ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Utilizarea oglinzii în terapia copiilor cu autism

Prof. Popovici Raluca-Teodora

Școala Gimnazială Specială Pașcani, Iași

Autismul face parte din cadrul tulburărilor pervazive de dezvoltare, tulburări ce prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt încă necunoscute. Persoana care prezintă tulburări pervazive de dezvoltare demonstrează dificultăți în mai multe arii de dezvoltare și nu doar în anumite segmente specifice.

Efectele produse de dificultățile dintr-o anumită arie au, de cele mai multe ori, efecte negative asupra dezvoltării altor zone, rezultatul fiind un grup complex de caracteristici și trăsături. Fiecare copil cu autism prezintă un tablou vast de caracteristici și dificultăți. Pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor cu TSA terapia este extrem de importantă. De asemenea este important ca terapia să aibă un debut precoce. Un alt factor important care are ca scop dezvoltarea armonioasă și  dezvoltarea independenței și a autonomiei personale este școala. Această instituție, pe lângă cadrele didactice specializate, trebuie să aibă și un design educațional adaptat copilului cu TSA. Astfel pornind de la mobilierul clasei până la imaginile de pe pereți, toate trebuie să aibă funcționalitate și să ajute elevul cu TSA să învețe. În aceste condiții, datorită problemelor copiilor cu autism referitoare la postura corpului, motricitate, imitație, interacțiune etc., în școală este important să existe oglinzi. De ce? Pentru că există studii ce au demonstrat faptul că prin oglindire se înregistrează progrese ale copilului.

Astfel cu ajutorul oglindirii copilul, înainte de toate, își conștientizează propriul corp și imagine. Astfel el se deosebește de alții, își cunoaște mai bine caracteristicile. De asemenea explorând propriul corp învață despre lateralitate și noțiunea de oglindă care o să îl ajute să știe care este stânga lui și care e stânga celuilalt. De asemenea oglindirea îl ajută pe copilul cu autism să își îndrepte postura, să observe mișcarea și să o conștientizeze vizualizând-o. Astfel copilul cu autism va dobândi o postură corectă a corpului. Vizualizarea mișcării îl va ajuta pe copil să își dezvolte capacitatea de imitare, capacitate care la majoritatea persoanelor cu autism este grav afectată. Copilul tipic învață lucruri imitând adultul. Copilul cu autism nu prezintă această capacitate sau nu o înțelege. Dezvoltându-i capacitatea de imitare îi deschidem noi orizonturi, îi arătăm lumea înconjurătoare. Putem să facem jocuri în fața oglinzii astfel încât copilul cu autism să învețe mișcări, expresii faciale, pronunția sunetelor etc. Cu ajutorul mișcărilor în fața oglinzii copilul își dezvoltă și motricitatea, echilibrul. Jucându-ne sau dansând cu el în fața oglinzii îl ajutăm să interacționeze. Imitându-i mișcările îi arătăm că poate fi un leader și îi creștem încrederea în forțele proprii. Putem face dansuri în fața oglinzii astfel încât fiecare elev să fie leader și să propună dansuri și melodii pentru dansuri. Astfel ei își dezvoltă capacitățile de comunicare și interacțiune. Prin dans în fața oglinzii și nu numai, elevii își dezvoltă și expresivitatea.

Iată cum oglinda, un obiect care pentru noi, cei tipici, pare a fi banal, poate avea atâtea efecte terapeutice pentru un copil cu TSA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *