ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



FACTORI INHIBITORI AI CREATIVITĂŢII ÎN ŞCOALĂ

                                                                        Profesor Înv. Primar Tanga Brînduşa

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Oituz, Bacău

Este ştiut faptul că, în general copiii sunt creativi, prezentând o bogată imaginaţie, învăţând prin explorare, risc, manipulare, testare şi modificare. Însă odată ce intră în şcoală gândirea lor divergentă se transformă insidios în contrariul ei şi anume într-o gândire de tip convergent. Acest tip de gândire orientează demersurile rezolutive spre un mod unic de rezolvare a unei probleme.

Un răspuns de tip convergent deseori:

- inhibă căutările în direcţii multiple şi încercările de găsire a unor piste colaterale,

- creează un sentiment de nesiguranţă din partea elevilor, relativ la posibilităţile proprii de soluţionare a unor probleme,

- transmit elevului ideea că trebuie să caute întotdeauna o singură variantă (cea aşteptată de profesor) ca răspuns la problemele ce li se pun .

Gândirea convergentă prin faptul că solicită răspunsuri predictibile are ca efect declinul curiozităţii şi al căutărilor creative.

În concluzie, pentru a dezvolta gândirea creativă e important să stârnim curiozitatea elevilor, încurajându-i mai degrabă să formuleze întrebarea “de ce?” decât acel submisiv “da, am înţeles”. Ca atare şcoala nu trebuie să se limiteze doar la a transmite cunoştinţe şi a-i face pe elevi să evite eşecul şcolar, ci mai mult trebuie să-şi asume şi rolul de a-i ajuta pe elevi să-şi descopere propriile potenţialităţi

Într-o cercetare de amploare realizată în mai multe şcoli din Statele Unite au fost intervievaţi profesori şi elevi din clase diferite în legătură cu factorii care facilitează comportamentul creativ. Rezultatele au arătat că atât profesorii, cât şi elevii consideră că într-un mediu şcolar în care este stimulată creativitatea, profesorul: (a) este deschis în a accepta sugestiile elevilor privind unele activităţi care pot fi desfăşurate în timpul orelor, (b) acceptă idei inedite, uneori bizare privind rezolvarea unor sarcini şcolare, (c) stimulează încrederea în sine a elevilor, şi (d) se centrează pe aspectele pozitive şi pe interesele elevilor. Pe de altă parte într-un un mediu în care este inhibată creativitatea profesorul: (a) ignoră ideile elevilor, (b) încercă să controleze totul şi (c) îşi structurează orele într-o manieră extrem de rigidă.

Sistemul educaţional autohton frecvent nu numai că nu încurajează, ci uneori chiar inhibă activităţile creatoare ale elevilor în clasă, prin cultivarea unui comportament stereotip. Elevii creativi sunt frecvent consideraţi de către dascăli o sursă de indisciplină în şcoală. Se constată deseori la profesori tendinţa de a aprecia elevii “creativi” ca fiind mai puţin simpatici decât media elevilor.

Pornind de la o succesiune de observaţii realizate în cadrul şcolii au fost identificaţi o serie de factori cu efect inhibitor asupra comportamentului creativ al elevilor.

Prima categorie de factori circumscrie anumite caracteristici ale elevilor:

Aceşti factori inhibitori pot lua forma unor blocaje de natură emoţională, de natură culturală şi perceptivă.

- intoleranţa faţă de opiniile colegilor. În scopul atenuării acestei tendinţe e necesar să-i ajutăm pe elevi să-şi dezvolte toleranţa pentru nou, unic şi chiar pentru unele idei bizare;

-  percepţia de sine devalorizantă, surprinsă adesea în afirmaţii de genul: “Nu sunt o persoană creativă”, “Nu am făcut niciodată nimic deosebit”. Încurajându-i pe elevi să-şi reconsidere aceste autoevaluări negative recurgând la alternative de genul: “Sunt original”, “Nu-mi pasă ceea ce gândesc alţii despre modul cum văd eu lucrurile” va duce la creşterea nivelului de creativitate al elevilor. Elevii pot fi învăţaţi că într-o anumită situaţie se poate acţiona în diferite moduri. Dezvoltarea acestei deprinderi va induce la elevi: (a) o stimulare a gândirii creative, (b) creşterea stimei de sine şi (c) reducerea nivelului de anxietate în cazul necesităţii rezolvării unor sarcini slab structurate;

- frica de ridicol are un efect paralizant; din dorinţa de a nu face greşeli, de a nu te expune, de a nu fi criticaţi, unii elevi preferă să nu acţioneze, să stea în umbră;

- conformismul şi dependenţa excesivă de opiniile altora, dorinţa de a te ajusta valorilor şi modelelor sociale;

- incapacitatea de a se interoga asupra evidentului

- tendinţa de a interpreta orice structură ca fiind închisă. Această tendinţă rezultă frecvent din modul de prezentare al materialului didactic de către profesor. Acest material comportă frecvent un caracter static şi suficient, nu invită şi uneori nici nu permite interpretări sau interogaţii;

Alţi factori inhibitori ai creativităţii ţin de profesor:

- anumite tipare comportamentale ale profesorului cum ar fi: sancţionarea îndrăznelii de a pune întrebări incomode, accentul exagerat pus în clasă pe competiţie, critica prematură; 

- utilizarea de către profesor a unor “fraze ucigaşe” de genul: “asta nu e logic”, “cine ştie răspunsul corect?”, “poţi s-o dovedeşti?”, prea academic/demodat/extravagant ;

- accentul pus în şcoală pe reproducere, neaprecierea suficientă a originalităţii. Distingem astfel: (a) profesori stimulativi, ce încurajează autoexprimarea, profesori disponibili şi în afara orelor, şi (b) profesori inhibitivi, lipsiţi de entuziasm, hipercritici, rigizi şi conservatori;

- profesori ce induc elevilor necesitatea lucrurilor sigure, indubitabile prin obiceiul de a insista până când obţin răspunsul anticipat de ei, în forma dorită.

O ultimă categorie de factori se referă la sistemul de învăţământ:

- supraîncărcarea şcolară;

- manuale dense şi organizate deductiv, prezentând un extract de ştiinţă, cât mai concisă şi sistematizată, dar în nemişcare, dându-i elevului impresia că omul a descoperit toate deodată. Astfel, enigmele pe care inteligenţa omului nu le-a dezlegat nu îşi au locul în manuale.

În concluzie, evaluarea frecventă de către profesor în timpul orelor, accentul pus pe competiţie, restricţionarea răspunsurilor posibile, încurajarea conformismului, pot reduce tendinţele creative ale elevilor.

Bibliografie:

1.Băban, A. (2001). Consiliere şcolară. Ed. Psinet, Cluj-Napoca.

2.Cosmovici, (1998). Psihologie şcolară. Ed. Polirom. Iaşi

3. Jurcău, N. (1999). Psihologie şcolară. Ed. U.T. Press, Cluj- Napoca

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *