ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

Prof. Înv. Preșc.Vicovan Diana Veronica

Grădinița cu Program Prelungit „Paradisul Piticilor” Gura Humorului, Suceava

Copiii sunt martori oculari ai transformărilor din viața socială, economică și din mediul înconjurător. Toate aspectele noi le stârnesc curiozitatea, pe care o manifestă prin noianul de întrebări pe care le pun adulților, iar prin răspunsurile oferite, sunt conduși la înțelegerea relațiilor dintre unele fenomene și rezultatul acestora. În actualul context sanitar, consider că activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător  îi  ajută pe copii să înțeleagă principiile fundamentale ale lumii vii: tot ce este viu se naște, trăiește și moare. Pe parcursul vieții, animalele și plantele cresc, se maturizează și se înmulțesc. Prin activitățile planificate în grădiniță copiii trebuie să înțeleagă că orice ființă are dreptul la viață.

În acest sens, grădiniței îi revine importanta sarcină de natură inclusiv ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii să cunoască, să iubească și să ocrotească natura. În programa activităților instructiv-educative sunt recomandate o serie de obiective a căror transpunere în activități specifice conduce copiii către înțelegerea unor legături cauzale între evenimente, le dezvoltă spiritul de observație, contribuie la formarea de priceperi și deprinderi active, precum și la dezvoltarea conștiinței civice. De fapt, în grădiniță se construiește fundamentul conduitei ecologice, conduită care presupune manifestarea de acțiuni concrete în privința conservării, gospodăririi și protecției naturii.

Fiind preocupată de derularea proiectului de educație ecologică în grădiniță și conducând o grupă de copii atrași de natură, consider că selectarea și desfășurarea activităților cele mai accesibile, prin formă și prin conținut, îi va conduce pe preșcolari spre educarea dragostei lor față de natură, a dorinței de a contribui la păstrarea frumosului, la educarea capacității de a ocroti și a respecta natura.

În primul rând, crearea unui cadru ambiental cât mai plăcut și natural servește ca suport pentru organizarea activităților. Așadar, este indicat ca  la nivelul sălii de grupă să se amenajeze „Colțul naturii”, unde să fie amplasate plante ornamentale. În activitățile comune copiii află ce condiții sunt necesare plantelor pentru a se dezvolta bine, dar și punerea în practică a celor învățate. Plantele sunt udate, curățate, se urmărește procesul lor de evoluție, de înmulțire, oferindu-le prilejul de a se bucura de acestea, ori de câte ori înfloresc.

De ambientul extern, pot să aibă grijă prin plantarea unor brăduți, pe spațiul din dreptul sălii de grupă, astfel încât să fie în permanență sub observație prin fereastră. În felul acesta copiii rețin ușor că plantele au nevoie de apă, căldură, lumină, că se hrănesc cu săruri și substanțe minerale pe care le absorb din pământ și, de aceea, dacă nu sunt ocrotite și îngrijite, ele se ofilesc și mor.

O altă modalitate, atent proiectată, poate fi sub forma plimbărilor și drumețiilor din jurul orașului, deoarece constituie un bun prilej pentru educarea dragostei față de mediul înconjurător, oferind copiilor un tablou cadru vegetal și animal pentru ipostaza de ecosistem, copiii având posibilitatea de a observa nemijlocit interacțiunea și interdependența dintre populații în diverse anotimpuri.

Pentru formarea comportamentului civic, etic și a deprinderilor copiilor de păstrare și iubire a naturii, pot fi antrenați în activități menite să contribuie la îngrijirea unor arbori și a spațiului verde din curtea grădiniței.

Urmărind educarea atitudinii  față de mediul înconjurător, cu prilejul plimbărilor în pădure și poiana de la marginea orașului se atrage atenția copiilor asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci tăiați, cu tulpina scrijelită, resturi menajere, iarbă arsă, deșeuri de hârtie, sticle sparte și ambalaje de plastic aruncate la întâmplare.

Ca și consecință ale acestui mod de lucru la nivelul unității, se remarcă întărirea comportamentelor  pozitive în rândul preșcolarilor, de fiecare dată când merg copiii la picnic, la iarbă verde, se strâng toate resturile gustării și se controlează dacă totul este curat, așa cum a fost înainte.

Pentru a se crea o legătură mai strânsă între copii și elementele naturii, li se poate sugera copiilor și părinților, să aleagă un copac din pădure pe care să-l ocrotească continuu (să strângă gunoiul din jurul lui, să înlăture uscăturile sau să pună firimituri pentru păsărele). Totodată, să îi urmărească evoluția ori de câte ori vor mai merge la pădure. Întrucât iarna nu prea merg în pădure, li se poate propune copiilor să alcătuiască o scrisoare împreună cu părinții, pentru prietenul lor copăcelul, sensibilizându-i cu următorul scenariu: „Închipuiți-vă ce fac acum copăceii pe care i-ați ales ca prieteni când ați fost la pădure! Afară e frig. Câteodată îi udă ploaia, câteodată îi bate vântul, câteodată îi acoperă ninsoarea! Se întâmplă ca pe crengile lor să vină uneori păsări care țopăie și ele de frig, se agită puțin și pleacă; și iarăși copăceii rămân singuri și zgribuliți în bătaia vântului... Tare i-ar bucura dacă le-ați scrie câte o scrisoare...”

De asemenea, pot fi planificate activități care să răspundă întrebărilor și să clarifice aspecte încă neînțelese de copii. De fapt, acest gen de activitate poate deveni o practică săptămânală, indiferent dacă anterior au desfășurat sau nu o activitate curriculară. Astfel, se conturează activități cuprinzând curiozități despre anumite viețuitoare, sub genericul „Știați că?...”.Pe lângă cunoștințele astfel completate, copiilor li se prezintă povestiri și versuri, epigrame însoțite și de ilustrații, activitățile având un caracter cât mai atractiv.

Desfășurând genul acesta de activități, se constată, pe de o parte, dorința copiilor de a cunoaște cât mai mult universul lumii vii și, pe de altă parte, atitudinea lor din ce în ce mai pregnantă, de protejare a formelor de viață.

Pentru a le dezvălui copiilor amploarea manifestărilor la nivel mondial de grijă pentru sănătatea mediului, li se face cunoscută existența și activitatea organizației internaționale „World Wildlife Fund”, fie prin intermediul activității online, fie prin intermediul activităților desfășurate fizic în grădiniță. Această organizație are în preocupare conservarea fiecărei specii în mediul natural propriu în care s-a dezvoltat și a trăit. Prin implicare și devotament, au reușit salvarea unor specii de mamifere și păsări amenințate cu dispariția, dar și amenajarea unor rezervați naturale.

Urmărind impulsionarea exprimării sensibilității copiilor față de natură, în contextul unei activități integrate - educarea limbajului, cunoașterea mediului - li se propune copiilor să își imagineze o „convorbire secretă”, „o întâmplare cu animale” sau „o relatare despre animalul îndrăgit”.

Posibile consecințe ale acestui mod de lucru la nivel mezoeducațional pot fi:

  • o strânsă colaborare între instituțiile de învățământ, inspectoratele școlare și instituții cu specific educațional;
  • implicarea comisiilor în vederea elaborării unor ghiduri/ suporturi metodologice valoroase pentru desfășurarea activităților;
  • implicarea inspectoratelor în constituirea unei platforme cu resurse educaționale, programe școlare, resurse materiale etc.;
  • parteneriate active cu inspectoratele și comunitatea locală;
  • atragerea de sponsorizări pentru editarea resurselor educaționale;
  • produse curriculare pentru cadrele didactice și preșcolarii care urmează această disciplină.

          Posibile consecințe ale acestui mod de lucru la nivel macroeducațional pot fi:

  • creșterea interesului pentru educația mediului înconjurător;
  • analiza multicritică și justificarea științifică a necesității unor programe școlare specifice;
  • modificări legislative;
  • acordarea unei atenții sporite produselor curriculare cu caracter oficial;
  • alcătuirea de echipe pentru elaborarea programelor, îndrumătoarelor didactice, ghiduri metodologice, resurse educaționale, auxiliare speciale).

Analizând personal și prin colaborare cu colegele, schimbările pozitive observate în comportamentul copiilor ( interes, cunoștințe, deprinderi, siguranță de sine, cooperare), precum și îmbunătățirea comunicării cu părinții pot aprecia că prin cercul de cunoaștere și ocrotire a naturii se obțin mai multe beneficii:

  • se creează un mediu educativ adecvat, în care copiii pot colabora unii cu alții și sunt motivați să o facă, își pot exprima dorințele și motivațiile fără a fi inhibați;
  • se instaurează o colaborare foarte bună cu părinții copiilor, cu grădinița, cu  comunitatea locală, precum și cu specialiștii din diverse domenii.

În concluzie, raportându-mă la actualul context sanitar, consider că prin desfășurarea de activități comune de educație ecologică copiii își însușesc numeroase noțiuni și cunoștințe legate de problematica mediului înconjurător. Curiozitatea lor favorizează îmbogățirea de cunoștințe despre mediul înconjurător, despre protecția lui, acumulare ce contribuie la dezvoltarea capacității de a gândi logic și de a interpreta corect anumite aspecte din jurul lor. Aceste activități se realizează ușor deoarece natura ne stă la dispoziție și ne înconjoară mereu!

Bibliografie:

  • Copil, D., Copil, V., Dărăbăneanu, I. (2002), Predarea pe bază de obiective curriculare de formare - Noua paradigmă pedagogică a începutului de mileniu III, Editura Didactică și Pedagogică, București
  • Pârvu, E. (2001), Ecologie generală, Editura Tehnică, București

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *