ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



GRĂDINIȚA DE ACASĂ – SOLUȚII ȘI PRACTICI ÎN ÎNVĂȚARE, CU SPRIJINUL CADRULUI DIDACTIC

Prof. Înv Preșcolar Pohoață Iuliana- Gabriela

Grădinița cu Program Prelungit ,,Paradisul Piticilor” Gura Humorului, Suceava

Schimbările survenite în societatea contemporană- economice, politice, culturale, comunitare și mai nou, generate de pandemii- se reflectă, inevitabil, în domeniul educației. Evenimentele din ultima perioadă și amplele inovații științifico-tehnice au schimbat producția de bunuri și servicii, piața muncii, comportamentul de consum, comunicarea (online și offline), participarea la viața publică, iar în plan educațional modalitățile de realizare a învățării. Resursele umane –inteligența, creativitatea, adaptabilitatea – au trecut în prim-plan, devenind resurse-cheie ale desfășurării actului educativ. În acest sens avem nevoie de o educație dinamică, inovativă, centrată pe valori autentice, care să facă față provocărilor lumii actuale. Este nevoie de o viziune holistică în identificarea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme actuale și a cerințelor complexe generate de acestea. Răspunsurile educației la aceste provocări se situează pe două planuri: cel al lărgirii ariei sale de cuprindere (noi problematici abordate) și cel al inovațiilor în proiectarea și realizarea procesului formativ. În primul caz, provocările lumii actuale au determinat apariția așa-numitelor ,,Noi educații”: Educația pentru sănătate, Educația pentru timpul liber, Educația pentru mediu ș. a. În al doilea caz , se impune regândirea procesului educațional în ceea ce privește orientarea (finalitățile), instrumentalizarea elementelor de conținut, modalitățile de realizare, comunicarea, mijloacele abortade etc. În contextul lumii actuale, educația este influențată in mod direct de către dinamică accelerată a schimbării.

Prin educație se urmărește cultivarea capacităților indivizilor de adaptare și integrare la locul de muncă și în comunitate, de comunicare eficientă într-o varietate de forme și contexte, de accesare, analizare și administrare a informațiilor prin utilizarea TIC și a mass-media, de colaborare și lucru prin intermediul unor platforme, de adaptare la diverse roluri și responsabilități, se stimulează creativitatea, gândirea critică și receptivitatea la nou, respectul pentru diversitate și diferență etc.

Procesul educațional nu mai este localizat exclusiv în instituții de învățământ iar acest lucru reprezintă un minus pentru contextul educțional preșcolar. Activitatea preșcolarilor este cu siguranță cea mai afectată dintre toate nivelurile de învățământ de perioada carantinei dacă ne raportăm la eficiența învățării online. Comparativ cu școlile care au putut migra în timp real (cu mai mult sau mai puțin succes) către modele de educație online, nevoile preșcolarilor de conectare și contact direct cu adulții și cu alți copii, capacitatea mică de concentrare și nivelul lor de dezvoltare cognitiv și emoțional fac învățarea online o adevărată provocare (pentru preșcolarii mai mari) sau chiar imposibilă pentru cei mai mici.

Comunicare are un rol deosebit în această perioadă. Aceasta trebuie să fie simplă, clară, prin repere cunoscute copiilor și cu mult accent pe emoții: ce simțim în această perioadă, ce simt copiii, ce simt părinții și cum se pot organiza ca să depășească această perioadă. Validarea și acceptarea emoțiilor atât a copiilor, cât și a părinților, chiar și cele de frică și panică, incertitudine și instabilitate, ne poate ajuta să recăpătăm controlul și să acționăm în direcțiile în care putem avea un impact.

Conectarea părintelui cu grădinița și cu educatorul îl va ajuta pe părinte să capete sprijin în organizarea rutinei și a activităților preșcolarului. În condițiile în care mulți dintre părinți muncesc, înțelegerea nevoilor copilului, organizarea unei rutine similare cu cea din timpul grădiniței și a unor activități zilnice poate fi un ajutor esențial și poate menține copilul conectat la un program familiar lui. Acest lucru se poate realiza numai în cazul în care relația gradiniță-familie este foarte bine întemeiată. Este esențial să se creeze o unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali. Complexitatea problemelor lumii actuale cere deschiderea  și flexibilizarea strategiilor didactice către parteneriatul grădiniță-familie.Educația intră în sfera relațiilor parteneriale ca liant sau ca proces; această conjunctură determină ca parteneriatul grădiniță-familie să funcționeze în beneficiul copilului. .

Comunicarea constantă dintre părinte și educator, îl poate ajuta pe cel din urmă să înțeleagă mai bine contextul familiei în această perioadă, jocurile și jucăriile care îl atrag pe preșcolar și să vină în întâmpinarea părinților și copiilor cu activități personalizate pe interesele sale. În perioada preșcolară, discuția învățării în perioada izolării se mută de la activități conform unui curriculum sau al unui plan de învățare elaborat către conectare. Educatorii au fost o prezență constantă în viața copiilor înainte de izolare, iar șansele ca ei să resimtă lipsa lor, a grădiniței și a copiilor, sunt mari. Unii vor reuși să verbalizeze sau să semnaleze acest lucru, alții se vor exterioriza prin comportamente provocatoare aparent fără un motiv anume. Conectarea zilnică cu educatorul este importantă pentru a reda stabilitatea copilului. Metodele prin care cei doi se conectează pot fi diferite: prin video call 1:1, prin filmulețe cu activități, cântece, fotografii etc. pe care educatorul le trimite părinților pentru copil sau prin video conference în grupuri mici. Fiecare copil e diferit și este important ca metodele de conectare să fie experimentate până se ajunge la una atrăgătoare pentru copil și potrivită pentru părinte. Însă, mai important decât metoda, este obiectivul interacțiunii în această perioadă și anume conectarea cu preșcolarul, nicidecum activități care mai de care mai sofisticate. Preșcolarii au nevoie de oamenii dragi lor aproape, de stabilirea conexiunii și adaptarea la noile rutine. 

Activitățile propuse de cadrele didactice trebuie să fie însoțite de explicații detaliate, de imagini sugestive preluate de pe site-uri educaționale și adaptate tematicilor abordate. O altă opțiune constă în realizarea unor filmulețe proprii care sunt oferite părinților drept model de activitate. Sursele de inspirație pentru cadrele didactice sunt   variate: precum medii colaborative de genul Twinkl, Kidibot, Kinderpedia, Kidsopia, Piticlic, Didactic, Pinterest, videoclipuri educative găsite ca sugestii în grupurile de discuţii ale educatoarelor la nivel naţional, materiale, aplicații, instrumente digitale propuse de digital.educred.ro (portal pus la dispoziție de Ministerul Educației și Cercetării).

Educatoarea poate să propună activități utilizând diverse materiale open ended, acestea fiind ideale pentru perioada izolării. Câteva exemple pot fi plastilina, creioanele, foarfece pentru copii, hârtie colorată, lipici, seturile de construcții (forme, magneți, grimms, kapla, etc), materiale naturale (ghinde, nuci, castane, conuri de brad, crenguțe, etc), costume pentru joc de rol, instrumente muzicale, cărți. Combinația dintre astfel de materiale duce la bogăția jocurilor și la manifestarea creativității. Cu cât materialele pot avea mai multe întrebuințări și pot fi combinate, cu atât îi vor ține mai mult timp ocupați și vor facilita învățarea. Cu cât jucăriile sunt mai specifice și presupun etape clare, cu atât vor limita interacțiunea copiilor cu ele și vor implica adultul pentru a ghida etapele.

Un lucru deosebit de important pe care nu trebuie să îl neglijăm în perioada pandemiei este mișcarea fizică . În ciuda faptului că părinții sunt extrem de ocupați, activitatea fizică trebuie încurajată. Fie că vorbim de momente de dans, jocuri psihomotrice (ex: Veverița și ogarul, Plimbă cățelușul, Tunelul jucăriilor, Mingea în coș, Comanda la mine), jocuri de imitare (ex: Simon says, scaunele muzicale, freeze dance, etc) sau de trasee prin casă, chiar curățenia prin casă și însoțirea la cumpărături, este necesar ca părinții să stimuleze motric copiii în această perioadă. Astfel, ei își vor consuma energia și se vor odihni mai bine, vor colabora mai bine. 

Grădinița poate juca un rol important de sprijin pentru părinte în organizarea unor rutine, momente reper, acces la activități potrivite pentru copii. De asemenea, în aceste momente rolul și energia educatorului trebuie să fie orientate pe lângă acest sprijin pentru părinte, către conectarea cu copilul preșcolar, menținerea stabilității și a continuității relației lor și mai puțin pe obiectivele învățării și a planurilor curriculare. În vremea COVID-19 asigurarea suportului emoțional și conectarea cu preșcolarii atât din perspectiva părinților, cât și a educatorilor contează mai mult decât cantitatea de activități sau scopul lor.  

Bibliografia:

  1. Cristea Sorin, Albescu Ion, Catalano Horațiu, 2019, Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar, Editura Didactica Publishing Hous, București.
  2. Jerry Wyckoff, Ph. D., Barbara C. Unell, 2018,  Disciplină cu dragoste și limite, Editura Herald, București.
  3. Cucoș Constantin, 1996, Pedagogie, , Editura Polirom, Iași.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *