ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE UTILIZATE ÎN ORA DE BIOLOGIE

Prof. Bădescu Oana-Marilena

Școala Gimnazială „Mircea Eliade” Pitești, Jud. Argeș

Teoria şi practica evaluării discriminează între metodele tradiţionale de evaluare şi cele complementare.

Metodele tradiţionale  au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. În această categorie intră probele orale, probele scrise şi probele practice.

Complementar metodelor tradiţionale există diverse forme, metode, tehnici, procedee şi instrumente de evaluare sau autoevaluare al căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului.

Unele dintre metodele şi tehnicile pe care eu le folosesc deseori în evaluarea elevilor mei sunt următoarele: gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi, copacul ideilor, interogarea reciprocă sau în perechi, autoevaluarea, observarea sistematică, portofoliul.

Gândiţi – Lucraţi – în perechi –

Tehnica are mai multe etape:

  • Comunicarea sarcinii de lucru: Timp de trei minute răspundeţi în scris, în caiete, la următoarele cerinţe:
  • Activitate individuală
  • 1. La ce grupă de nevertebrate apare prima data sistemul nervos

-    2. Descrieţi cel mai simplu arc reflex.

  • Activitate în perechi: Timp de două minute citiţi colegului de bancă ce aţi scris, completaţi răspunsurile şi formulaţi un răspuns comun cu care sunteţi de acord amândoi
  • Activitate frontală: Profesorul poate lua de la fiecare pereche o idee sau se pot solicita perechile să rezume în 30 de secunde ce au scris. Dacă timpul este scurt se pot prelua răspunsurile câtorva perechi. Se notează pe tablă sau pe folie de retroproiector.

Primul moment, individual, este important deoarece obligă elevii să gândească asupra subiectului propus, să actualizeze cunoştinţele anterioare şi le solicită o formulare în scris.

Al doilea moment este important deoarece toţi elevii conştientizează că partenerul are cunoştinţe sau opinii diferite şi că acestea constituie surse de completare a opiniilor proprii sau pentru clarificarea unor aspecte confuze.

Momentul este important prin evaluarea cunoştinţelor în comparaţie cu cele ale partenerului. În acest moment elevii învaţă:

 - să găsească răspunsuri prin adresarea unei întrebări altcuiva sau prin discuţie cu altcineva

  • să comunice într-un limbaj accesibil pentru a putea fi înţeleşi
  • să formuleze întrebări dacă nu au înţeles ceea ce li s-a spus

Tehnica nu necesită foarte mult timp şi am aplicat-o cu succes în evaluarea elevilor mei.

Copacul ideilor

Este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică spre partea superioară, asemenea crengilor unui copac, toate cunoştinţele.

            Copacul ideilor poate fi completat individual, în perechi, în grupe sau frontal.

Exemplu: Realizaţi un copac al ideilor având următoarea  cheie: Tipuri de tulpini

                Timp de lucru două minute. Activitate individuală.

                Se preiau răspunsurile câtorva elevi.

Interogarea reciprocă sau în perechi

Etape:

  • Comunicarea sarcinii de lucru: Pe baza cunoştinţelor însuşite formulaţi trei întrebări din lecţiile care au ca temă „Structura interna a maduvei spinarii ” . Timp de lucru 3 minute.
  • Activitate individuală: Elevii formulează în scris întrebările.
  • Schimbarea caietelor: Schimbaţi caietele cu colegul de echipă şi răspundeţi în scris la întrebările formulate de el. Timp de lucru 3 minute.

Elevii pot fi solicitaţi să formuleze întrebări de diferite tipuri.

În funcţie de timpul pe care îl am la dispoziţie solicit un anumit număr de perechi să prezinte întrebările şi răspunsurile formulate. Fiecare elev primeşte două note: o notă pentru întrebări ( urmăresc claritatea, complexitatea răspunsului solicitat, corectitudinea formulării , tipul de întrebare ) si o notă pentru răspunsuri.

            Autoevaluarea

Prin informaţiile pe care le furnizează, are un rol esenţial în întregirea imaginii elevului din perspectiva judecăţii de valoare pe care o emite profesorul.

            Pentru ca evaluarea să fie resimţită de elev ca având efect formativ, raportându – se la diferite capacităţi ale sale în funcţie de progresul realizat şi de dificultăţile pe care le are de depăşit, este foarte utilă formarea şi exersarea la elevi a capacităţii de autoevaluare.

Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor

Furnizează profesorului informaţii relevante asupra performanţelor elevilor săi din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia. Pentru a atinge acest scop, profesorul trebuie să utilizeze un instrumentar adecvat obiectului observării. În mod practic, profesorul are la dispoziţie trei modalităţi de înregistrare a acestor informaţii:

- fişa de evaluare

- scara da clasificare

- lista de control / verificare

1. Fişa de evaluareeste completată de fiecare profesor, în ea înregistându – se date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care profesorul le identifică în comportamentul sau modul de acţiune al elevilor săi. La acestea se adaugă interpretările profesorului asupra celor întâmplate, permiţându – i acestuia să surprindă modelul comportamental al elevilor săi.

Un avantaj important al acestor fişe de evaluare este acela că nu depind de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul, profesorul fiind cel care înregistrează şi interpretează comportamentul tipic sau alte produse şi performanţe ale elevului.

Un dezavantaj de care trebuie ţinut seamă este acela al marelui consum de timp pe care îl implică (timpul necesar profesorului, spre exemplu, pentru a nota descrierile verbale ale comportamentului elevilor săi) la care se adaugă faptul că aceste notări nu au o cotă ridicată de obiectivitate, ceea ce are repercursiuni asupra fidelităţii acestor înregistrări.

2. Scara de clasificare însumează un set de caracteristici ce trebuie supuse evaluarii, însoţit de un anumit tip de scară, de obicei scara Likert. Potrivit acestui tip de scară, elevului îi sunt prezentate un număr de enunţuri în raport de care acesta trebuie să – şi manifeste acordul sau dezacordul, discriminând între cinci trepte: puternic acord, acord, indecis, dezacord, puternic dezacord

Un element esenţial în construirea unei scări de clasificare îl constituie redactarea unui bun enunţ la care elevul să poată răspunde. Prin urmare:

a. Fiecare enunţ trebuie să cuprindă cuvinte familiare subiectului, utilizând limbajul acestuia şi nu unul puternic specializat sau tehnic. Deci enunţuri cu o structură simplă.

b. Fiecare enunţ să fie exprimat clar pozitiv sau clar negati.

c. Lista finală de enunţuri trebuie să conţină un număr aproximativ egal de enunţuri pozitive şi negative

d. Fiecare enunţ trebuie să producă informaţia necesară. Nu se introduce un enunţ nou doar pentru că „este interesant de văzut ce răspund subiecţii la el”. Enunţul trebuie să facă referire clară la atitudinea sau opinia despre care dorim să aflăm informaţii.

3. Lista de control / verificare, deşi pare asemănătoare cu scara de clasificare ca manieră de structurare, se deosebeşte de aceasta prin faptul că prin intermediul ei doar se constată prezenţa sau absenţa unei caracteristici, comportament etc., fără a emite o judecată de valoare oricât de simplă.

Un avantaj al listei de control este acela că se elaborează relativ uşor fiind obiectivă în evaluarea abilităţilor care pot fi în mod clar divizate în paşi specifici.

Exemplu:

  1. Lucrează în echipă                                                      DA      NU
  2. Solicită ajutor colegilor de ecchipă                             DA      NU
  3. Acordă ajutor colegilor de echipă                               DA      NU
  4. Are calităţi de lider de grup                                        DA      NU
  5. Utilizează corect termenii de specialitate                    DA      NU
  6. Urmează instrucţiunile specifice activităţii                 DA      NU
  7. Finalizează sarcina de lucru                                        DA      NU

Portofoliul

Portofoliul include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare ( probe orale, scrise, practice, referatul, autoevaluarea )

O funcţie importantă pe care o preia portofoliul este aceea de investigare a majorităţii „produselor” elevilor, care, de obicei, rămân neinvestigate în actul evaluativ, reprezentând în acelaşi timp un stimulent pentru desfăşurarea întregii game de activităţi didactice ( nu doar pregătirea stereotipă pentru teste de cunoştinţe ). În acelaşi timp, sarcina evaluării continue este preluată cu succes şi fără tensiunea pe care ar putea – o genera metodele tradiţionale de evaluare aplicate frecvent.

Bibliografie:

1. Maria Eliza Dulamă – „ Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie”, Ed. Clusium, Cluj – Napoca, România, 2002, pag. 49, 54, 62.

2. Adrian Stoica – „ Evaluarea curentă şi examenele” – Ghid pentru profesori, Ed. proGnosis, Bucureşti, 2001, pag. 63 - 70

3. Ghid de evaluare şi examinare – Biologie, Ed. Dramis, Bucureşti, 2001, pag. 16 - 20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *