ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Bullying-ul în școală – cauze, efecte, măsuri de combatere

Prof. Înv. Preşc. Boghez Paula Irina

Grădinița Alice, București

Motto :

,,A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între  toate persoanele angrenate în actul educaţional"           - Dardel Jaouadi.

Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică. Școala este mediul propice pentru descărcarea  de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta lupta pentru putere. În școală, copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l domine și prin intermediul lui să scape de problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle). 

Comportamentele de bullying reprezintă o încercare de a obţine ceva prin metode coercitive, prin intimidare, fiind asociată cu aşteptări de succes ale comportamentului agresiv.

Violența în școli este, din păcate, un adevăr al societății noastre. Se manifestă în diferite forme iar școala devine spațiul în care conflictele dintre elevi sau dintre elevi și adulți evolueaza. Acest tip de violență se poate manifesta verbal, psihic sau fizic. În mod „tradițional”, ne-am obișnuit să consideram violența la școală - ca și „bătăile” dintre elevi - normale, fiecare generație având bătăușii” ei. Există totuși diferente semnificative între trecut și prezent, atât în ceea ce priveste frecvența acestor situații căt și percepția asupra acestor manifestări: au devenit obișnuinte, sunt tolerate, sunt motiv de glumă iar cei implicați, autorii, devin „mici eroi” ai claselor sau școlilor respective.      

Cele mai multe dintre violențele petrecute în mediul școlar, sunt lovirile; motivele acestora sunt puerile și nu justifică cu nimic violența. S-au observat școli în care violența a devenit un fel de tradiție sau un obicei – poate sa fie vina școlii, sau a managementului/ a sistemului de pază, sau a zonei în care se află școala. Ne-am aștepta însa că, indiferent de importanța pe care o dau educației, toți să-si doreasca siguranța copiilor. Acest tip de violenta produce urmari atat fizice cât și psihice.

Prima problemă  apărută este  dezechilibrului din familie. Familiile în care există violență oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor. Copiii își copiază părinții, bunicii, rudele apropiate. Acestea fiind primul model de urmat in viață pentru cei mici. Din aceste considerente, violența domestică naște agresori. Copiii agresori au învăţat că a fi puternic înseamnă ca ceilalţi să se teamă de tine, el sa fie stapan pe cei din jur și toți să faca așa cumel dictează.

De  multe ori, părinții, ajung șă își  umilescă copiii şi îi constrâng prin forţă să facă anumite lucruri, considerând astfel că ei fac educație dor prin vorbe . Alții pun presiune pe copii simțind nevoia de a demonstra că sunt ”cineva”.  Îi determină astfel pe copii să devină agresori pentru a stârni admiraţia celor din jur .  Copilul trebuie să aibă o stimă de sine ridicată, consolidată permanent de părinţi pentru nu a ajunge în acesta extremă.    

Acest fenomen întalnit în România  este usor de indentificat la copii. Atunci când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit, îmbrâncit sau chiar lovit  repetitiv, este clar că asistăm la fenomenul de bullying.  Fiind părinte ,  pentru a descoperi acest fenomen la copil trebuie s-l observam în parc, acolo unde ia contact cu alte persoane noi  și felul cum va comunica cu cei din jur.

Reacția noastră față de un copil agresat sau agresor, trebuie să luați atitudine. De multe ori agresorii se pot simți victime. Un copil care nu știe să se apere poate recurge la violență.

Ca părinte, puteți interveni doar în cazul propriului copil, indiferent în ce postură se află. Neavând o jurisdicție în acest sens este recomandat să apelați la sprijinul învățătoarei, dirigintelui, profesorului, consilierului școlar, directorului, polițistului de proximitate sau Direcției de Protecția Copilului de sector.          Puteți interveni cu un ton calm, împăciuitor, la început, și apelați la un specialist din cadrul școlii pentru a sta de vorbă cu fiecare copil și să identifice cauzele declanșării fenomenului de bullying.

Şcoala însăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă, ea reprezintă un loc unde elevii se instruiesc, învaţă. Dar este si un loc unde se stabilesc relaţii, se promoveaza modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectiva şi morală a copilului.

Deoarece şcoala nu poate constitui singurul factor care trebuie să intervină în educaţia unui copil, e necesar să stabilească în permanenţă o legatură strânsă cu familia elevului, ca impreună cu aceasta să realizeze integrarea armonioasă a copilului în societate, formarea trăsăturilor de caracter pozitive. Pentru a combate actele de violenţă de la nivelul şcolii, este necesară o opinie unitară a cadrelor didactice, o colaborare strânsă a cadrelor didactice cu psihologul şcolii, pentru a-i solicita acestuia sprijinul când este necesar, un deosebit tact pedagogic al tuturor cadrelor didactice, care trebuie să constituie modele de conduită pentru elevi şi care să ia întotdeauna măsurile cele mai adecvate şi aplicate la fel şi cu consecvenţă în toate cazurile.

Unul dintre factorii care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este violenţa şcolară. Dardel Jaouadi spune: lupta împotriva violenţei şcolare are ca rezultat ameliorarea relaţiilor şi a comunicării între persoanele implicate în activitatea educaţională. Acest lucru este esenţial pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *