ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Strategii de stopare a bullying-ului

Prof. Înv. Preşc.  Matără Wanda

Școala Gimnazială „George Bacovia” - București

Hărțuirea școlară, cunoscută și sub denumirea de bullying școlar, are o gamă destul de largă de forme, putându-se manifesta într-o varietate de moduri și nu apare niciodată direct la nivel maxim, ci este un proces de durată de transformare a mentalității agresorului și victimei. Hărțuirea poate fi un abuz fizic, cum ar fi împingerea, lovirea sau tragerea părului. Poate fi, de asemenea, apelarea în diverse moduri ofensatoare, izolarea de cercul de prieteni sau postarea de fotografii editate jignitor pe Internet. Cu precădere fetele sunt cel mai adesea jignite în moduri care nu sunt vizibile imediat, dar care le aduc suferințe foarte profunde și de durată.

Oricine poate deveni o victimă a agresiunii și este inutil să cauți în tine cauza agresiunii. De cele mai multe ori chiar dacă victima încearcă să se schimbe pentru a se încadra în „standardele” agresorului  este foarte puțin probabil ca acest lucru să ducă la sfârșitul agresiunii. Aproape toți agresorii vor găsi un nou motiv pentru agresiune sau vor alege o nouă victimă. Nu există niciodată un motiv valid pentru agresiune.

Se pare că foarte mulți dintre elevii noștri devin victime ale agresiunilor din partea colegilor de școală. Peste 20% dintre tinerii din școli au fost cel puțin o dată victime ale atacurilor altor copii. Motivele sunt extrem de diverse. Problema este că agresiunile se petrec atunci când copiii nu mai sunt supravegheați de adulți, și mult prea puține cazuri de agresiune / bullying ajung să fie cunoscute și de către profesori.

Motivele pentru care copiii nu vorbesc cu adulții despre bullying-ul la care sunt supuși sunt foarte multe

·         se teme că discuția nu va avea niciun rezultat, iar căutarea sprijinului va fi interpretată de hărțuitor ca pe o slăbiciune, crescându-i agresivitatea.
·         se teme că problema lui va fi în cel mai fericit caz ignorată, sau va reprezenta motiv de râs și noi agresiuni din partea auditoriului.
·         se teme ca nu cumva să se concluzioneze că agresorul are dreptate să îl pedepsească pentru particularitățile personale ale lui neagreate de grup.
·         îi este rușine că este obiectul agresiunii, trăind un sentiment de inferioritate.
În comportamentul copilului pot fi identificate anumite semnale clare că poate să fie victima unor acțiuni concertate de bullying, dar nu pot fi identificate decât de către cei care îl cunosc suficient de bine cât să sesizeze schimbările. Un părinte sau un profesor care a clădit relații solide și deschise cu tânărul are șanse să descopere aceste semne.
Specialiștii sunt de acord că există motive pentru a suspecta agresiunea în următoarele cazuri:
·         Copilul are dureri de cap recurente inexplicabile, dureri abdominale și alte așa-numite simptome psihosomatice - afecțiuni fizice care nu pot fi explicate.
·         Copilul merge la școală mai devreme sau se întoarce mai târziu decât de obicei. El poate evita infractorii și, prin urmare, își modifică programul.
·         Copilul are diverse vânătăi pe corp, a căror apariție nu o poate explica sau are adesea hainele și lucrurile deteriorate.
·         Notele au scăzut și copilul nu vrea să meargă la școală.
·         Copilul pare trist și deprimat sau are probleme cu somnul.

Ce putem face ca profesori pentru a diminua incidența bullying-ului câtă vreme e foarte dificil să îi determinăm pe elevii noștri să își găsească puterea de a denunța agresiunile și de a-i expune  pe agresori și este o provocare să recunoaștem modificările comportamentale (evoluția „simptomelor” este progresivă și poate trece neobservată)?

Am identificat de-a lungul timpului câteva modalități pe care le-am folosit cu succes. Sunt metode aparent simple, dar prin aplicare sistematică generează rezultate dintre cele mai bune.

1. Fiți vigilenți

Hărțuirea nu se întâmplă de obicei atunci când profesorul este prezent, așa că ar trebui să fiți foarte atent la orice schimbare a elevilor. Zonele comune (băi, coridoare, scări, vestiare, cantine, colțuri îndepărtate ale curții școlii sau zone mai puțin vizibile, etc) și activitățile extracurriculare sunt de obicei „punctele slabe”, în care apare agresiunea. Trebuie să cunoașteți aceste zone „oarbe” și să le monitorizați.

2. Ascultați și respectați

Dacă un elev se apropie de dumneavoastră  pentru a vă spune că este deranjat de o atitudine negativă a colegilor de clasă, nu trebuie să minimizați nici motivele agresiunii și nici suferința pe care el o resimte. Trebuie să îl ascultați, să îi respectați sentimentele și să îi dați crezare. De extrem de multe ori cea mai gravă greșeală pe care o fac adulții este subestimarea a ceea ce spun copiii, crezând că sunt „lucruri ale copiilor” atunci când în realitate intimidarea este o chestiune extrem de gravă. Este nevoie să acordați o atenție specială copilului în cauză, să observați relația lui cu ceilalți copii și să determinați dacă a fost un eveniment izolat sau este o situație care s-a repetat de-a lungul timpului.

3. Învățați copiii să acționeze

Este ceva comun să auzim că, în cazurile de agresiune, ultimul care află despre situație este profesorul. Cu alte cuvinte, colegii victimei erau conștienți de situație și totuși nu au semnalat profesorului nimic. Din acest motiv, este extrem de important să îi învățați pe copii să vină în ajutorul victimei. Trebuie să le explicați că observarea unei situații de agresiune și neluarea niciunei măsuri îi face practic complici la comportamentul agresorului. Educarea copiilor de la o vârstă fragedă este una dintre cele mai bune modalități de a preveni agresiunea sau de a opri o situație de agresiune. De ce? Ei bine, pur și simplu pentru că dacă nu există complici, poziția agresorului este slăbită, în timp ce cea a victimei este întărită prin însoțire.

4. Fiți conștienți de ceea ce se întâmplă în afara clasei

Graffiti-urile din băi, izolarea unui copil în timpul recreației, zvonuri, râsete, gesturi batjocoritoare în spatele lui sau tachinări atunci când vorbește în clasă... Toate acestea sunt indicatori de agresiune. Aceste lucruri mici pot servi ca „termometru de curs” și vă pot ajuta la identificarea situațiilor de agresiune.

5. Reacționați și acționați rapid

Dacă bănuiți că există o situație de agresiune în clasa dumneavoastră, acționați! Fiecare școală are un set de măsuri/ proceduri ce trebuie adoptate în caz de violență. În calitate de profesori, trebuie să le cunoașteți și să le aplicați încă de la cea mai mică suspiciune de agresiune. E nevoie să discutați cu ambele părți (cu prioritate cu agresorii, dar să nu uitați nici de victime), să stabiliți regulile care trebuie respectate și, foarte important, să vă asigurați că planul de măsuri este implementat corespunzător.

6. Discutați cu familiile

Atunci când copiii se confruntă cu o situație de hărțuire, este important ca familiile să participe la soluționarea problemei. Este necesar să discutați separat cu fiecare familie (a agresorului și a victimei), pe de o parte colaborând cu familia agresorului pentru a schimba atitudinea copilului lor și pe cealaltă parte liniștind familia copilului agresat și arătându-i pașii făcuți pentru rezolvarea concretă a situației. Ambele familii trebuie să cunoască poziția fermă a școlii și lipsa toleranței pentru comportamentele agresive, dar să fie și îndrumate pentru a veni la rândul lor în sprijinul demersului instituției în vederea corectării rapide a situațiilor nedorite. Doar profesorul sau doar școala nu pot obține prin efort unic rezultatele dorite. Sunt extrem de puține situațiile în care mediatorul poate rezolva cazul de unul singur. Oricum, agresivitatea copilului care provoacă bullying-ul provine în esență din frustrările personale, generate de mediul informal. Fără atragerea familiei, problemele de fond vor rămâne aceleași, iar probabilitatea rezolvării situației tinde spre zero.

7. Discutați cu elevii despre bullying

Nu trebuie să așteptați să apară o situație de agresiune în clasa dumneavoastră pentru a începe să tratați fenomenul. Cel mai eficient este să preveniți apariția bullying-ului. E necesar să lucrați proactiv la problemă, folosind povești și jocuri sau studii de caz, jocuri de rol și mese rotunde, adaptând metodologia la vârsta elevilor dumneavoastră. Elevii cu un fond moral bun (adică marea majoritate) vor reacționa mult mai bine în situația în care vor asista la un moment de agresare, neacceptând să fie complicii agresorului. Prin tratare proactivă, pregătiți copiii să acționeze din timp, dezavuând formele de agresiune, susținând colegii vulnerabili și slăbind puterea agresorului.

8. Încurajați empatia

Empatia la copii este esențială pentru ca aceștia să reușească să „se pună în locul celuilalt”. Înțelegerea modului în care se poate simți o persoană atunci când se confruntă cu abuzul este primul pas pentru a evita agresiunile și pentru adoptarea unei poziții ferme și corecte în cazul în care asistă la astfel de scene.

9. Cunoaște-ți elevii

Faceți-vă timp pentru a vă analiza elevii: cine este mai retras? Cine are probleme acasă? Cine este un lider? Toate informațiile psihologice pe care le puteți aduna de la ei vă vor ajuta să vă cunoașteți grupul și să puteți detecta dezechilibrele de putere, care constituie declanșatorii bullyingu-ului. Puteți interveni discret pentru a-i pune pe copiii vulnerabili în ipostaze favorabile, care le hrănesc încrederea în ei și îi ajută să rămână în siguranță.

10. Afișează postere în clasă

Poate părea un lucru mărunt, fără mare însemnătate, dar nu este așa! Lucrul la valori în clasă și plasarea de postere realizate de copii este un bun mijloc de amintire constantă a ceea ce este corect și bine și a ceea ce nu trebuie tolerat sub nicio formă.

Iată deci că pentru a preveni agresiunea, cel mai important lucru este să cunoașteți copiii din grija dumneavoastră și să îi observați cu atenție pentru a percepe toate schimbările din comportamentul lor, oricât de mici ar fi.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *