ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



METODA PREVENTIVĂ MEIXNERIANĂ

Înv. POP ADRIANA-PARASCHIVA

Şcoala Primară Nr. 2 Crăciuneşti, Mureş

Metoda Meixner a fost experimentată de logopedul– psiholog ungar, Dr. Meixner Ildiko, fiind o metodă psihologico-logopedică, fonetico-analitico-sintetică în care se pune accent pe emiterea, analiza și sinteza sunetelor. Este utilizată în clasa I cu scopul însușirii citit-scrisului și a prevenirii dislexiei. În Ungaria ,ea a fost aplicată pentru prima dată între anii 1970-1980,în cadrul Institului de Defectologie, cu scopul corectării defectelor de vorbire și ale învățării citit-scrisului. Din anii 1980,metoda a fost folosită în clasele logopedice pentru copiii dislexici;în școli generale,ca metodă alternativă, iar în școlile speciale pentru copiii cu deficiențe intelectuale.Pentru însușirea cititului și scrisului,copiii dislexici au nevoie de o perioadă mai lungă de exersare și repetare permanentă a celor învățate. Este important de reținut faptul că metoda Meixner pretinde ca pedagogul să organizeze repetarea permanentă cu exerciții variate, a materialului de învățat, cu scopul de a evita monotonia. Logopezii folosesc această metodă în corectarea vorbirii și în însușirea citit-scrisului. Avantajul acestei metode constă în faptul că în fiecare oră se urmărește realizarea unui singur obiectiv, într-un ritm mai lent (de ex.pentru însușirea noțiunii de ,,partea dreaptă,,  pe încheietura mâinii și piciorului drept se leagă câte un șnur și se repetă timp de două săptămâni cu ajutorul diferitelor jocuri didactice –primul pas). Este important ca în această perioadă partea stângă să nu fie amintită până în momentul aprofundării noțiunii de ,,partea dreaptă,,.Se trece la însușirea părții stângi (al doilea pas ). Al treilea pas constă în diferențierea celor două noțiuni însușite.

Această metodă oferă mai multe elemente ajutătoare care vin în sprijinul copilului:

*mânuța dreaptă, desenată pe partea dreaptă a mesei copilului,pe tablă, pe pagina cărții din care învață, îl ajută pe copil să se orienteze în spațiu și pe suprafața plană;

*inima, desenată pe partea stângă a mesei , pe tablă, pe pagină ajută copilul să recunoască mai ușor partea stângă;

*căsuța, cu trei nivele de la marginea rândurilor din caiete ajută copilul să-și însușească corect scriere literelor;

Atitudinea plăcută,de joc,din timpul învățării și atitudinea de încurajare a pedagogului contribuie la motivarea copilului de a face efortul intelectual necesar. Metoda permite copilului să greșească și îi cere să se corecteze singur. Acest fapt îl motivează să lucreze cu atenție. Calificativul  se dă numai după ce a reușit să se corecteze singur. Astfel,copilul nu este frustrat, nu apar devieri în comportament și capătă încredere în forțele sale, ceea ce contribuie la formarea personalității și a unui psihic echilibrat.

Metoda prevenției are două părți: 1.Dezvoltarea unor aptitudini  2.Învățarea citit-scrisului

DEZVOLTAREA APTITUDINILOR

Coordonarea mișcărilor

Aceasta se îmbunătățește prin kinetoterapie,care are ca rezultat formarea unor sinapse noi, ce fac posibilă transmiterea impulsurilor în sistemul nervos,ocolind părțile lezate ale creierului.

Dezvoltarea orientării

a) Orientarea pe corp: cunoașterea corpului se face prin exerciții de tip joc,în fața oglinzii;concomitent cu denumirea părților corpului, prin palpare și atingere, copilul face cunoștință cu propriul său corp.Schema corporală se învață pe etape, respectând principiul pașilor mărunți: capul – părțile capului sunt învățate prin mângâiere, în trei etape:

1) le denumește pedagogul și le atinge;

2) le atinge copilul și le denumesc amândoi: pedagogul și copilul, în scopul de a preveni greșelile;

3) le atinge pedagogul și le denumește copilul (dacă nu reușește copilul, îl ajută pedagogul).

Aceste cunoștințe sunt aplicate în forma unui joc cu păpuși.

Membrele superioare: braț, cot. antebraț, încheietura mâinii, palmă și degete. Însușirea denumirii degetelor se face cu ajutorul cântecului DEGETELOR (Ne jucăm,ne jucăm/Cu degetul mare,noi ne jucăm...).Cântecul continuă cu toate degetele, bătând pe rând, în masă, cu degetul amintit.

Partea dreaptă se învață prin strângerea mâinii, cu mâna dreaptă, așa cum se obișnuiește atunci când facem cunoștință cu cineva.

Partea stângă se învață ascultând bătăile inimii.

Membrele inferioare: coapse, genunchi, gambă, gleznă, laba piciorului (călcâi, talpă, degete). Exercițiile se execută în fața oglinzii. Se observă simetria corpului. Aprofundarea celor învățate se face în fața oglinzii, exersând funcția tuturor părților: ce pot face cu mâinile (gesturile,mimica) etc. Urmează să denumim părțile corpului pe jucării (jocul cu păpușile). Prin jocuri didactice,se realizează observarea diferențelor și asemănărilor dintre corpul omenesc și cel al animalelor.

b) Orientare în spațiu

Copilul dislexic confundă partea dreaptă cu cea stângă și în cazul propriului corp .Din această cauză,se orientează greu și în spațiu și în plan. Adeseanu reușește să indice care este partea dreaptă sau stângă, mergând pe stradă sau observând filele cărților. Dificultăți are și în aplicarea sau folosirea corectă a unor cuvinte cum ar fi :lângă, sub, deasupra, între, înainte, după. Într-o clădire mai mare, nu-și găsește sala de clasă, se pierde.

Însușirea acestor noțiuni trebuie să se facă gradual:cu fiecare ocazie se învață o singură noțiune,iar exersarea se face cel puțin o săptămână,până când copilului i s-a format deprinderea.Prima noțiune cu care face cunoștință fiecare copil când ajunge într-o instituție de învățământ este ,,partea dreaptă,,,care se învață în situații în care trebuie să facă cunoștință cu cineva.Pe încheietura mâinii drepte poate purta un șnur.Pe partea stângă ,deasupra inimii,se prinde o inimioară decupată.

Următoarele noțiuni (sus-jos) se pot însuși prin comenzile: „pasul  uriașului” / „mersul piticului”, cântece adecvate de mișcare și orientare.

După aprofundare cunoștințelor, urmează etapa aplicării a ceea ce este  față în față cu copilul. Perceperea părții drepte a celuilalt om este cel mai dificil pentru un dislexic. Pentru a-l ajuta pe copil, i se cere să se prezinte celuilalt, atrăgându-i atenția asupra părții drepte a persoanei din fața sa.

c) Orientare în plan (orizontal)

Acest tip de orientare începe cu noțiunile ,,sus-jos,,. Noțiunile se însușesc prin mișcare: copilul se apleacă cu burta pe marginea mesei și întinde mâinile peste masă, prinzând marginea opusă. Sus (pe planul mesei) este acolo unde îi ajung mâinile ,iar jos (pe planul mesei) este acolo unde atinge masa cu burta. Este important să învețe mai întâi pe  suprafețe mari și doar pe urmă pe suprafețe din ce în ce mai mici.

Cititul, scrisul, precum și așezarea literelor sau cifrelor pe masă sau pe tablă încep de la inimă-din partea stângă spre cea dreaptă. Pentru orienterea în spațiul grafic,se folosește ,,căsuța,, desenată la începutul rândurilor. Toate exercițiile sunt executate împreună cu pedagogul, în formă de joc didactic,până când copiii își însușesc noțiunile și își formează deprinderile.

 d)Orientarea în timp

Deoarece noțiunea timpului este abstractă ,copilul dislexic nu poate sau reușește doar cu mari impedimente să-și însușească o astfel de noțiune. De aceea,trebuie să facem accesibile noțiunile abstracte prin intermediul imaginilor și al anumitor acțiuni. De exemplu, părțile unei zile se asociază cu imagini cum ar fi: dimineața-jumătate de soare; amiază-soare plin;seara-jumătate de lună; noaptea-întuneric și stele. Părțile unei zile sunt aprofundate prin asocierea lor cu o acțiune. Zilele săptămânii și lunile anului se învață cu ajutorul cântecelor și a poeziilor. Este important ca în fiecare sală de clasă să se găsească un calendar și un ceas ,puse la vedere. Noțiunile de an și anotimpuri se face cu ajutorul unei planșe pe care e desenat un copac cu 12 crengi. Fiecare lună va avea un simbol.

DEZVOLTAREA SERIALITĂȚII ȘI A SIMȚULUI RITMIC

Scrisul este o ordonare de șiruri în timp și în spațiu. Cititul este decodarea unui șir de litere. Incapacitatea de a ordona șiruri poate îngreuna însușirea citit-scrisului. Pentru formarea deprinderilor de a imita și a repeta mai multe mișcări într-o anumită ordine,se fac exerciții sub formă de joc.

Primul pas este executarea mișcărilor cu întregul corp. Pasul al doilea este cel în care mișcările se execută în spațiu. Pasul al treilea este un șir vizual care se execută numai în momentul în care executarea șirului de mișcări a devenit o deprindere.

În scopul formării ritmicității, metoda Meixner prevede silabisirea cuvintelor prin coordonarea mișcării trunchiului și bătăilor din palme în concordanță cu mișcarea aparatului fonoarticular ( cuvântul mașină –silaba ma/stânga;silaba și/dreapta;silaba nă/ghemuit).

DEZVOLTAREA VORBIRII

Vorbirea corectă se bazează pe formarea și pronunțarea corectă a sunetelor,intonarea corectă și ritmul corect. În grădiniță/clasa pregătitoare/clasa I este indicat să se facă sub formă de joc exerciții logopedice zilnice,cu scopul formării mobilității aparatului fonoarticulator,cum ar fi:respirație lungă,suflarea balonului,pronunțarea sunetelor ca onomatopee sau ca imitație a vorbirii animalelor („jocul în grădina zoologică” / „animale din curtea omului”).

Experiența lui Dr. Meixner Ildiko arată că aceste exerciții sistematice zilnice, de 10-20 de minute, dezvoltă auzul fonematic, care stă la baza citirii.

Fonemul sunetului (unei consoane) se formează dacă este legat cu toate vocalele („s” - es-se; as-sa; su-us). Aceste exerciții dau posibitatea copilului să recunoască prin auz,în cuvintele rostite, sunetul „s”.  Reproducerea exactă a sunetelor în cadrul cuvintelor este cheia citirii cu succes.

În concluzie,primul pas al dezvoltării este articularea corectă a tuturor sunetelor vorbirii. Copilul trebuie să conștientizeze mișcarea tuturor componentelor aparatului fonoarticular:forma buzelor,mișcarea limbii,poziția maxilarului și vibrarea corzilor vocale

Al doilea pas este asocierea sunetului și literelor la imaginea cu care se învață litera. Metoda Meixner indică învățarea tuturor literelor cu ajutorul onomatopeelor.

DEZVOLTAREA VOCABULARULUI

La copiii dislexici,percepția și memoria sunt deficitare. Concomitent cu dezvoltarea vocabularului, se realizează formarea și dezvoltarea percepției și a memoriei.

Metoda meixneriană utilizează imagini izolate care redau forma exactă a obiectului,oglindind fidel realitatea. Se evită utilizarea imaginilor stilizate,deoarece formarea noțiunilor exacte nu se poate realiza cu ajutorul acestora. Vocabularul copilului dislexic nu se îmbogățește cu citirea basmelor,deoarece el nu înțelege și nu poate urmări lanțul acțiunilor din cauza atenției difuze și din cauză că are un vocabular sărac,care nu-i permite înțelegerea exactă a textului.

Prin intermediul metodei de prevenție meixneriană se dezvoltă domeniile care contribuie la evitarea apariției și tratarea adecvată a dislexiei și a disgrafiei,având ca scop dezvoltarea abilităților în  ceea ce privește învățarea limbii materne.

BIBLIOGRAFIE: Îndrumător pentru tratarea tulburărilor lexico-grafice „EU CITESC MAI BINE!”, Ediția  a doua, revizuită, Târgu Mureș, 2010

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *