ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



BULLYING-UL ÎN ŞCOALĂ

Prof. Dițu Antonia Cătălina

Școala Gimnazială “Elena Doamna” Ploiești, Prahova

În cateva minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale pot fi extrem de grave. Acest lucru face aparitia fenomenului “bullying”. Dacă la grădiniță fenomenul este prezent în faza incipientă, la școală se dezvoltă drastic. Sunt sute de cazuri în care părinții își mută copiii în alte unități de învățământ pentru că au fost agresați, fizic sau verbal, de alți colegi sau si mai rau, de unele cadre didactice.

Bullying-ul are fețe ascunse. Ca și profesor de educație fizică și sport, datoria mea nu este numai aceea de a face copiii să iubească mișcarea și să se dezvolte armonios,dimpotrivă îmi doresc să îmi las amprenta mai mult asupra lor, asupra personalității fiecăruia și să-i îndrum spre o copilărie frumoasă. Supravegherea mea este în permanență atunci când sunt la oră și cu stupoare am realizat că există unele situații când acțiunile unor elevi manifestă numeroase comportamente, a căror intenție este să provoace suferința. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.

Școala este mediul propice pentru descărcarea  de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta lupta pentru putere. Mai ales că la ora de educație fizică si sport parcă ar evada din “cușca” numită sala de clasă și dau frâu liber energiei ,tensiunii acumulate în decursul zilei.  În unele momente ale lecției, copilul caută un individ mai slab decât el ( atât din punct de vedere fizic cât și ca performanță sportivă/motrică) și încearcă să-l domine astfel încât  prin intermediul lui să scape de problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle). 

Cauzele apariției bullying-ului

Am constatat că problemele apărute sunt și oglinda dezechilibrului din familie. Familiile în care există violență oferă un mediu optim pentru formarea “agresorilor”. Copiii sunt într-o continua formare și acestia învată prin imitare , de aceea tind să își copieze prin gesture si vorbe părinții, bunicii, rudele apropiate. Au modele de urmat în acest sens. Copiii ”agresori “ au învăţat că a fi puternic înseamnă ca ceilalţi să se teamă de ei.

Cum depistăm și cum combatem fenomenul bullying?

Când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit, îmbrâncit sau chiar lovit  repetitiv, este clar că asistăm la acest fenomen. Când organizăm diferite joculețe interactive,( atât cât ne permit regulile în perioada aceasta delicată) putem observa cu ușurință când un copil nu are prieteni în echipă. De altfel, sunt raportate faptele celorlalți colegi ai echipei, cum ar fi excluderea unui copil dintr-o echipă sau abuzul verbal asupra acestuia,. Și aici pot mentiona un mic exemplu:

“Doamnaaaa, Luca mă tot necăjește și de fiecare dată se bagă în fața mea când urmez să fac pe salteluță  zice că e mai bun ca mine și eu nu știu să fac corect că sunt gras, imi zice Pufy” ...

                                                                                                              (Mircea 7 ani).

Iar în astfel de cazuri trebuie să opresc activitatea și  să le explic tuturor nu contează felul în care aratam, Doamne-Doamne ne-a înzestrat cu fizicul nostru , de aceea suntem diferiți și speciali în felul nostru. De asemenea, nu este important dacă se afla primul, al doilea sau ultimul  când doamna de sport îl așează în rând , ci important este să se străduiască  să execute cât mai corect . Dacă greșesc în execuție este în regulă, nu sunt mari atleți , nimeni nu este perfect, învățăm din greșeli că de aceea sunt la școală.

Cel mai des au de suferit copiii :

  •  diferiți de ceilalți, care au anumite particularități
  • mai mici,
  • de o naționalitate diferită,
  • mai corpolenți sau mai slabi,
  • mai timizi,
  • ce provin din familii sărace,
  • nepricepuți la sport

Unele situații mai grave în care sunt vizibile urme de violență fizică, limbaj jignitor ,  pot influența  elevul să adopte o atitudine negativă față de ora de educație fizică și totodată o pierdere semnificativă a interesului pentru sport în toate formele lui. Copilul se poate întoarce de la oră cu răni inexplicabile, deteriorarea sau pierderea unui echipament sportiv “din greseala” etc.

Ce putem face la școală?

1. Daca persistă în mod repetat o situație , trebuie să semnalam problema educatoarei / învățătoarei / dirigintei și să insistăm să ancheteze cazul și să se ia măsuri.

2. Deschidem problema ca temă de dezbatere în cadrul ședințelor cu părinții (cauze, efecte, prevenție).

3. Cerem ajutorul consilierului școlar . În cazul în care în școală nu există un consilier, solicitam ajutorul directorului unității. 

4. Dacă fenomenul se repetă si de mai multe ori, solicităm conducerii școlii luarea unor măsuri disciplinare împotriva copilului care generează violența la nivelul clasei/școlii. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *