ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



TRANSFORMAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI REPRODUCTIV ÎNTR-UN ÎNVĂȚĂMÂNT CREATIV

PROF. GAGNIUC VIORICA GEORGIANA

GRĂDINIȚA P. P. NR. 45, JUD. CONSTANȚA

“Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe”

(Herbert Gerjuooy)

            Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea copiilor, că însuşirea unor cunoştinţe, comportamente, dezvoltarea proceselor psihice cognitve, se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.

            Gândirea critică constă în procesul mental de analiză sau evaluare a informaţiei, mai ales afirmaţii sau propoziţii pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecţie asupra înţelesului acestor afirmaţii, examinând dovezile şi raţionamentul oferit şi judecând faptele.Ea declanşează procese cognitive complexe, care încep cu acumularea de informaţii şi se termină cu luarea de decizii. Pentru a forma în timp copii care exprimă puncte de vedere proprii, realizează schimb de idei cu ceilalți, argumentează, pune întrebări și cooperează cu ceilalți pentru a rezolva diverse probleme, in cadrul categoriilor de activități ȘTIINȚE, le-am oferit copiilor contexte diverse și mai ales au contat metodele și materialul didactic utilizat. I-am oferit situașii de învâțare în care a fost   partener în învăţare prin apel la experienţa proprie, euristic, am promovat învăţarea prin colaborare și am pus accent pe dezvoltarea gândirii prin confruntarea cu alţii.Odată ce copiii se simt liberi a-şi expune propriul punct de vedere şi renunţă la convingerea că există un singur răspuns corect,apare diversitatea de opinii şi idei și implicit se dezvoltă gândirea critică punând accent pe evaluarea calitativă, de aceea am utilizat metodele interactive de grup, care așa cum spune I.Cerghit:,,...exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă”.
           Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune J. Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi muncă independentă.

             Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor ducând la o învăţare mai  activă şi cu rezultate evidente.                                                                                                                           Educatorul trebuie să ştie cum să-l motiveze pe copil să înveţe şi cum să                                                                                                                                                                            faciliteze procesul învăţării organizând şi dezvoltând strategii de lucru interactive, punând accentul pe utilitatea cunoştinţelor şi pe necesitatea însuşirii lor pentru a se descurca în viaţă. Agenţii educaţionali trebuie să fie interesaţi de ceea ce-şi doresc copiii să înveţe şi de ceea ce pot să facă cu aceste cunoştinţe. Rolul educatorului este  nu de a îndopa copiii cu diverse cunoştinţe ci de a le arăta ce au de făcut cu acestea.

            Învăţarea prin cooperare promovează interacţiunea psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor îndreptat către acelaşi scop. Atenţia este îndreptată asupra procesului de elaborare împreună, prin cooperare a demersurilor de realizare a sarcinii. Evaluarea urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie mai mult corectivă, ameliorativă decât de sancţionare, ducând la reducerea stresului.

            Profesorul Ioan Neacşu afirmă că “educatorii sunt solicitaţi astăzi în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă şi creativă.”

            Se spune că acei copii care au parte de dascăli creativi vor fi şi ei creativi, critici, urmând modelul. Metodele interactive de grup implică tot mai mult tact din partea educatorului deoarece stilul didactic al acestuia trebuie adaptat în funcţie de copil (timid, pesimist, agresiv, nerăbdător). În alegerea strategiilor specialiştii recomandă să se ţină seama de stilurile de învăţare individuale ale copiilor.

            Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de învăţare realizată efectiv de preşcolar în cadrul instruirii formale şi nonformale cu deschiderea spre educaţia permanentă.

            Cercetări efectuate în ultimii 3 ani arată că pasivitatea ( înţeleasă ca rezultat al predării tradiţionale, în care educatorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Cel care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dacă copiii îşi construiesc cunoaşterea proprie nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social. Promovarea învăţării active și dezvoltarea gândirii critice presupune şi încurajarea partenerilor de învăţare.

            Metodologia didactică este domeniul cel mai deschis înnoirilor, metodele având o sensibilitate deosebită pentru adaptarea la condiţii noi. Reforma şcolară promovează ideea diminuării ponderii activităţii expozitive şi extinderea utilizării metodelor moderne. Înnoirea metodologiei pune accent pe promovarea metodelor şi procedeelor de instruire care să soluţioneze adecvat noi situaţii de învăţare, pe folosirea unor metode active şi apelarea la metodele pasive numai când este nevoie, pe accentuarea tendinţei formativ – educative a metodei didactice, pe extinderea metodelor care conduc la formarea capacităţilor de autoinstruire ce permit achiziţionarea şi prelucrarea independentă a informaţiilor.

             Metodele interactive de grup au drept scop transformarea învăţământului reproductiv într-un învăţământ creativ în care procesul didactic este un proces activ, de stimulare prin trecerea copilului de la atitudini pasiv-receptive la atitudini active, de participare şi chiar de creaţie.

            Şi pentru că ne dorim şi noi să ne înscriem  în dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice precum şi în ceea ce înseamnă sporirea gândirii critice prin caracterului activ al metodelor de învăţământ, dorim să vă prezentăm câteva aplicaţii practice a unor astfel de metode interactive.

            Una dintre metodele utilizate frecvent de noi este metoda interactivă PUZZLE. Puzzle-ul este un joc-exerciţiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme, figuri, a unei propoziţii din cuvinte, a unui cuvânt din silabe. Această metodă are ca obiectiv dezvoltarea capacităţii de reconstituire a unei imagini, a unui obiect precum  şi  stabilirea unei relaţii benefice de comunicare. Una dintre caracteristicile de bază ale acestei metode este faptul că presupune munca în grup iar acţiunea definitorie este “a reconstitui”. Metoda Puzzle-ului dezvoltă atenţia voluntară, exersează îndemânarea şi gândirea logică, gândirea critică şi poate fi folosită la orice nivel de vârstă pliindu-se perfect pe orice tip de activitate. Mărimea pieselor de puzzle, forma acestora precum şi numărul lor diferă în funcţie de particularităţile de vârstă ale preşcolarilor, dar şi de tema proiectului propus.

            În cadrul proiectului tematic “Zumzetul primăverii” desfăşurat la nivelul I - grupa mică, am folosit metoda Puzzle la activităţile liber alese (ALA). Respectând tema proiectului, am ales cu grijă câteva imagini reprezentative cu insecte: albină, fluture, buburuză, furnică. Aceste imagini au fost desenate apoi pe carton colorat format A3 şi fragmentate în 5 maxim 6 piese. Pe toată durata desfăşurării proiectului am folosit câte un puzzle pe zi. Grupele de lucru erau formate din 4-5 copii, aceştia având la îndemână întotdeauna imaginea nefragmentată, netăiată. Având în vedere nivelul de vârstă la care am propus această metodă, sarcinile fiecărui membru al grupului nu au putut fi bine definit, fiecare copil aducându-şi  aportul în egală măsură la reconstituirea imaginii. Folosind pentru prima dată acest tip de metodă, de la intrarea copiilor în colectivitate, educatoarele, prin intermediul observării didactice, au putut identifica acei copii care şi-au demonstrat aptitudinile de emiţător, receptor sau observator.

            Activităţile care au avut la bază această metodă interactivă de lucru au fost de un real succes întrucât obiectivele propuse de noi au fost îndeplinite, iar copiii    şi-au manifestat totalul interes pentru realizarea sarcinilor, atmosfera creată fiind  recreativă şi destinsă.

            O altă metodă folosită de noi, în cadrul unui proiect tematic asemănător, denumit “În lumea celor care nu cuvântă” a fost metoda CUBULUI. Această metodă se poate aplica în cadrul oricărui proiect tematic, indiferent de temă, dar ţinându-se cont de particularităţile de vârstă ale preşcolarilor. Metoda cubului solicită gândirea critică a copilului, dezvoltă abilităţi de comunicare, lărgeşte viziunea asupra temei propuse, acoperă neajunsurile învăţării individualizate, stimulează creativitatea, favorizează colaborarea copiilor conducându-i pe aceştia de la o gândire simplă la o gândire mai complexă.

 Proiectul s-a desfăşurat, de data aceasta, la nivelul II – grupa pregătitoare, în anul şcolar precedent. Activitatea a îmbrăcat forma unui joc – exerciţiu numit “Cubul insectelor”. Cum am procedat? Preşcolarii au fost împărţiţi  în 6 grupe de câte 4 copii, fiecare copil al grupei având un rol bine definit în cadrul acesteia: sportivul – mânuieşte cubul şi îl transportă de la grupa precedentă la grupa următoare; secretarul –explică sarcina grupului; purtătorul de cuvânt – comunică răspunsul grupului; arbitrul –organizează discuţiile în cadrul grupului său. Cubul pe care preşcolarii l-au avut la îndemână avea 6 feţe cu următoarele sarcini:

  1. Descrie o insectă
  2. Compară o insectă cu un animal (sălbatic sau domestic)
  3. Asociază comportamentul unei insecte cu comportamentul unui animal
  4. Aplică informaţiile despre insecte pentru a evidenţia foloasele acestora
  5. Analizează tipurile de insecte
  6. Argumentează “Insectele - prieteni necuvântători”.

Timpul acordat fiecărei echipe a fost de 5-6 minute.

Această metodă am aplicat-o spre finalul proiectului tematic propus, atunci când trebuie să aibă loc învăţarea durabilă caracterizată prin schimbare autentică în modul de a înţelege şi în apariţia unor comportamente noi. Am încurajat astfel schimburile de idei, păreri, informaţii între copii, fapt care contribuie la exersarea vocabularului şi la dezvoltarea capacităţii de comunicare, a gândirii critice prin analiză și argumentare. Activitatea s-a încheiat cu un concurs de ghicitori pe tema insectelor, concurs realizat între cele 6 grupe.

 Cu răbdare şi perseverenţă, dar mai ales cu profesionalism şi responsabilitate, educatoarea va reuşi să descifreze, să înţeleagă şi să aplice în egală măsură oportunităţile pe care metodele le deschid în beneficiul copiilor, dar şi al cadrelor didactice.

Prin aplicarea acestor metode interactive de grup se rezolvă problemele noastre: de relaţionare, de comunicare, de responsabilizare, de învăţare reciprocă, de formare a unei gândiri logice și critice. Viitorul este al celor care interpretează informaţia critic şi descoperă singuri adevărul. Persoanele ce gândesc critic sunt mai susceptibile de a fi manipulate şi mai sigure pe convingerile lor. Cunoştinţele au valoare atunci când sunt utile. Iar ceea ce ştim determină ceea ce putem învăţa. Trebuie să înţelegem că Gândirea critică este un rezultat şi nu o materie de studiu. De aceea este important să învăţăm copiii să pună și să răspundă la cea mai importantă întrebare: „de ce?”.

Orice metodă poate deveni accesibilă la orice vârstă dacă avemîncredere în minunea acestei lumi care este COPILUL.

„Nu voi fi un om obişnuit, deoarece am dreptul să fiu extraordinar.”Peter O’Toole

BIBLIOGRAFIE

  • Breben, S., Gongea, E., Ruiu, R., Fulga, M., “Metode interactive de grup”, Ed. Arves, 2002;
  • Cerghit, I. şi col., “Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
  • Dumitrana, M., “Introducere în pedagogie” Ed. Reprograph, Craiova, 2004.
  • Hayes, Nicky ⁄ Orrell, Sue – „Introducere în psihologie”, ediţia a III-a, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2003
  • Nicola, Ioan – „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis, Bucureşti, 2000
  • Piaget, J., “Psihologia inteligenţei”, Ed. Ştiinţifică,Bucureşti, 1998;
  • Popescu – Neveanu, P., Zlate, M., - „Psihologie şcolară”, Editura Universităţii Bucureşti, 1987
  • Oprea, L., C., “Pedagogie. Alternative metodologice interactive”, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2003;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *