ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Să spunem NU bullying-ului din școli

Prof. Catană Astrid

Școala Gimnazială „George Bacovia”, București

Tot mai des se discută despre violența din școli, despre fenomenul de bullying, tot mai multe persoane demarează proceduri, planuri de intervenție, se alcătuiesc în fiecare unitate de învățământ comisii speciale, prevăzute de legislația școlară. De ce? Pentru că agresiunea în mediul școlar crește de la o zi la alta, atingând deja cote îngrijorătoare.

Dintotdeauna au existat „bătăușii școlii”, porecle date de copii colegilor de clasă, certuri și lupte. Mulți dintre adulți își amintesc toate acestea, iar cei care au fost cândva victime își amintesc cu lux de amănunte secvențele dureroase din viața lor de elevi. Pantru că agresiunea lasă răni adânci dacă nu este oprită la timp. Din păcate, chiar și în cele mai elitiste școli agresiunea persistă și astăzi.

Unii adulți cred cu tărie că agresiunea este o parte esențială a maturizării și că de fapt copiii sunt în mare parte inofensivi. Ba chiar îi încurajează pe copii să devină mai puternici, să riposteze și să se riposteze intimidărilor tot cu agresiune. Este bine ce fac? Este corect acest mod de gândire?
Ca profesori nu putem cunoaște „sistemul de valori” din mediul informal al elevilor noștri, dar observăm cum copiii astfel îndrumați ajung să „dea lecții colegilor”. 
Realitatea este că bullying-ul este o problemă care îi privește în mod direct pe toți copiii. În timpul anilor de școală, majoritatea elevilor îl experimentează într-o formă sau alta, așa cum demonstrază unul din cele mai ample studii derulate în acest sens. În Marea Britanie, 8000 de copii de diverse vârste, din diverse zone ale Regatului participau la un studiu care avea să aducă în atenția colectivă problema bullying-ului. Statisticile finale ale studiului au arătat că:
• unul din cinci elevi a suferit diverse forme de agresiune;
• unul din doi a considerat că agresiunea este o problemă în școala lor;
• unul din zece „s-a îndepărtat” de la școală din cauza agresiunii;
• unul din douăzeci a fost agresat zilnic ani de zile.
Iată deci că amploarea agresiunii și impactul său asupra copiilor sunt mult subestimate. Personalul didactic nu ar trebui să rămână pasiv nici măcar la primele forme de agresiune, care pot părea inofensive. Bullying este o formă de violență și este adesea denumit de specialiștii în psihologie „coșmarul tăcut”. Provoacă răni sufletești greu de vindecat, iar atunci când este comis în fața unor martori pasivi, traumele devin și mai adânci. Cel agresat devine din ce în ce mai vulnerabil, în timp ce comportamentele agresive continuă să se dezvolte în mediul prielnic al secretelor și fricii.
Trebuie să reținem faptul că nu există un tipar al elevului care să intimideze alți elevi (agresor) așa cum nu există nici tiparul elevului care este agresat (victimă). Portretul psihologic aparent al ambilor este cel al copilului normal, inducând în eroare pe oricine.
Bullying-ul începe întotdeauna sub forma unor lucruri banale, cum ar fi tachinarea, stâlcirea voită și repetată a numelui unui coleg, deranjarea minoră dar reiterată a obiectelor acestuia, etc. Deși  pot părea comportamente normale, firești, în realitate nu sunt decât forme incipiente de abuz și etalare a agresivității. Dacă aceste comportamente sunt trecute cu vederea, generează victimei frustrare crescândă, iar agresorului un sentiment tot mai puternic de acceptare tacită.
Specialiștii în educație au dovedit că stoparea timpurie a agresiunii aduce beneficii importante pe termen lung, printre care cele mai importante sunt:
• reducerea probabilității dezvoltării ulterioare a unor tulburări severe ale personalității elevilor;
• întărirea disciplinei și coeziunii grupurilor și îmbunătățirea climatului școlar;
• îmbunătățirea relației elevilor, inclusiv victimele și agresorii, cu profesorii / personalul școlii.
În contextul acesta, trebuie identificate modalitățile concrete care trebuie adoptate pentru a elimina bullying-ul din școli. Iată cele mai importante schimbări:
• trebuie să se renunțe la ideile conservatoare despre inofensivitatea agresiunii;
• fiecare membru al echipei școlii, nu doar corpul profesoral, trebuie să știe și să transmită prin atitudinea sa că agresiunea nu este tolerată în școală;
• școala trebuie să ia în serios provocarea agresiunii și să transmită un mesaj calm, dar ferm în această privință atât elevilor cât și părinților acestora;
• școala și părinții trebuie să lucreze împreună în vederea depășirii oricărei forme de agresiune;
• școala trebuie să creeze o atmosferă de deschidere, conferind încredere tuturor.

Firește, pentru îndeplinirea acestor condiții, primul pas îl constituie includerea unei secțiuni speciale în Regulamentul de ordine internă al instituției. Dincolo de latura formală însă, este crucial să instruim corect tot personalul, astfel încât fiecare să acționeze pompt și corect, potrivit nivelului de agresiune observat, pentru eliminarea comportamentelor nedorite. Toți trebuie să își asume acțiunile specifice politicii anti-agresiune a instituției, conștienți că cele mai simple acțiuni aplicate la primele semne de bullying previn de fapt multă suferință și traume psihologice.

E foarte important să cunoaștem formele bullying-ului (verbal, fizic, psihologic, social și provocarea de pagube materiale) și să ne instruim elevii pentru a recunoaște situațiile în care acesta este în derulare. Există o serie de subforme ale bullying-ului. E vorba despre:

• Bullying verbal - porecle, nume denaturate, remarci, comentarii malițioase sau vulgare.
• Hărțuire fizică - atacuri și tachinări repetate ale unui elev asupra altuia.
•Bullying psihologic – amenințări, presiuni, constrângeri pentru conformare (după principiul „dacă nu ești ca noi, ești împotriva noastră”) 
• Bullying social - nu vorbesc cu elevul, nu oferă ceva necesar pentru activități de învățare comune, exclud din joc, izolează în orice mod posibil.
• Provocare de daune materiale - furt de lucruri, bani, deteriorarea hainelor, încălțămintei, rechizitele școlare ale elevului.
Dintre toate, cea mai comună formă de hărțuire este apelarea la nume/ porecle ofensatoare, însă intervenția poate fi rapidă și efectele sunt rapide. O incidență mai redusă o au hărțuirea socială și provocarea daunelor materiale, intervenția fiind ceva mai dificilă și generând efecte într-un interval de timp ceva mai mare. Cele mai puțin întâlnite sunt hărțuirea psihologică sau fizică, acestea fiind însă și cel mai dificil de corectat și intervenția trebuie să fie proiectată pe durată mai mare. La rândul ei hărțuirea fizică variază de la lupta jucăușă, la acțiuni „amuzante” sub anonimatul grupului însoțite de râsete și chicoteli (în care agresatul arareori își poate surprinde în flagrant agresorul) și ajungând în final la agresarea fățișă.
Bullying-ul/ hărțuirea nu este un fenomen care poate fi tratat cu detașare în niciuna din formele sale, nici măcar în etapele incipiente. Reacțiile psihologice devin  tot mai profunde, de la un moment la altul, de la o formă la alta. Mecanismele psihologice nu sunt greu de înțeles, iar transformările generate atât asupra victimei, cât și asupra agresorului pot fi observate din exterior. 
Bullying-ul este o realitate pe care nu o mai putem tolera. Trebuie să ne informăm mai întâi noi dascălii, cu privire la mecanismele agresiunii, trebuie să discutăm cu elevii noștri cât mai detaliat despre modurile de acțiune pentru a nu cădea victime, despre formele pe care le îmbracă bullying-ul. Trebuie să îi instruim cu privire la importanța tratării cu seriozitate și promptitudine a oricărei forme de agresiune și să le prezentăm modele comportamentale pe care le pot folosi pentru a stopa violența, indiferent dacă sunt victime sau spectatori ai bullying-ului.
Cu cât vom acționa mai organizat și mai sistematic, cu atât elevii noștri vor fi și se vor simți mai în siguranță. Doar așa vom putea opri acest fenomen distructiv care pe zi ce trece se amplifică. Deviza pe care e bine să o adoptăm și să o transmitem celor din jurul nostru ar trebui să fie dictonul lui Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *