ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Opt moduri prin care se poate reduce bullying-ul în școli

Prof. Dan Diana Valentina

Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Brăila

„Copiii sunt doar copii” este o propoziție celebră care sugerează că agresiunea este o parte normală a creșterii și a dezvoltării acestora spre maturitate.

Totuși, amenințările, hărțuirea fizică și cea verbală au devenit o epidemie periculoasă, care pune viața elevilor în pericol. Copiii nu pot scăpa de bullying, întâlnindu-l la școală în diverse moduri. Școlile se luptă să ia atitudine împotriva acestor agresiuni, iar împreună cu părinții, profesorii duc o luptă dificilă pentru a combate acest fenomen.

Bullying-ul poate apărea în mod aleatoriu sau repetat. Se poate întâmpla zilnic, săptămânal sau lunar. De fapt, una din 10 victime ale bullying-ului este agresată zilnic, în timp ce una din cinci victime este agresată o dată sau de două ori pe lună. Elevul agresat rareori poate prezice când va apărea agresiunea și, dacă elevul o poate prezice, deseori profesorii și personalul nu pot aborda incidentul. De fapt, personalul școlii nu poate prinde nici măcar primele fapte de agresiune.

Școlile trebuie să găsească modalități de a reduce această problemă. Aceasta include ca toți profesorii să fie foarte atenți pentru a preveni apariția agresiunii. Iată câteva sfaturi pentru a vă ajuta să reduceți agresiunea în școala dumneavoastră:

1. Stabiliți o definiție clară a bullying-ului

Bullying-ul are loc la toate nivelurile unei clase de elevi. Pentru început, școlile trebuie să aibă o definiție comună a agresiunii. Bullying-ul e caracterizat de un comportament agresiv intenționat care implică un dezechilibru de putere și forță. Poate fi exemplificat prin manifesări fizice, verbale / nonverbale și / sau relaționale. Este o infracțiune repetată, chiar și atunci când profesorii o observă pentru prima dată. Este foarte importantă comunicarea cu victima despre ceea ce i s-a întâmplat și despre existența unor posibile evenimente trecute.

Profesorii ar trebui să poată distinge între tachinare și agresiune. Tachinarea este raportată mai frecvent decât hărțuirea, deoarece aceasta este realizată pentru a irita sau provoca pe altul cu distrageri persistente sau alte supărări. Bullying-ul, pe de altă parte, este un dezechilibru de putere. Elevii hărțuiți sunt incapabili sau considerați ca fiind puțin probabil să se apere, ceea ce cauzează un dezechilibru al puterii. Bullying-ul apare sub diferite forme, cum ar fi amenințări, inventarea unor nume derizorii, excludere, împiedicarea altor persoane să meargă acolo unde doresc sau să facă ceea ce doresc, împingând, lovind și folosind toate formele de violență fizică Severitatea agresiunii variază de la caz la caz.

2. Eliminați etichetele și abordați comportamentele elevilor

Când profesorii numesc un elev agresor sau victimă, aceștia îl judecă pe copilul respectiv, lucru care îi poate provoca probleme în viitor.

Atunci când abordați comportamentul elevilor, nu judecați. Mai întâi, aflați ce s-a întâmplat înainte de a decide dacă incidentul se califică sau nu ca agresiune. Observarea comportamentelor specifice care au avut loc este importantă, astfel încât să poată fi abordate ulterior. Rețineți că fiecare elev implicat într-o situație provine din circumstanțe diferite. Toată lumea are probleme. Poate exista un motiv pentru care copilul care se angajează într-un comportament de agresiune acționează în acest fel. Pentru a rezolva problema, implicați elevul în stabilirea unei pedepse pentru fapta realizată. Astfel vor conștientiza mai repede răul pe care i-l provoacă celui pe care l-au agresat.

Asigurați-vă că persoana care face bulling știe ce comportament este greșit, de ce este greșit și care sunt consecințele implicării într-un astfel decomportament. Dacă această atitudine continuă să apară, părinții vor trebui implicați. Mai mulți profesori din diferite școli au raportat că părinții elevilor care au un comportament predispus la agresiune spun ca aceștia sunt adevăratele victime pentru că au fost acuzați că sunt agresori. Dar atunci când profesorii dovedesc existența unor comportamente neadecvate, precum perturbarea clasei sau hărțuirea altor elevi, părinții recunosc că acest comportament trebuie să se oprească.

3. Stabiliți reguli și așteptări clare

Regulile adecvate vârstei permit unui elev să știe ce comportament este așteptat de la el. Când elevii sunt mai mici, păstrați regulile cât msi simple. Când aceștia sunt mai mari, profesorii trebuie să modeleze regulile pentru a-i ajuta să-și atingă nivelul de maturitate.

Profesorii vor trebui să mențină numărul de reguli la un nivel minim (3-5), în funcție de vârstă, să se asigure că regulile sunt adecvate vârstei și să fie consecvenți în aplicarea regulilor. Acestea pot ajuta profesorul să aibă o sală de clasă bine gestionată, care este mai puțin predispusă la comportamente de agresiune.

Regulile și consecințele încălcării regulilor ar trebui să fie clar menționate. Elevii trebuie să știe ce se va întâmpla dacă adoptă un anumit comportament. Acest lucru oferă așteptări clare.

Regulile trebuie să impună respectul, responsabilitatea și siguranța. Ar trebui să includă aceste componente vitale și să se aplice fiecărei situații în fiecare zi tuturor. Amintiți-vă, regulile există pentru a menține elevii și profesorii în siguranță.

4. Recompensează comportamentul pozitiv

Când un elev face ceva rău, este ușor să-l pedepsești, mai ales dacă acesta pare să aibă întotdeauna probleme. Dacă l-ai prins făcând ceva bun? Recompensează-l cu „Jocul de comportament bun”.

Nu mulți oameni aleg să consolideze un comportament bun, deoarece se așteaptă ca un elev să aiba mereu un comportament bun. Aceasta este o problemă. Indicarea comportamentului bun recunoaște și întărește acel comportament. În acest fel, elevul va fi mai probabil să adopte din nou un comportamentul pozitiv. La fel ca stabilirea unor reguli clare și aplicarea acestor reguli, consolidarea comportamentului bun va oferi elevilor așteptări clare cu privire la ceea ce dorește profesorul, într-un mod pozitiv.

5. Comunicarea e cheia

Comunicarea este esențială pentru construirea unei clase închegate. Când profesorii au o comunicare deschisă cu elevii lor, elevii lor se vor simți mai deschiși să le vorbească despre problemele lor - inclusiv despre bullying. A participa la diverse discuții la clasă este o modalitate de a construi această comunicare. Acestea oferă elevilor o modalitate de a vorbi despre probleme legate de școală dincolo de mediul școlii. Aceste întâlniri pot ajuta profesorii și părinții să fie la curent cu ceea ce se întâmplă la școală și în viața copilului. Asigurați-vă că îi ascultați pe toți elevii în timpul acestor întâlniri.

Ascultarea empatică este cheia. Elevii vor să știe că sunt cu adevărat ascultați. Ei trebuie să se simtă bineveniți să vorbească cu profesorii lor unul la unu, mai ales dacă simt că au fost agresați. Rețineți că un elev care este agresat ar putea să nu dorească să spună ceva în fața întregii clase sau dacă elevul care face agresiunea este prezent în clasă.

Comunicarea nu este doar verbală. O școală poate oferi, de asemenea, indicii nonverbale. Acestea pot include decorațiuni interioare precum semne, pot include profesori și personalul și pot include exteriorul școlii. Aspectul școlii trimite un mesaj puternic elevilor și părinților cu privire la faptul dacă școala favorizează un mediu pozitiv. Dacă nu trimite un mesaj bun, este mai probabil să apară agresiuni.

Încercați să afirmați un comportament bun de patru până la cinci ori pentru fiecare critică a comportamentului rău. Folosiți feedback individual și nu mustrați public. Ajutați elevii să își corecteze comportamentele. Ajutați-i să înțeleagă că încălcarea regulilor are consecințe. Urmarea acestor sugestii poate ajuta la reducerea comportamentelor de intimidare, ajutând elevii să accepte mai mult pozitivul și să aibă mai puține șanse să se angajeze în comportamente negative.

6. Implicați părinții

Mulți oameni sunt implicați în viața copiilor. Toate au un impact. Când acești oameni lucrează împreună, cea mai mare diferență se poate face în viața unui copil. Comunicarea cu părinții cu privire la comportamentul copilului lor - indiferent dacă acesta este autorul comportamentului tip bullying sau se află la capătul acestuia - poate fi dificilă. Astfel, profesorii trebuie să stabilească relații cu părinții elevilor lor.

Informarea părinților cu privire la notele, prietenii, comportamentul și chiar atitudinile copilului în școală este un instrument important atunci când abordăm comportamentele elevilor. Lucrând împreună, părinții și profesorii pot oferi o abordare consecventă pentru a introduce elevilor un set de comportamente mai productive și mai adecvate. Acest lucru face ca mesajul să fie mai probabil să se asimileze și să rămână în mintea copilul. Poate chiar ajuta copilul să recunoască când un alt elev este agresat sau devine agressor.

7. Căutați semne de avertizare

Când bullying-ul se produce, pot exista semne de avertizare. Puneți-vă această întrebare: Au existat schimbări în atitudinea copiilor?

Când un copil este agresat, acesta poate prezenta multe semne diferite care indică faptul că are loc agresarea. Este posibil ca profesorii să nu asiste la fiecare incident, dar de aceea este necesar să se implice și alți elevi, precum și părinți. Copilul are:

  • Răni inexplicabile?
  • Dureri de cap frecvente sau dureri de stomac?
  • Modificări ale obiceiurilor alimentare?
  • Dificultăți de somn?
  • Notele din ce în ce mai slabe?
  • Pierderea interesului pentru școală?
  • Pierderea prietenilor?
  • Obiecte personale pierdute sau distruse?
  • Scăderea stimei de sine?
  • Copilul evită situațiile sociale sau vorbește despre a-și face rău?

Acestea sunt doar câteva dintre semnele de avertizare care indică faptul că un copil este agresat. Copiii rareori prezintă aceleași semne.

Există, de asemenea, semne că un student îl agresează pe altul:

  • Elevul intră într-o mulțime de lupte sau are prieteni care îi hărțuiesc pe alții?
  • Elevul este din ce în ce mai agresiv sau este sancționat frecvent?
  • Are obiecte noi, dă vina pe alții pentru problemele lui, refuză să își asume responsabilitatea pentru acțiunile sale sau își face griji cu privire la popularitatea și reputația sa?

Acestea sunt doar câteva semne care indică faptul că un copil se angajează într-un comportament de agresiune. Pentru a înțelege pe deplin ce se întâmplă, trebuie să comunicați și să lucrați cu părinții lor.

8. Când bullying-ul apare, tăiați răul de la rădăcină

De cele mai multe ori, profesorii separă incidentele pe măsură ce apar. Este important să separați elevii implicați, astfel încât să puteți aduna faptele. Acest lucru permite școlii să remedieze situația în timp ce împiedică reapariția acesteia.

Amintiți-vă că există adesea spectatori, iar cei prezenți încurajează și întăresc frecvent agresorii. De multe ori este mai ușor să îndepărtați mai întâi spectatorii și apoi să vă ocupați de copilul care agresează și de cel care este agresat.

Odată ce mulțimea este despărțită, aflați faptele. Intervievați spectatorii. Când ascultați, arătați empatie. Nu cunoașteți toate circumstanțele. Nu uitați să nu deveniți asemenea unor judecători. Așa veți afla ce se întâmplă. Obțineți povestea din mai multe surse, inclusiv de la agresor, de la elevul țintă și de la câțiva spectatori.

Hărțuirea se va termina rareori imediat. Fiți persistenți și consecvenți în ceea ce privește oprirea fenomenului de bullying. Arată-le copiilor că vă pasă cu adevărat și ați putea deveni adultul lor de încredere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *