ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Bullying-ul în viața noastră

Prof. Chira Alexandrina Victoria

Școala Gimnazială Specială Baia Mare, Maramureș

Definirea termenilor

Violenţă psihologică - bullying este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale. Sunt excluse termenului de violenţă psihologică - bullying relaţiile violente dintre adulţi şi copii şi relaţiile violente între adulţi în cadrul unităţii de învăţământ.

Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:

  • un dezechilibru de putere: copilul care agresează își folosește puterea pentru a controla sau a le face rău altora;
  • caracter repetitiv: comportamentul agresiv se întâmplă des și are potențial de a se repeta;
  • caracter intenționat: cel care agresează are intenția de a-l răni pe celălalt.

Există trei tipuri de bullying:

Violenţă fizică se realizează prin atingeri/contacte fizice dureroase, exercitate de un preşcolar/elev asupra unui alt copil sau grup de copii, intimidare fizică îndreptată asupra victimei, distrugerea unor bunuri personale care aparţin victimei. Formele posibile de manifestare: împins, trasul de păr, răsucirea braţelor, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, cu palma sau cu piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi, utilizarea unor obiecte ca arme etc;

Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a unui copil la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. În această situaţie, abuzul emoţional vine din partea unei persoane care se află în relaţie de încredere, de răspundere sau de putere cu copilul. Ca modalitate concretă, o situaţie de abuz emoţional poate îmbrăca formă de umilire verbală şi/sau nonverbală, intimidare, ameninţare, terorizare, restrângerea libertăţii de acţiune, denigrarea, acuzaţiile nedrepte, discriminarea, ridiculizarea şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Violența sexuală, ca formă posibilă a violenţei psihologice - bullying, constă în comentarii degradante cu conotaţii sexuale, injurii, propuneri indecente făcute victimei, atingeri nepotrivite

Diferențierea între violență și actul de bullying

Bullying-ul diferă de alte forme de agresiune/violență printre copii prin faptul că este un act intenționat, repetitiv, care implică un dezechilibru de putere. D. Olweus consideră că bullying-ul apare în momentul în care “un elev este agresat sau victimizat, atunci când el este expus, în mod repetat de-a lungul timpului, la acțiuni negative venite din partea unuia sau a mai multor elevi. Este o acțiune negativă atunci când cineva cauzează sau are intența de a cauza rănirea sau disconfortul unei alte persoane” (Olweus, 1994, p. 1173).

Totodată, bullying-ul este o agresiune direcţionată spre persoană, fără a fi identificat în mod obligatoriu un scop. Dacă scopul conflictului tipic este acela de a-i ajuta pe cei implicați să obțină ceea e și-au dorit, precum și să-și exprime emoțiile, nevoile, dorințele în legătură cu aspectul care face obiectul conflictului, în cazul bullying-ului, scopul nu are legătură cu beneficiile părților, ci cu stabilirea dominanței agresorului și a inferiorității victimei.

Așadar, actul de bullying poate fi identificat prin următoarele trei criterii care îl fac să se diferențieze de alte acte de violență:

• Este un comportament agresiv intenționat;

• Acest act apare în mod repetat, de-a lungul unei perioade de timp;

• Are caracter relațional, în cadrul relației apărând un dezechilibru de forțe.

Care sunt „rolurile” în bullying?

În situațiile de bullying există mai multe roluri pe care copiii le manifestă: copii care agresează, copii care sunt agresați, copii care asistă la manifestarea agresivă, copii care încurajează gestul agresiv, copii care au rolul de a proteja victimele incidentelor agresive.

Copiii care riscă să fie victimele bullying-ului au următoarele particularități:

  • sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau subponderali);
  • poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate potrivite în rândul elevilor;
  • pot fi copii noi în școală;
  • sunt considerați incapabili pentru a se proteja de ceilalți;
  • sunt melancolici, anxioși și pot avea stimă de sine scăzută;
  • sunt mai puțin populari și au de obicei puțini prieteni.

Deși aceste criterii sunt îndeplinite de un anumit copil, acest lucru nu înseamnă că va fi hărțuit în mod cert în viitor.

Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:

  • sunt de obicei violenți și ușor de frustrat;
  • au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în mediul de acasă;
  • pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;
  • au probleme în a urma niște reguli clar definite;
  • consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii care manifestă agresivitate.

Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:

  • răni;
  • leziuni inexplicabile;
  • haine, cărți, electronice pierdute sau distruse;
  • dureri de cap și de abdomen frecvente;
  • schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni acasă înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;
  • dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;
  • deteriorarea rezultatelor școlare;
  • interes scăzut pentru sarcini școlare;
  • absența plăcerii de a merge la școală;
  • evitarea situațiilor sociale;
  • sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;
  • comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri sau au ideații de suicid.

Cum pot fi ajutați copiii-victime ale bullying-ului?

Pentru a stabili o relație deschisă, bazată pe cooperare, între copii și părinți este necesar ca părinții să reacționeze cu grijă și cu precauție la această situație, deoarece maniera în care părintele abordează problematica va stabili deschiderea ulterioară a copilului spre a căuta suport în sânul familiei.

Copiii considerați victime ale bullying-ului pot decide ulterior să comunice cu cei care îi agresează, fie să le ignore comportamentul, să învețe să se focalizeze pe stabilirea altor relații de prietenie sau să acceseze suport în rândul colegilor sau al anumitor adulți (profesori sau consilieri școlari). Părinții pot deveni colaboratorii copiilor în această etapă, prin monitorizarea în echipă asupra progresului pe care îl resimte copilul în relație cu ceilalți copii agresori.

În continuare, dacă copilul manifestă semne de depresie sau anxietate prelungită, ori schimbări comportamentale necorespunzătoare, se recomandă discuții cu specialiști din domeniul dezvoltării copilului (psiholog, psihoterapeut, consilier educațional).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *