ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



STIMULAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR

Profesor: Bădescu Oana-Marilena

Școala Gimnazială „Mircea Eliade” Pitești, Jud. Argeș

Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea, astăzi, nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercări și verificări.

Rolul și factorii creativității

Despre importanța creativității nu este nevoie să spunem multe: toate progresele științei, tehnicii și artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Există mai multe trepte de creativitate. C.W. Taylor descrie cinci „planuri” ale creativității.

1. Creativitatea expresivă se manifestă liber și spontan în desenele sau construcțiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel de utilizare sau originalitate. Este însă un mijloc excelent de a cultiva aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.

2. Planul productiv este planul creării de obiecte, specific muncilor obișnuite.

3. Planul inventiv este accesibil unei minorități foarte importante. Este vorba de inventatori, acele persoane care reușesc să aducă ameliorări parțiale unei unelte, unui aparat, unei teorii controversate.

4. Creativitatea inovatoare se întâlnește la oamenii caracterizați ca fiind „talente”. Ei realizează opere a căror originalitate este remarcată cel puțin pe plan național.

5. Creativitatea emergentăeste caracteristica geniului, a omului care aduce schimbări radicale, revoluționare într-un domeniu și a cărui personalitate se impune de-a lungul mai multor generații.

               În afară de aceste aspecte, dacă nu creativitatea, cel puțin imaginația este necesară fiecăruia dintre noi în condițiile vieții obișnuite.

               În ceea ce privește factorii creativității, se poate vorbi, mai intâi, de aptitudinipentru creație. Există anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoaștem, care favorizează imaginația, ele creând predispoziții de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totuși este nevoie de intervenția mediului, a experienței pentru ca ele sa dea naștere la ceea ce numim talent.

               Al doilea factor care trebuie amintit îl constituie experiența,cunoștiințele acumulate. Importantă nu este doar cantitatea, bogația experienței, ci și varietatea ei. Multe descoperiri într-un domeniu au fost sugerate de soluțiile găsite în altă diciplină. Nu întâmplător se insistă în pedagogie asupra valorii culturii generale.

Se disting două feluri de experiențe: a. o experiență directă, acumulată prin contactul direct cu fenomenele sau prin discuții personale cu specialiștii și b. o experiență indirectă, obținută prin lectura de carți ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai puternic ecou psihic, ceea ce nu înseamnă  ca ar fi de neglijat carțile, care ne pun în contact cu mari spirite ce strălucesc de-a lungul multor secole.

Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltării creativității, motivația și voința,amintite cand ne-am referit la structura ei. Creșterea dorinței, a interesului pentu creație, ca și a forței de a birui obstacole are un rol notabil în susținerea activității creatoare.

În ultima analiză, societatea are o influență deosebit de importantă pentru înflorirea spiritiului creativ într-un domeniu sau altul. În primul rând, intervin cerințele sociale.

Un alt factor determinant în stimularea creativității îl constituie gradul de dezvoltare a științei, tehnicii, artei. De pildă, forța aburului era cunoscută încă din antichitate. Existau jucării care se mișcau datorită presiunii aburului. La începutul secolului al 18-lea, dezvoltându-se manufactura, a apărut diviziunea muncii. Prin simplificarea operațiilor efectuate de un muncitor s-a putut contura ideea folosirii forței aburului pentru mișcarea unor mecanisme, executând mișcări simple, rectilinii ori circulare. De asemenea, Einstein n-ar fi putut formula teoria sa asupra relativității dacă, în prealabil alți savanți n-ar fi efectuat o serie de experiențe al căror rezultat nu se putea explica prin legile mecanice cunoscute atunci.

Există o puternică influență directă exercitată de profesori: Socrate l-a influențat pe Platon, Hayden l-a influențat pe Beethoven. Chiar dacă ulterior elevul se îndepartează de modelele inițiale, acestea au un rol deosebit în formarea tineretului.

Dezvoltarea creativității în învățământ

Câtă vreme creația era socotită un privilegiu dobândit ereditar de o minoritate, școala nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deși s-au creat și clase speciale pentru supradonați. De când se arată că automatele dirijate de calculatoare înfăptuiesc toate muncile monotone, stereotipe omului îi revin mai mult sarcini de perfecționare, de înnoire, cultivarea gândirii inovatoare devenind o sarcină importantă a școlilor de masă. Pe lângă efortul tradițional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare și ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât și în ce privește metodele de educare și instruire.

În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale și emotive, puternice în școala din trecut. Se cer relații destinse, democratice, între elevi și profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social al celor din urmă. Apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, inițiativa elevilor - este vorba de acele metode active folosite în procesul de predare-învățare. Fantezia trebuie și ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros și spiritul critic.

Bibliografie:

1. Popescu-Neveanu, Paul, „Evoluţia conceptului de creativitate”; În Analele Universităţii Bucureşti, seria Psihologie, Editura Academiei, București, 1971.

2. Roco Mihaela, (2001), „Creativitate și inteligență emoțională"- Editura Polirom, 2001.

3. Stoica Ana, „Creativitatea elevilor" - Editura Didactică și Pedagogică, București,1983.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *