ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Erori în notare

prof. Ada Burescu

Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții Iași

Aprecierea şcolară, ca atribuire a unei judecăţi de valoare, se face fie prin apelul la anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri numite note. Aprecierea rezultatelor şcolare se concretizează de cele mai multe ori prin notare. Notarea este un act de ataşare a unei etichete, a unui semn, la un anumit rezultat al învăţării. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului şcolar. G.de Landsheere defineşte nota ca fiind ,,aprecierea sintetică ce traduce evaluarea unei performanţe în domeniul învăţământului’’ (1975, p. 13). După Vasile Pavelcu (1976), nota poate îndeplini mai multe funcţii: de informare, pentru elevi, părinţi, profesori; de reglare a procesului de învăţare; educativ, datorită interiorizării aprecierii; catalizator al unui nivel optim al aspiraţiilor elevului; terapeutic, dinamizator pentru anumite cazuri - prin acordarea de puncte ,, în plus ’’, dar şi patogen, întrucât nota induce stres şi disconfort psihic la elev, mai ales în situaţiile de insucces. Practica docimologică scoate în evidenţă numeroase disfuncţiuni şi dificultăţi în evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor şcolare.            Cele mai multe împrejurări, generatoare de erori şi fluctuaţii în notare, privesc activitatea profesorului. Printre cele mai întâlnite situaţii şi efecte perturbatoare amintesc: efectul „halo”, efectul oedipian, efectul de contrast, efectul de ordine, ecuaţia personală a examinatorului, eroarea logică.

            Efectul ,,halo’’.  Aprecierea unui elev la o anumită disciplină se face comparativ cu rezultatele obţinute la alte discipline, impresia parţială iradiază, se extinde asupra întregii personalităţi a elevului. Cei mai expuşi acestui efect pot fi elevii din frunte sau cei slabi. Nu mai sunt observate de către cadrul didactic eventualele lipsuri ale elevilor buni, dar nici unele progrese ale elevilor slabi. Pentru diminuarea consecinţelor negative presupuse de acest efect, se poate apela la examenele externe sau la extinderea lucrărilor cu caracter secret, care asigură anonimatul celor apreciaţi.

Efectul ,,Pygmalion’’ sau efectul oedipian. Părerea pe care profesorul şi-a format-o despre capacitaţile  unui elev influențează aprecierea rezultatelor obţinute de către acesta. Într-un fel, ca şi în mitologia greacă, ideile şi opiniile evaluatorului determină apariţia fenomenului. Încrederea în posibilitaţilor elevilor şi convingerea că sunt capabili de reuşite constituie modalităţi de micșorare sau de anihilare a consecinţelor acestui efect.

Ecuaţia personală a examinatorului. Unii profesori sunt mai generoşi, alţii sunt mai exigenţi. O serie de profesori folosesc nota în chip de modalitate de încurajare, de stimulare a elevului, altă parte a profesorilor recurg la note pentru a măsura obiectiv sau chiar pentru a constrânge elevul de a depune un efort suplimentar. Unii apreciază mai mult originalitatea soluţiilor, alţii  conformitatea cu informaţiile predate.

Efectul de contrast este datorat accentuări a două însuşiri contrastante care survin imediat în timp şi spaţiu. De multe ori, acelaşi răspuns primeşte o notă mai bună dacă urmează după un răspuns mai slab sau o notă mediocră, dacă urmează imediat după răspunsurile unui candidat care a dat răspunsuri excelente. Pentru eliminarea consecinţelor nedorite, presupuse de acest efect. profesorul examinator trebuie să conștientizeze asupra efectelor datorate contiguitaţii probelor.

Efectul de ordine. Examinatorul are tendinţa de a nota identic mai multe lucrări diferite, dar consecutive, fără necesarele discriminări valorifice.

Eroarea logică. În acest caz obiectivele şi parametrii importanţi ai evaluării sunt substituți prin obiective secundare, cum ar fi acurateţea şi sistematicitatea expunerii, efortul depus de elev pentru a parveni la anumite rezultate, gradul de conştiinciozitate etc.

Eroarea de generozitate constă în acordarea unor note mai mari în raport cu nivelul de pregătire a subiecţilor prin probe deosebit de uşoare şi o exigenţă scăzută. Acest efect poate fi produs şi de modul simplist de apreciere a activităţii cadrelor didactice numai prin prisma notelor obţinute de elevi la materia respectivă.

            Efectul curbei lui Gauss rezultă din dorinţa cadrului didactic ca distribuţia rezultatelor şcolare în fiecare clasă să fie cât mai aproape de curba lui Gauss. Aceasta presupune ajustarea exigenţei în notare în raport de nivelul general atins de fiecare clasă, astfel încât distribuţia rezultatelor să reflecte, pe cât posibil, o distribuţie normală. Astfel, la o clasă foarte bună exigenţa creşte, iar la alta, cu rezultate în general mai slabe, exigenţa scade.

Erorile în notare pot fi facilitate de specificul disciplinei la care se realizează evaluarea. Disciplinele de învaţământ riguroase, exacte se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste şi sociale predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea profesorilor. Oboseala profesorului cât şi alți factori accidentali pot favoriza, de asemenea, apariţia unor erori în evaluare.

BIBLIOGRAFIE:

  1. C. Cucoş, Psihopedagogie pentru examene de definitivare şi grade didactice, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;

D. Cozma, A. Pui, Elemente de didactica chimiei, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 2003.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *