ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Muzica și Dansul, mijloc de combatere a fenomenului bullying în școli

Bullying-ul este definit astăzi, ca o conduită intenţionată, care vizează producerea intenționată a unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei persoane); este o forma de violență fizică și psihologică, foarte larg răspândită în zilele noastre.

Natura umană include în structura ei violența, astfel, explicând procesul prin care această formă de violență se manifestă la nivelul vieţii emoţionale, cognitive şi comportamentale în rândul adolescenților și nu numai, problema fenomenului bullying reprezintă o temă de reflecţie importantă pentru toţi factorii educaționali și uneori poate fi considerat, fie o problemă insuficient conștientizată și abordată în societatea românească, fie un subiect incomod.

Tendințele actuale din învăţământul special se pronunţă în favoarea principiilor moderne, de alternativă în combaterea comportamentului violent, a educării/reeducării şi instruirii copiilor cu dizabilităţi și cu deviații de comportament, accentul punându-se pe alegerea celor mai potrivite tipuri de strategii de prevenție și programe dezvoltative pentru copil, dar şi pe crearea condiţiilor optime pentru aplicarea acestora.

O metodă actuală de combatere a acestui tip de comportament în rândul elevilor, o reprezintă Kinetoterapia. Aceasta se constituie ca parte activă și necesară a învățământului special, pe baza căreia s-a elaborat o metodologie specifică, fiind element de conexiune între corp și minte și care poate preveni, atenua și combate apariția emoțiilor negative.

Activitatea de Kinetoterapie aplicată în școlile destinate copiilor cu dizabilități urmărește în principal, recuperarea elevilor cu deficiențe fiind constituită dintr-un program complex, în cadrul căruia importanță are educarea/reeducarea tulburărilor psihomotrice, dar și a celor comportamentale.  

Kinetoterapia, deschide un capitol interdisciplinar al mișcării, fiind o ştiinţă complexă, ce facilitează implementarea de noi abordări didactice.

Importantă este cunoaşterea caracteristicilor şi manifestării medicale, date de diagnostic, care uneori sau de cele mai multe ori au consecințe negative asupra comportamentului, astfel pentru a le putea demonstra eficiența, aceste programe presupun unele demersuri cum ar fi realizarea unui program individualizat, colaborarea cu psihologul școlii, cu ajutorul căruia putem diminua comportamentul violent.

Apelând astfel la mijloacele nespecifice ale kinetoterapiei, respectiv muzica și elementele de dans, se poate constata că efectele benefice ale muzicii și dansului, ajută la relaxare, la descărcarea furiei sau a emoțiilor negative și ameliorează/recuperează modificările de postură a corpului, fără a neglija și modificările de comportament a elevilor cu deficient psiho-neuro-motor, din școlile profesionale speciale.

Beneficiul acestei terapii se referă la faptul că, elevii au învațat și învață să se exprime cu ajutorul muzicii și să facă vizibile propriile trăiri prin mișcări. Deasemeni, ei învață să se antreneze împreună, făcând să dispară mișcările stereotipe și să-și formeze în interiorul lor propriile experiențe și sentimente.

Aceste programe de mișcare încearcă să creeze un mediu relaxant și stimulativ prin implicarea elevului în experiențe de mișcare, astfel stimularea prin mișcare vizează parcurgerea unui program structurat conținând activități fizice, care să conducă la atingerea unor obiective importante ce vizează valori și atitudini (fig.1), dar și dorința de a manifesta un stil de viață favorabil schimbării și adaptării la noi contexte de învățare și de muncă.

Analiza influenței mișcării și muzicii asupra cogniției, asupra psihicului, pe de o parte, iar pe de altă parte conținutul psihologic și sociologic al mișcării au dezvoltat o direcție de studiu în care își află locul noțiuni ca: motivație, etică, personalitate, estetică, credință.

Spre deosebire de alte forme artistice, muzica și dansul, se adresează și sunt receptate de elevi în mod direct și diferit și prezintă obiective clare de percepere și reflectare a stării sufletești, atingând practic toate aspectele fundamentale ale sensibilității umane.

Spațiul aplicativ al activităților de kinetoterapie, pot reprezenta adaptarea cunoştinţelor, abilităţilor și a competenţelor dobândite de elevul cu C.E.S, stimulându-i gândirea critică și implicarea, în contextul asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel, o simbioză între componenta cognitivă şi cea comportamentală.

În concluzie se poate afirma că:

  • pentru a înţelege și pentru a putea opri bullyingul în școală este necesar să cunoaştem specificitatea acestui fenomen, mai ales cunoaşterea interacţiunii dintre persoană şi situaţie;
  • comportamentul violent poate fi abordat autonom crescând gradul de independenţă motrică şi funcţională dacă tehnicile și metodele din kinetoterapie, se aplică după o metodologie specifică;
  • tratamentul de relaxare / reeducare se aplică în funcţie de potenţialul neuromotor al elevilor;
  • programele de mișcare, având ca obiectiv relaxarea/ descărcarea furiei/ reeducarea, pot contribui pe lângă alte componente şi la diminuarea stresului.

Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negativ pe toată lumea, este un fenomen complex ce nu poate fi tolerat.

Bibliografie:

Albu C-tin, ș.a., Psihomotricitatea, Institutul European, Iași, 2006.

Bîtleanu R., ș.a., Tehnici de lucru prin arte combinate, Editura Egal, Bacău, 2009.

Sbenghe T., Kinetoterapia Profilactică, Terapeutică şi de Recuperare, Editura Medicală Bucureşti, 1987.

https://www.academia.edu/11433000/Universitatea_din_Bucure%C8%99ti_Facultatea_de_Psihologie_%C8%99i_%C8%98tiin%C8%9Bele_Educa%C8%9Biei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *