ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Educația outdoor – rolul ei în activitățile educaționale specifice ciclurilor de învățământ preșcolar și primar

Prof. Înv. Preșc. Felican Leontina

G.P.P. „Căsuța cu povești” Bistrița

           Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal. Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă  putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber. Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.

Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu naturaprotecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra mediului si prin faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor si comportamentelor faţă de mediu.

Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţareun mediu relaxant, liber, fara constrângerile pe care le impun cei 4 pereți ai unei săli de clasă poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin reciproc.

Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi,   educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor care în mod usual întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili. Educația outdoor contribuie la dezvoltare personală atât a celor care o aplică, cât mai ales a elevilor dar și Facilitează dezvoltarea spiritului de echipă, conexiunea între elevi, elevi-profesori duce la creşterea gradului de participare activă, creșterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii. Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea societăţii.

Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:

•Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc

•Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare

•Oferirea unui cadru stimulativ de învăţare

•Oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și motivant în funcţie de problema identificată – permite escaladarea unor nivele inalte de imaginație în vederea obţinerii rezultatelor propuse.

 De cele mai multe ori educația primită la școală are un aspect teoretic(cognitiv). Profesorii au de urmat o programă încărcată și prea puțin timp la dispoziție ca să o predea unei clase numeroase. În educația outdoor copiii învață totul în mod practic, activ, prin experiențe personale la care apoi reflectă pentru a extrage învățăturile. Acest mod de învățare, se numește învățare experiențială.

Există o serie de programe de educaţie outdoor care pot fi utile în diferite contexte si în funcţie de nevoile existente/identificate, astfel că se pot utiliza programe axate pe sănătate şi educaţie fizică, ştiinţa mediului, management şi psihologie.

Un exemplu de program de educaţie outdoor axat pe educaţie fizică ar putea avea efect preventiv-educativ-terapeutic, ar putea duce la scăderea numărului de elevi cu obezitate crescută din şcoală (programul ar putea include exerciţii fizice, plimbări in aer liber, discuţii libere cu elevii într-un cadru relaxant şi motivant); un program de educaţie outdoor axat pe ştiinţa mediului ar avea ca efect informarea elevilor cu privire la problemele de mediu din comunitatea lor, conştientizarea cu privire la impactul pe care acţiunile lor le au asupra mediului (se poate organiza o activitate de ecologizare, sau orice alte activităţi  relevante în abordarea problemei identificate - o caracteristică importantă a educaţiei outdoor este aceea că permite un grad ridicat de creativitate).

Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea nivelului de bunăstare al indivizilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie de nevoi la care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, inclus social, de a fi activ şi responsabil, nevoia de a te simţi în siguranţă.

Nevoia de a se simţi respectat – derularea de diferite activități în aer liber incurajeaza copilul să se simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, își va exprima propriile opinii, se va simți băgat în seamă și va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți; elevii pot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.

Nevoia de a fi responsabil – activitățile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi diferite sarcini ( educația outdoor este printre altele o forma de învățare organizată și structurată, astfel ca profesorul trebuie să aibă în vedere implicarea tuturor elevilor în activitățile propuse ); sub supravegherea profesorului/educatorului, fiecare copil primește diferite responsabilități și sarcini pentru atingerea scopului propus ( spre exemplu daca se optează pentru o activitate de ecologizare, un elev poate primi sarcina de a curața pomii, un elev are sarcina de a uda florile – este important însă ca prin comunicarea cu elevul, profesorul să-i insufle acestuia sentimentul că prin ceea ce întreprinde el, mediul va fi mai curat, astfel el va conștientiza că are o responsabilitate față de protejarea mediului.

Nevoia de a fi activ – implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, nu va aduce decât beneficii dezvoltarii fizice, psihice ale elevului. Jocul este o caracteristică principală a copilăriei, de aceea este important ca elevii sa fie stimulați in mod constant să se joace, să alerge, să participe la diferite activități în mod activ.

Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educației outdoor este aceea că este o modalitate de succes de a depăși unele dificultăți ale copilului ( psihice, fizice, sociale, emoționale sau economice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparține unei comunități; se consideră ca mediul din interiorul clasei este mai degraba unul competitiv, în timp ce cel din afara clasei este unul suportiv, care permite copiilor să se exprime, să relaționeze cu ceilalți, să colaboreze.

Nevoia de a se simti în siguranță - un aspect pe care literatura de specialitate îl consideră important în abordarea educației outdoor este că aceasta trebuie să țină cont de această nevoie. Interiorul clasei este mult mai sigur pentru elevi, în timp ce mediul exterior implică diferite riscuri și situații neprevăzute care pot avea efect negativ. Profesorul trebuie sa identifice posibilele riscuri care pot să apară și să conceapă un plan de management al riscului, despre care vom vorbi mai târziu întrucât este un aspect deosebit de important care i-a facut pe unii specialiști in domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.

Întrucât educația outdoor se adresează unui public larg, indiferent de vârstă, nevoile sunt similare și pentru cei mici și pentru cei mari, acest tip de educație trebuie să acorde locul cuvenit acestor nevoi indiferent de vârsta elevului.

Participarea la activitățile de formare din cadrul proiectelor care au ca tematică educația autdoor ar oferi oportunitatea de a înțelege acest fenomen nou, de a-l aprofunda și implementa cu succes în curiculara școlară. Procesul de învățare a modului de abordare al acestui tip de educație este unul benefic, necesitând un management de timp  pentru a putea fi implementat cu succes și pentru a putea da rezultatele pe care le dorim.

  Dintre toate aceste forme, educația outdoor se pliază cel mai bine cu cea non-formală, întrucât ca şi aceasta, educația outdoor se bazează foarte mult pe participarea activă, maximizează procesul de învățare, minimalizând constrângerea specifică școlii, oferă o utilitate practică imediată cunoștințelor învățate, se desfășoară în contexte diferite având un cadru de învățare și un conținut lejer, folosește metode care stimulează implicarea și participarea, are o structură și o planificare flexibilă, procesul învățării este orientat spre participant, se bazează pe experienţa participanţilor.

Atât educația non-formală cât și educația outdoor pot fi integrate cu succes în educația formală cu scopul de a maximiza efectele procesului de învățare, tendința actuală este aceea de amplificare a celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un sistem educativ mult mai valoros din punct de vedere al calității, produc avantaje pe termen lung, permit acoperirea unei game largi de discipline și cel mai important, actul educațional se axează în aceeași măsură și celor care o implementează ( în speță profesorilor ) și celor care fac obiectul învățării ( în speță elevii ). Educația formală are meritul de a fi organizată și structurată, încorporând o paletă întreagă de informații și cunoștințe de care are nevoie un individ în formarea sa educațională, educația informală vine în sprijinul educației formale și asigură procesul de învățare oricând și oriunde, pe tot parcursul vieții, educația non-formală vine cu acele elemente de natură să satisfacă nevoile unui individ de natura, psihica, social, emoțională prin diferite metode interactive, participative, iar educația outdoor “ scoate la aer ” cele 3 forme de educație, le rivigorează, le adaugă prospețime si își extinde acțiunea benefică în diferite domenii ( în speță dezvoltare durabilă, protecția mediului, dezvoltare personală și profesională ).

Educația outdoor reprezintă suma acțiunilor întreprinse de profesori, instructori, trainer, formatori, într-un mediu natural/sălbatic, folosind metode experiențiale, pentru a produce schimbări la nivelul abilităților fizice, intra și interpersonale și al comportamentului față de mediu, în rândul participanților. Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este completată de ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei. O școală inovativă va prelua și va integra astfel de situații, le va face aliat, sursă de întărire, de revigorare, de extensie a ariei ei de acțiune.

Bibliografie:

1.   Cucoș, C-Doxologia, decembrie 2012

2.   Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001

3.   Manual de educație outdoor  -Liflong Learning Programme 2010-2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *