ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



GENELE, HORMONII DE STRES, FAMILIA ȘI FENOMENUL DE BULLYING

Profesor biologie Mirela Slujitoru

                                                                          Liceul Tehnologic Elisa Zamfirescu, Satu Mare

Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.

Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul include violența fizică,violență verbală (insulte, porecle și amenințări), violență relațională (izolare, răspândire de zvonuri) și violență în mediul online – cyberbullying-ul (postarea în public a mesajelor, pozelor denigratoare etc.).

Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea adulților, în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.

Caracteristicile”agresorului ” mediul din care provine, predispoziție genetică, traseul dezvoltării sale

Studiul comportamentelor de tip bullying din mediul școlar evidențiază existența unei posibile legături între actele repetate de violență și mediul familial al elevului.

Din punct de vedere psihologic se știe că furia și frica sunt comportamente înscrise în codul nostru genetic și sunt instinctele care au asigurat supraviețuirea noastră ca specie, generând comportamentele de tip luptă sau fugi. Noua ramură a geneticii, numită epigenetica sugerează că toți avem gene ale comportamentului antisocial, dar activarea lor depinde exclusiv de mediul în care se dezvoltă copilul.

De exemplu acei copii care trăiesc în medii agresive în care se manifestă predominant violența fizică și verbală au șanse mai mari să devină un bully, spre deosebire de copiii care trăiesc în familii echilibrate emoțional, unde se manifestă respectul.

Adesea copiii îi hărțuiesc pe ceilalți deoarece fie și ei sunt hărțuiți în familiile lor, situație în care ei suferă la fel de mult ca și victimele și vorbim în acest caz de un cerc vicios, fie copiază un tipar comportamental familial, situație care de asemenea este încărcată de suferință.

Cei care practică agresarea împotriva colegilor lor pot dezvolta comportamente antisociale în viața de adult, să adopte atitudini agresive în cadrul familiei sau în mediul de lucru.

Studiile efectuate în diferite țări indică posibilitatea ca autorii bullying-ului la școală, să practice mai târziu acte de criminalitate.

Deși agresorul nu trebuie neapărat să sufere de vreo boală psihică sau de tulburare de personalitate severă, au existat multe cazuri în care agresorul a fost diagnosticat cu o problemă din domeniul psihopatologiei. Acesta prezintă lipsă de empatie și o anumită formă de distorsiune cognitivă.

Lipsa empatiei explică incapacitatea lui de a se pune în locul victimei și de a fi sensibil față de suferința ei.

Prezența distorsiunilor cognitive are legătură cu faptul că interpretează eronat realitatea și pasează responsabilitatea altor persoane. Astfel, el învinuiește, de obicei, pe victimă pentru acțiunea sa hărțuitoare, care l-ar fi deranjat sau l-ar fi provocat anterior, ceea ce nu reflectă nici o remușcare a comportamentului său.

CARE sunt consecinȚele bullying-ului?

Mulți cercetători au pus în lumină impactul negativ pe termen scurt și lung al bullying-ului ce afectează atât victimele cât și agresorii.

Cercetările au constatat că, copiii și adolescenții care au fost hărțuiți pot avea efecte psihologice, fizice și academice negative.

Făcând o medie a acestor consecințe, putem spune că efectele psihosociale sunt cele mai pregnante și de lungă durată. Cercetătorii au dovedit că efectele psihosociale pot fi împărțite în câteva categorii:

  • Auto-culpabilizarea
  • Incapacitatea de a avea conștiință socială
  • Dezechilibrul emotional
  • Reglarea emoțională
  • Cercul vicios

A fost identificată dubla postură a unora dintre copii – agresor într-un context, victimă într-un altul.

Dinamica rolurilor (victimă sau agresor) este mai accentuată în cazul copiilor mai mici (ei se pot găsi cu ușurință în rolul de victimă sau de agresor, în funcție de circumstanțe). În cazul adolescenților, rolurile tind să devină mai stabile și dinamica este mai puțin accentuată.

Copiii expuși la bullying, în oricare dintre cele două roluri, sau chiar și în rolul de spectator, vor întâmpina probleme în înțelegerea propriei persoane, dar și a celor din jur.

Dezechilibrul emotional este atât de la îndemână în societatea modernă, întrucât din cauza vitezei cu care ne deplasăm prin viață, nu ne găsim timp să analizăm situațiile, să ne ascultăm unii pe alții, să punem întrebări și să așteptăm răspunsuri.

Reglarea emoțională, inclusiv capacitatea unei persoane de a se recupera dintr-un eveniment traumatic sau stresant, implică posibilitatea de a regla sau de a normaliza nivelele de hormon al stresului. În perioda de adolescență și preadolescență, modificările hormonale induc un comportament mai irascibil care însă nu trebuie confundat cu acțiunile de tip bullying, dar dacă nu se asigură reglarea acestui echilibru hormonal prin intervenția părinților sau chiar a unui psiholog dacă este cazul, irascibilitatea se poate revărsa asupra persoanelor din jur și adolescentul se poate transforma într-un bully.

Înainte de adolescență, capacitatea copiilor de a-și controla răspunsul la stres depinde mult de susținerea părinților sau de a altor persoane care au datoria să aibă grijă de copil - un proces denumit”tampon social”.

Prin urmare, copiii care se simt susținuți, trec mai ușor peste agresiune decât cei care nu au protectori de partea lor. De aceea putem afirma cu ușurință că familia este locul unde se naște comportamentul copiilor noștri, dar și vindecarea în cazul în care ei au fost victime ale unui abuz de natură fizică, psihică sau emoțională.

În concluzie putem afirma că problema bullyingului este foarte complexă și pentru rezolvarea ei se vor lua în calcul toți factorii declanșatori, asigurând pe de o parte sancțiuni unde este cazul, dar și sprijin și intervenție pentru copiii-agresori, care sunt și ei victime ale violenței familiale. Rezolvarea agresiunilor se desfășoară pe mai multe planuri implicând profesori, consilieri scolari, psihologi și părinți.

Bibliografie

Salavastru, D. „Violența în mediul școlar” In: Violența. Aspecte psihosociale, volum coord. de Ferreol, G., Neculau, A.. – Polirom, 2003

Muntean, A., Munteanu A., Violență, Traumă, Reziliență. – Polirom, 2011

https://scolifarabullying.ro/despre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *