ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



TIMPUL – PRIETEN SAU DUȘMAN?

Prof. Înv. Preşcolar Tucuşilă Nicoleta Ramona

GPP „Albă ca Zăpada” Pitești, Argeș

          Pentru a realiza tot ce ne-am propus în fiecare zi avem la dispoziţie 24 de ore.  De cele mai multe ori însă, pierdem lupta contra cronometru din diverse cauze, care dau peste cap întregul program de activiăţi stabilit şi, implicit, planul de atingere a obiectivelor propuse. 

    Astăzi spunem ca nu avem timp, mâine această scuză va fi înlocuită de o alta şi ciclul se poate repeta la infinit, până când consecintele neindeplinirii la timp a sarcinilor se vor îndrepta asupra noastră.

           Cu toate acestea timpul petrecut împreună cu copiii noștri reprezintă un dar de nepreţuit, care are beneficii reciproce considerabile. De la creşterea gradului de autocunoaştere şi intercunoaştere, creşterea încrederii reciproce, precum şi a încrederii în sine, îmbunătăţirea comunicării şi accentuarea sentimentului de bunăstare personală, toate acestea pot fi rezultatul timpului petrecut împreună cu copiii nostri, în mod constant care se adună, picătură cu picătură. Iar uneori chiar aceasta este esenţa, de a adăuga puţin câte puţin, de a face încet, dar sigur loc în programul nostru, indiferent de cât de aglomerat ar fi acesta, cât de solicitante sunt atribuţiile zilnice, cât de lipsiţi de energie ajungem uneori să fim. Timpul pe care îl alocăm celuilalt poate fi o bună modalitate de a întrerupe acest cerc vicios al urgenţelor, necesităţilor, termenelor limită.

Timpul este o resursă neregenerabilă, așa că ar trebui să învățăm să-l folosim din plin și să-l umplem cât mai mult posibil cu activități care ne fac plăcere!

        Timpul petrecut cu copilul este lucrul cel mai prețios pe care i-l putem oferi, deoarece a sta cu el înseamnă a-i acorda interes, afecțiune și stabilitate. Nu jucariile sau alte daruri, ci petrecerea timpului împreună este cu adevarat valoroasă pentru copil. A fi un parinte bun înseamnă a fi un părinte prezent în viața de zi cu zi a copilului tău.

        Scopul oricărui părinte este de a crește copii fericiți, dar și stabili emoțional. Multe cărți pot oferi informații despre creșterea cu success a copiilor, dar adevărul este unul simplu: de la naștere și până la maturitate copiii au nevoie de atenție și timp  din partea părinților lor.

Deoarece mulți părinți devin nerăbdători să crească cu success copiii uită să petreacă timp personal cu ei. Timpul petrecut împreună cu copilul nu înseamnă perioada petrecută în grabă de acasă până la grădiniță sau școală, ci atunci când un părinte este angajat pe deplin într-o activitate de orice fel cu copilul său. Acest timp petrecut în familie va aduce foarte multe beneficii. Dintre acestea pot aminti:

  • Copilul se simte important, iubit
  • Părintele poate observa punctele slabe și punctele forte ale copilului său
  • Copiii își pot exprima sentimentele și  gândurile prin joc
  • Între copii și părinți se dezvoltă o legătură puternică

       Copiii care își petrec mult timp cu părinții lor sunt stabili emoționali și înțeleg care este rolul fiecărui membru al familiei dezvoltând cu ușurință relații sociale. Sunt multe activități deloc costisitoare și ușor de accesat care pot ajuta la dezvoltarea copiilor în a fi sănătoși și fericiți: masa servită în familie, sportul, activitățile religioase, hobby-urile, chiar și povestea de seară înainte de ora somnului devenită un frumos ritual.

 Trebuie acordată deplină atenție tuturor membrilor familiei. Exemplul părinților este decisiv în dezvoltarea relațiilor extra-familiale ale copiilor. Este evident că dacă părinții dau dovadă de indiferență față de acest subiect, cel mai probabil și copiii o vor face!

          În concluzie, timpul petrecut în familie ar trebui să fie un mod distractiv de a crește copii sanătoși și fericiți care se simt iubiți și emană la rândul lor fericire. Așa cum spunea Joyce Maynard: “Copiii nu sunt singurii care cresc, și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor meisă ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele”.

            Bibliografie:

            Josan, Simona, ,,Lecţii de management şi calitatea educaţiei” , ,,Tribuna învǎtǎmântului” nr.649, 2005

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *