţii, dezvoltându-şi dorinţa de educare, de socializare, de comunicare pentru a găsi sensul creaţiei. El descoperă, creează, se exprimă, se miră, reflectă la idei şi fapte, acţionează şi de aceea este foarte important ca  educatoarea să-l ajute să se dezvolte şi să depăşească dificultăţile pe care le-ar putea întâmpina în momentul trecerii de la gradiniţă la şcoală, prin încurajarea şi susţinerea de a găsi singur rezolvarea, de a încerca să meargă mai departe chiar dacă nu a obţinut rezultatele dorite imediat, de a se autodepăşi constant şi de a nu renunţa niciodată indiferent de obstacole.

Noi, educatoarele, trebuie să-i sprijinim permanent. Să-i ajutăm să găsească soluţii la situaţii controversate la care sunt supuşi, să le provocăm interesul, efortul şi experienţa şi să-i punem în situaţii de cunoaştere şi acţiune. Important este ca elevul să acţioneze, să se implice permanent în activităţi şi să încerce să rezolve diferite situaţii problematice, întrucât stând şi privindu-i pe alţii, învăţarea nu are loc. Scopul instruirii nu este de a re-zice, ci de a construi propriul progres psihic, de a produce şi de a iventa. Astfel, copiii pot descoperi o lume minunată plină de experienţe miraculoase de cunoaştere şi dezvoltare.

BIBLIOGRAFIE

Dimitriu, E., Nestor, G., Creţu, E., Doană, S., Ichim, A.M., Nicolescu, F.( 1972). Elev la şase ani, Bucureşti: Editura ştiinţifică;

 Dumitru, G. (2004). Sistemul cognitiv şi dezvoltarea competenţelor, Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică;

Neacşu, I. (2015). Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Iaşi:Editura Polirom

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *