ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC LA ELEVII CU C.E.S. ÎNTRE TRADIŢIONAL ŞI MODERN

Prof. Oltianu Lucia

C.S.E.I. Târgu Neamţ

Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De aceea omenirea caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu echilibrat şi propice vieţii.

În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă faţă de mediu, de a-i face pe elevi să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului.

Deci, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului ecologic.

            Elevilor cu C.E.S.  nu le este străină noţiunea de ecologie şi ecologizare, deoarece în programa disciplinelor predate în învățământul special, sunt cuprinse conţinuturi care vizează formarea  şi dezvoltarea unor comportamente adaptative în relaţia cu mediul înconjurător (natural şi social), fiind încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi excursii în natură sau acţiuni de curăţare a anumitor zone.  Aceste experienţe  pot avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.

    De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem elevii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini.

Elevii cu C.E.S. tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

 Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea profesorilor copiii vor înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.

Ocrotirea naturii începe cu muşcata din fereastră, cu canarul şi pisicuţa, cu căţelul şi pasărea în care nu trebuie să tragi cu praştia, ci să le oferi căldură şi hrană. 

 În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la clasă, am adus în atenţia elevilor probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore :

  • dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;
  • trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
  • dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările posibile ale faptei lor;
  • înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări negative pentru om;
  • formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
  • formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;
  • dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);

Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu elevii:

  • Observări spontane, observări pe termen lung;
    • Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu Clubul Copiilor;
    • Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră;
    • Prezentarea unor PPT;
    • Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică;

             Ţinând de tema activităţii, de tipul ei (de predare, consolidare, evaluare) şi de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor, am îmbinat metodele tradiţionale cu cele activ-participative.

 Aceste metode, prin noutatea si atractivitatea lor,  stimulează elevii, îi motivează pentru activitatea de învăţare, făcându-i să  descopere o nouă experienţă interrelaţionând în grupuri de învăţare activă;  ei studiază, investighează şi capătă încredere în capacităţile individuale şi în cele ale grupului. Aceste activităţi cu variantele şi etapele lor trebuie predate ca un joc cu reguli, prin care elevii cu C.E.S. învată, cooperează şi în acelaşi timp se distrează , se relaxează, învaţând astfel  să rezolve mai uşor problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup.

Valorificarea şi aplicarea experienţei asimilate s-a transpus în practică prin activităţi pe diferite teme. Sunt profesor educator la clasa a IV-a şi împreună cu elevii mei am susţinut activitatea ,,Împreună salvăm Natura!” .

 Activitatea s-a desfăşurat în colaborare cu elevii clasei a VI-a sub forma unui concurs  şi a cuprins următoarele etape:

  • Copacul aşteptărilor – elevii au extras dintr-un bol bileţele sub formă de  frunze, pe care erau scrise mesaje ecologiste, le-au explicat şi le-au aşezat în copăcel, împodobindu-i coroana.
  • Aşa da, aşa nu! – joc interactiv în care elevii au aplicat buline roşii sau negre  pe un panou cu planşe cu aspecte ecologice pozitive (plantare de puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) aspecte ecologice negative (ruperea copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri şi păduri).
  • Munca noastră în  fiecare anotimp - poster colectiv –  am realizat un ciorchine cu planşe şi imagini cu acţiuni  ale copiilor,  pe care l-am completat cu decupaje din mânuţe în culori caracteristice fiecărui anotimp.
  • Colaje realizate din materiale reciclabile - elevii au realizat colaje folosind diferite materiale reciclabile: coji de fistic şi nuci, pene, coji de ouă, diferite seminţe, frunze uscate, bucăţele de materiale sintetice.

            Prin această activitate am încercat să sensibilizăm elevii  la frumuseţile naturii,  să devină grijulii cu ea, să simtă că trebuie să o aibă permanent alături şi modul prin care aceştia pot ajuta sau dăuna naturii (udarea plantelor, stropirea pomilor împotriva dăunătorilor, sau dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea focului în pădure, lăsarea şi împrăştierea resturilor menajere la plecarea din parc, pădure).

         Această activitate, ca multe altele care pot fi desfăşurate în şcoală constituie o cale de dobândire a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de consolidare şi chiar aplicare a acestora, a modului în care elevii percep şi interpretează realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului pentru cunoaştere, educă la copiii cu C.E.S. dragostea pentru natură şi frumuseţile ei.

În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.

            Un proverb chinezesc spune:

 ‘‘Dacă te gândeşti la anul care va urma, plantează un copac!

    Dacă te gândeşti la secolul care va urma, educă copiii!’’

BIBLIOGRAFIE :

  1. Mazilu M., Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Timişoara, Editura Mirton, 2004
  2. Nicoleta Adriana Geamănu, Maria Dima, „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, 2008;
  3. C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;
  4. * * Programa Terapie educaţională complexă şi integrată aprobată O.M. 5234/2008

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *