ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Bullying-ul în școli. Cauze, efecte şi măsuri de protecţie

Prof. Dragomir Emilia

Liceul Special pentru Deficiente de Vedere, Cluj-Napoca, Cluj

Bullying-ul este o problemă tot mai frecventă în viaţa elevilor şi copiilor din mediul şcolar. Este o problemă, care afectează toţi elevii, atât pe cei care sunt victime, pe cei care agresează, cât şi pe cei care sunt martori violenţei interpersonale.

Bullying-ul poate surprinde diferite forme de intimidare şi poate include agresiuni verbale şi fizice, ameninţări, “glume” sau limbaj ce prezintă batjocură şi critici, comportament insultant, lovirea sau răspândirea de zvonuri false. De altfel, Whitney şi Smith (1993) şi Owen şi colab., (2000), lucrand independent unii de alţii, şi discutand apoi diverse forme de agresiune, au concluzionat că cele mai frecvente forme, conform acestor cercetări, sunt: insultele, denumiri şi porecle, lovirea, furtul, ameninţările şi excluderea socială sau izolarea. Nishina şi Juvonen (2003), au comparat frecvenţele relative ale diferitelor comportamente de agresiune, experimentate de către elevi, şi au observat că agresivitatea verbală apare mult mai frecvent decât cea fizică. Indiferent de formele ei, agresiunea nu trebuie subestimată, bullying-ul trebuie recunoscut, înteles şi luat în serios, având în vedere impactul negativ asupa copiilor şi elevilor.

Factorii cheie, care se consideră ca ar contribui în diferite moduri, la probabilitatea comportamentelor de intimidare sunt:

  • factorii de mediu

Violenţa fizică în mass-media, poate contribui la agresiune (Berkowitz, 1984; Smith şi Donnerstein, 1998). Totuşi, acestă afirmaţie este dificil de generalizat, deoarece unii elevi pot  sa fie expuşi violenţei masive in mass-media şi nu pot fi afectati, in timp ce alţi elevi pot afişa niveluri mai ridicate de agresivitate, în urma expunerii la violenţa în mass-media.

  • factorii sociali

Familiile disfuncţionale - copiii care hărţuiesc sunt de trei ori mai predispuşi să aibă probleme familiale sau parentale (Stephenson si Smith, 1989). Copiii care au relaţii pozitive cu parinţii lor, sunt mai puţini susceptibili de a intimida (Rigby, 1993; Bowers si colab.; 1992).

  • factorii spectatorilor

Prezenţa spectatorilor poate contribui la agresiune (Olweus, 2001). Spectatorii pot fi pasivi, care acceptă incidentul de agresiune, sau pot împiedica intervenţia altor persoane (Salmivalli, 2001).

  • Factori individuali

Elevii însuşi au dat următoarele motive pentru intimidare (Rigby, 2008): “celălalt copil i-a enervat, a fi chit, pentru distracţie, să arate cât de duri sunt, pentru a obţine lucruri sau bani, etc.”

Rigby (2004) expune o serie de explicaţii teoretice, diferite cu privire la cauza potenţială a comportamentului de agresiune, şi anume el vorbeşte despre:

Bullyingul ca rezultat al diferenţelor individuale

Acestă abordare sugerează că, hărţuirea rezultă din nivelul diferit de putere personală dintre fiecare elev. Aceste diferenţe se bazează fie pe puterea fizică, fie pe cea psihologică.

Programele scolare, bazate pe această perspectivă, ar trebui să se concentreze asupra schimbării comportamentului agresorilor prin consiliere.

Bullyingul ca proces de dezvoltare

Această abordare se bazează pe convingerea că există un instinct natural de a domina, din punct de vedere al dominaţei sociale, pentru a asigura supravieţuirea speciei. Iniţial, copiii se angajează în mijloace de hărţuire mai directe din punct de vedere fizic, dar pe masura ce progresează, adoptă mijloace de harţuire mai puţin ofensive, din punct de vedere social, înlocuindu-le cu mijloace mai indirecte (Rigby, 1997).

În acest sens, focalizarea şcolii ar trebui să se îndrepte înspre adoptarea de programe care favorizează în mod pozitiv creşterea dezvoltării elevilor, şi abordarea schimbării subtile a agresivităţii pe măsură ce elevii se maturizează.

Bullyingul ca fenomen socio-cutural

            Această abordare are o perspectivă socială mai largă, atunci când identifică cauza comportamentului agresiv. Hărţuirea este văzut ca o consecintă a diferenţei de putere dintre difertele grupuri sociale din societatea noastra, în funţtie de rasă, sex, clasă socială, etc.

Perspective adoptate, în cadrul şcolii, se îndreaptă spre programe care abordează prejudecăţile şi discriminarea, şi în acelaşi timp programe de creştere a sensibilităţii culturale, prin introducerea unei abordări colective şi de cooperare.

Bullyingul ca răspuns la presiunile colegilor din clasă

Această abordare vede agresiunea ca pe un fenomen de grup. Grupurile nu sunt neapărat legate de rasă, sex, etc., dar există printr-un interes sau scop comun. În cadrul unui mediu şcolar, grupul de elevi va intimida adesea un alt grup sau individual, dintr-un motiv (real sau imaginat), sau pur şi simplu doar pentru a se distra.

Aţiunile de implementare, în şcoli, în acest sens, se vor concentra pe grupurile care încearcă să utilizeze presiunea colegilor grupului, pentru a influenţa pozitiv acţiunea individuală responsabilă. Metoda preocupării comune (o resursă de instruire a personaluui pentru agresiune) funcţionează în această perspectivă de acţiune.

Hărţuirea sau fenomenul de bullying, poate afecta pe toţi copiii implicaţi, respectiv, elevii, cei care sunt hărţuiti, cei care hărţuiesc şi cei care asisită la hărţuire. Copiii hărţuiti pot întâmpina probleme de sănătate fizică, socială, emoţională, mentala şi academice. Ei au mai multe şanse să experimenteze anxietate, creşterea sentimentelor de tristeţe şi singurătate, modificări ale modului de somn şi de alimentaţie, pierderea interesului pentru activităţile preferate, plângeri de sănătate, sau/şi scăderea performanţelor şcolare. La polul opus, copiii care hărţuiec pe alţii, se pot angaja în comportamente violente şi abuzuri de alcool, substanţe sau droguri în adolescenţă şi ca adulţi; se pot angaja mai uşor în lupte, vandalizări de  proprietăţi şi renunţă la şcoală, etc. De asemenea copiii ce asistă la fenomenul de bullying, sunt mai predispuşi la a consuma mai mult tutun, alcool sau droguri, în adolescenţă sau perioada adultă, pot avea probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie şi anxietate.

 Bullying-ul poate ameninţa siguranţa fizică şi emoţională a elevilor la şcoală şi poate avea un impact negativ asupra capacităţii lor de învaţare. Cel mai bun mod de a aborda agresivitatea este de a o preveni şi opri înainte de a începe. Există o serie de lucruri pe care personalul scolii, şi implicit cadrele didactice le pot face, pentru ca şcolile să fie mai sigure şi pentru a se preveni agresiunea. Instruirea personalului şcolar şi al elevilor pentru a preveni şi aborda agresiunea, poate ajuta la susţinerea eforturilor de prevenire a agresiunii în timp. Instruire cu privire la ce este hărţuirea, cum să recunoască agresivitatea, cui mă adresez ca elev în caz de hartuire. În rîndul profesorilor de asemenea, instruirea privind cum să intervină eficient, care sunt politicile şi regulile şcolii, cum se aplică regulile, atât în scrierea fişelor de raportare a incidentelor, cât şi a meţtinerii relaţiior cu elevii, parinţii, posibil servicii de protecţie a copilului sau departamet de poliţie.

Instruirea poate lua mai multe forme: întâlniri de personal, în cadrul comisiilor metodice, sesiuni de instruire de o zi, etc. Şcolile pot alege orice combinaţie de formare, pe baza finanţării disponibile, a resurselor de personal şi a timpului. De asemenea şcolile pot incorpora subiectul agresiuni şi a fenomenului de bullying în lecţii şi activităţi, cum ar fi: cercetări pe internet sau bibliotecă, cum ar fi tipuri de agresiune, cu să o preveniţi, prezentări, cum ar fi un joc de rol, discuţii despre subiecte, precum raportarea hărţuirii, scrierea creativă, cum ar fi o poezie care se pronunţă împotriva agresiviăţtii sau o poveste, scenetă care îi învaţă pe spectatori cum să ajute, lucrări artistice, cum ar fi colaje, postere despre respect, drepturi, efectele bullying-ului, sau chiar întalniri la clasă, pentru a vorbi deschis despre relaţiile de la egal la egal.

Rezultatele analizelor, pe mai multe niveluri, în cadru studiilor de specialitate, au arătat că rezultatele academice ale elevilor au fost negativ legate de agresiunea şcolară, dar pozitiv legate de conectivitatea elev-profesor şi capacitatea de exprimare a actului de hărţuire, iar apoi de rezolvare a problemei. Sunt importante discuţiile cu elevii, este si mai important sa menţinerea unei relaţii pozitive cu aceştia, pentru a putea purta cu ei discuţii ce determină identificarea unui posibil fenomen de bullying. Astfel, putem concluziona că este o urgenţă a se dezvolta programe şi politici antibullying în şcoli, pentru a identifica şi găsi modalităţi prin care elevii să poata căuta şi găsi ajutorul de care au nevoie. Aceste constatări pot fi utile, prin generarea constientizării elevilor şi a profesorilor, cu privire la efectele negative ale bullying-ului şi prevenirea, combaterea şi rezolvarea acestei probleme într-un mod cat mai eficient.

Bibliografie

Nishina, A., Juvonen, J., Witkow, M., & Federoff, N. (2003, April). Victimized by peers and feeling sick: Implications for school adjustment difficulties. In B. Kochenderfer-Ladd (Chair), Mediators and moderators of the effects of peer victimization on children’s adjustment. Symposium presented at the biennial meeting of the Society for Research in Child Development: Tampa, FL

Whitney, I. and Smith, P. K. (1993) A survey of the nature and extent of bullying in junior, middle and secondary schools. Educational Research, 32:3-25.

https://www.stopbullying.gov/

http://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ1079521.pdf (ed.gov)

http://www.nspcc.org.uk/inform/research/briefings/school_bullying_pdf

https://www.academia.edu/

https://www.counsellingconnection.com/index.php/tag/school-bullying/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *