ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



CUNUNA GRÂULUI – CEREMONIAL AL RECOLTEI

Prof.  Dreptate Ioana-Floarea

Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad Orăștie, Hunedoara

Ceremonialul acestui obiceei al cununii grâului îşi are originea în credinţele şi ritualurile agrare, prin practicarea cărora omul primitiv căuta să stabilească o relaţie favorabilă între el şi puterile sacre, manifestate în recoltă, pentru ca, astfel, să asigure generarea lor periodică, după cum explică Mircea Eliade.

            N. Bot afirma că “Pentru a ocroti spiritul grâului, refugiat în ultimele spice, se pare că, în forma cea mai veche, atât la noi, cât şi la alte popoare, acestea se lăsau pe holdă nesecerate, cu credinţa că, astfel, se transmite puterea de rod la noua recoltă. Într-o fază următoare, au fost tăiate şi aduse acasă sub formă de mănunchi sau snop, iar apoi, în ultima fază, sub forma unui obiect ritual -cunună - pentru a fi apărate de distrugere şi, probabil, pentru a se putea împărtăşi din puterea lor şi gospodăria. Astfel, spicele nesecerate ar reprezenta forma originară, cununa - forma cea mai evoluată a lăcaşului puterii de rod a grâului.

            Cununa, ca obiect ritual, reprezintă puterea pământului de pe care s-a strâns recolta şi implică posibilitatea refertilizării magice a acestui pământ: pentru aceasta cununa trebuia purtată de o fecioară - reprezentând idealul de puritate - şi trebuia udată, iar sămânţa ei trebuia amestecată cu sămânţa care urma să fie aruncată pe ogor în următoarea perioadă de vegetaţie.

Cununa” este un obicei străvechi. La terminarea secerişului, se împleteşte o cunună de spice de către fetele satului. Cununa este purtată pe cap de cea mai frumoasă fată din sat şi este dusă la casa celui mai harnic gospodar După terminarea seceratului avea loc împletirea cununii din spicele cele mai frumoase, din ultimul snop ori dintr-o fîşie de holdă nesecerată. De regulă, cununa era împletită de fete tinere.

În satele din zona Orăştiei, ea se aducea între secerători, care jucau o horă înainte de a o preda celor care o vor purta până la casa gospodarului. Purtatul cununii reprezintă o parte foarte importantă a ceremonialului şi se realizează în cadrul unui alai întotdeauna sărbătoresc. Cununa e purtată fie de o fată, fie de un fecior, în funcţie de specificul zonei. Dar, oricum, protagoniştii sunt aleşi după anumite criterii: curăţenie rituală, în cazul fetei, sau prestigiu masculin, în cazul feciorului.

Pe drumul spre gazda sărbătorii, localnicii udă purtătoarea cununii şi alaiul.Acesta era compus şi dintr-o ceată de muzicanţi şi un “cor” al fetelor secerătoare care, pe parcursul drumului, cântau cântecul cununii.

Sătenii udă cununa de grâu, deoarce cred cu tărie că acest gest ritualic este asigurarea rodului bogat prin provocarea ploilor la vreme, dar şi sporul în grâul secerat.

Gazda este cea mai vrednică familie din sat. Familia de gospodari, îmbrăcată în straie de sărbătoare, cu secera pe umăr aşteaptă fetele şi feciorii să-i cinstească gospodăria. Gazda îi serveşte pe tinerii secerători cu plăcinte, cozonaci şi alte bunătăţi pregătite în casă. Masa bogată este urmată de joc, cântec şi glume ce aduc buna dispoziţie. 

Cununa grâului reuneşte tinerii din comunităţile rurale.

            Vom prezenta în continuare cuvintele magice ce dau farmecul acestui minunat obicei:

Dragu mi la secerat,

La cunună de strigat.

Dragu mi-i la veselie,

Cununa mândră să fie.

Mă luai, luai,

Pe din sus de Plai,

Sus pe la fânaţe,

Cu secera-n braţe.

Mă plecai, plecai,

Mănunchi adunai,

Să gat cununa,

Ca să pot pleca.

De unde cununa pleacă,

Rămâne ţarina-ntreagă.

De unde cununa vine,

Rămân ţarinile pline

Şi stau clăile pe par

Ca luminile-n pahar.

Ca lumina cea de ceară

Care-o au domnii-n pahară.

Ca lumina cea de său

Care-o au domnii-n hinteu.

Deschide, gazdă, şura,

Că-ţi aducem cununa!

Deschide, gazdă, poarta,

Că intrăm cu cununa!

Fata care poartă cununa pe cap o dă gazdelor.

Cununiţă cu fluturi,

Eu te joc, tu te scuturi.

Cununiţă-nrourată,

Trebuiu-t-ai adăpată.

Cu apă de la Buna,

Cu vin bun de la badea.

Cu apă de la Ciurgău,

Cu vin bun din făgădău.

Ia găzduţă, cununa,

Că-i mare şi tare-i grea.

Cinstiţi gospodari de frunte,

Aţi avut bucate multe!

Cununa ce v-am adus

Să vă fie de folos.

S-o puneţi la loc de cinste,

Să aveţi noroc şi minte!

La lucrul pământului,

La cununa spicului.

Iar la anul care vine,

Cununi să fie O MIE!

Gazdele primesc cununa şi servesc fetele cu cozonac

Fete dragi şi frumuşele,

Cununa parcă-i din stele.

Cinste mare ne-aţi făcut

Cununa că ne-aţi adus.

Din grâu pâine noi vom face,

S-ajungă la şapte sate,

Să fie pâine pe masă,

La copii în orice casă.

Noi cu drag vă mulţumim

Şi în casă vă poftim,

Să jucăm toţi împreună,

Cum se joacă la cunună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *